Efeseni 1:10 Ca sa-l aduca la indeplinire la implinirea vremilor, SPRE A-SI UNI IARASI INTR-UNUL IN HRISTOS, toate lucrurile: cele din ceruri si cele de pe pamant. Apostolul Pavel scrie sfintilor din Efes, aceia care erau credinciosi in Hristos, despre o lucrare importanta a lui Dumnezeu. O lucrare a suveranitati si puteri dragostei lui Dumnezeu, o lucrare care demonstreaza intelepciunea, dorinta,vointa si hotararea personala a lui Dumnezeu. O lucrare in care sunt asezate cele mai marete, cele mai adanci, cele mai arzatoare gandiri Dumnezeiesti. Da este lucrarea personala a lui Dumnezeu, o declaratie personala a dragostei Sale, unde prin puterea voiei Sale Sfarsitul lucrari Sale este hotarat, este declarat si prezentat inainte de orice inceput, cum de fapt declarase Duhul Sfant prin prorocul Isaia unde zice: Eu am vestit de la inceput ce are sa se intample si cu mult inainte ce nu este inca implinit. Iata o translatare literara din limba Ebraica a scripturi aratata mai sus: Nu este nici un dumnezeu ca Mine declarand SFARSITUL inca de la inceput, si din trecut, acelea lucruri care nu fusesera facute inca. Eu declar: Planul meu va ramane deasupra, in picioare si voia Mea va fi implinita. Isaia 46:10.

Cartea Geneza declara si ea acest mare adevar unde gasim scris: Dumnezeu S-a uitat la tot ce FACUSE (la tot ce terminase si sfarsise) si iata ca ERAU FOARTE BUNE. Astfel au fost SFARSITE cerurile si pamantul si toata ostirea lor. Capitolul 1 din Geneza prezinta pe Dumnezeu in lucrarea Sa,la lucru, da este cu adevarat lucrarea Sa personala. Aici lucrarea Sa este impartita in sase vremi, sau sase masuri de timp numite zile, in ziua a seasa Dumnezeu a facut o prezentare a SFARSITULUI lucrari Sale, despre care sfarsit a facut o declaratie potrivita cu intelepciunea si voia Sa cand a zis: Sfarsitul lucrari este FOARTE BUN. Dumnezeu a facut lucrarea, si tot Dumnezeu intr-o deplina bucurie prezinta si declara sfarsitul lucrari Sale, ca fiind foarte bun. Capitolul 2 al Genezei continua unde zice: In ziua a saptea Dumnezeu Si-a SFARSIT LUCRAREA pe care o facuse, si in ziua a saptea S-a odihnit de toata lucrarea Lui pe care o facuse. Odihna Lui este in SFARSITUL LUCRARI SALE, odihna Lui vorbeste despre deplina bucurie, deplina satisfactie in felul cum arata SFARSITUL lucrari Sale. Odihna Lui vorbeste cu putere despre implinirea dorintei Sale, si din cauza ca era si este foarte multumit de SFARSITUL lucrari Sale a hotarat ca ziua Lui de odihna sa nu cunoasca sfarsit. Daca ziua Lui de odihna referitoare la lucrarea celor sase zile are cumva un sfarsit, atunci inseamna ca Dumnezeu mai are ceva de lucru. Inseamna ca lucrarea Lui facuta in timpul celor sase zile a fost cumva, undeva prin cineva atacata, devastata , daramata, si trebuie sa fie reparata si adusa din nou la forma originala. Despre ziua Lui de odihna, adica ziua a saptea, nu gasim scris ca a sfarsit cu o seara si apoi a fost o dimineata. Ziua Lui de odihna nu este o zi de 24 de ore. Ziua Lui de odihna nu cunoaste sfarsit. Faptul ca ziua Lui de odihna nu are sfarsit ne garanteaza ca Dumnezeu este FOARTE BUCUROS ,FOARTE MULTUMIT si lucrurile Sale nu au nevoie de nici o imbunatatire, nu au nevoie de nici o reparatie, nu sunt in nici un pericol, pentruca nu este nimenea in tot universul fizic si nu este nimenea nici in lumea spirituala ca sa cauzeze o modificare, o denaturalizare, sa darame macar putin SFARSITUL operei de glorie si slava a Suveranului si Preafericitului Creator si unica SURSA a tot ce exista.

Cred ca la aceasta odihna se refera scriitorul in Evrei 4:1-11, mai ales unde zice: Pe cand noi fiindca am crezut (in SFARSITUL lucrari lui Dumnezeu) intram in odihna despre care a vorbit El, cand a zis: Am jurat in mania Mea, ca nu vor intra in ODIHNA MEA! Macar ca LUCRARILE LUI fusesera ispravite (SFARSITE ) inca de la intemeierea lumii. Daca cineva crede in Sfarsitul perfect al lucrari Lui Dumnezeu atunci si numai acolo, persoana aceea intra in odihna Lui prin credinta, si poate sa parcurga tot drumul dealungul vremi prin toate mijloacele si metodele care duc la acel Sfarsit, plin de pace si increzator in declaratia Suveranului Creator, unde sfarsitul lucrari Sale este foarte bun.Daca cineva nu cunoaste si nu crede in Sfarsitul glorios al lucrari Lui Dumnezeu, va parcurge drumul dealungul vremi plin de frica, mereu cuprins de tot felul de framantari si fara pace,fara siguranta zilei de maine, fara siguranta familiei, fara siguranta mantuirii lui si a celor dragi din jurul sau. Va privi mai mult la Satan decat la Dumnezeu, va fi intr-o lupta continua impotriva lui Satan incercand sa-l invinga prin puterea firii pamantesti, prin multe reguli si porunci omenesti. Da, SFARSITUL lucrari Lui Dumnezeu marturiseste cu putere intelepciunea,cunostinta,atotputernicia Sa, dea-Si supune si stapani cu putere toate lucrurile. 

Privind acest Sfarsit perfect si plin de glorii,intelegem cine si cum este Dumnezeu. Multi oameni necunoscand Sfarsitul operei Dumnezeiesti, au fabricat multe invataturi culese si cu mestesug puse impreuna din fabule, mituri si inchipuiri pagane.Uni ca acestia au ramas amintiti in istorie sub numele de Parinti ai Biserici, in intunericul minti lor pamantesti au provocat pentru multe veacuri o mare uriasa de ape murdare,cu adevarat o hula, cu adevarat o minciuna antichrista. Ei au declarat Sfarsitul lucrari si operei Lui Dumnezeu un faliment ingrozitor. Ei au declarat un Adevar invins de minciuna,o Lumina invinsa de intuneric,o Viata invinsa de moarte, un Har invins de pacat si un Dumnezeu invins de Satan. Ei au declarat si inca mai declara Sfarsitul lucrari Lui Dumnezeu o infrangere, un dezastru, unde Dumnezeu dealungul veacurilor a folosit toate resursele puteri si intelepciuni Sale, pentru a conduce lucrarea Sa la un Sfarsit Glorios si mult dorit. Dar din cauza vicleanului Satan si din cauza VOINTEI LIBERE cu care a fost incununat omul, la urma, da chiar la urma de tot, acest Dumnezeu care fiind Dragoste si care din Dragoste face totul pentru lucrarea manilor Sale, Dragostea Sa se termina si chiar El se transforma intr-un Dumnezeu Manios, care in mania Lui se razbuna pe Satan si pe marea parte a Lucrari Mainilor Sale (marea parte a omenirii) si cu ura si dispret marea parte a lucrari Sale Sfarseste in asa numitul Iad etern sau Moarte eterna sau Pedeapsa eterna. Aici vor fi torturati si chinuti groasnic pentru eternitate marea parte din aceia care trebuiau sa fie cununa Sa de slava si bucuria inimii Sale. Cam asa arata Sfarsitul lucrari lui Dumnezeu declarat de Parinti Biserici Apostate. 

In toata aceasta declaratie si in felul acesta de invatatura despre Sfarsitul tragic al lucrari lui Dumnezeu nu este nici macar putina ODIHNA.Numai in Hristos este Odihna, numai in Hristos intelegem deplin Sfarsitul plin de toata bucuria Preafericitului Creator si Tata Ceresc. In Hristos care El este Sfarsitul se intalnesc, se consuma, ajung acasa toate lucrurile si toata lucrarea lui Dumnezeu. Dar cine nu vede si nu crede Sfarsitul lucrari lui Dumnezeu ca fiind potrivit cu declaratia Eternului Suveran de FOARTE BUNA, este inca in Adam cel pamantesc. In Adam cel pamantesc nu este odihna, in Adam este o continua framantare, este o continua nemultumire, truda si impovorare ,este vina si condamnare ,este pacat si moarte. In Adam cel pamantesc omenirea a gustat din plin despartirea si indepartarea de Dumnezeu ,de pacea si de odihna Sa.In Adam toti oameni au gustat din plin moartea si neascultarea,au gustat puterea LUCRURILOR TRECATOARE, pentruca toate lucrurile venite prin Adamul pamantesc au fost hotarate de Dumnezeu sa fie vremelnice, limitate in timp, adica trecatoare. Scriptura declara bogatia intelepciuni lui Dumnezeu unde zice: Fiindca Dumnezeu a inchis pe toti oamenii in neascultare, ca sa aiba indurare de toti. Romani 11:32. Apostolul Pavel luminat de Duhul Sfant intelege misterul suveranitati dragostei lui Dumnezeu, el nu considera libera alegere a omului mai presus sau cel putin egala cu vointa si hotararea lui Dumnezeu, de aceea declara ca: Dumnezeu a inchis (fara drept de apel) pe toti oamenii in neascultare. Daca au fost inchisi de Dumnezeu putem fi siguri ca nici unul nu a reusit sa evadeze. Ei au fost inchisi fata de ascultare, si fata de indurarea lui Dumnezeu. Si tot Dumnezeu este acela care hotareste vremea indurarii si umblari in ascultare. 

In aceasta lume, in aceasta stare a neascultari oameni erau gasiti vinovati, ei erau judecati si condamnati, pedepsiti pentru umblarea in neascultare. Oameni fiind inchisi in lumea neascultarii vedeau,cunosteau pe Dumnezeu in mania Lui, ei vedeau un Dumnezeu care-I judeca pentru neascultarea lor. Din cauza ca oamenii umblau tot timpul in neascultare, ei intalneau tot timpul un Dumnezeu plin de manie gata sa judece si sa pedepseasca neascultarea lor. Pentru oamenii acestia fata lui Dumnezeu era totdeauna intunecata, posomorata, intoarsa de la ei si plina de mania pedepsei. Pentru ei Dumnezeu era tot timpul UN DUMNEZEU MANIOS, pentruca ei erau tot timpul NISTE OAMENI PACATOSI, adica oameni neascultatori. Numai cine inca locuieste tot in Adamul pamantesc, afara si departe de Hristos inchis in neascultare si-n pacat, numai cine inca nu cunoaste ASCULTAREA lui Isus si INDURAREA Lui Dumnezeu, poate si acuma (adica in vremea lui Hristos) sa declare in jurul lumii mesajul omului vechi, randuiala lui Adam cel pamantesc, unde era UN DUMNEZEU MANIOS IN JUDECATA SI PEDEAPSA PENTU NISTE OAMENI PACATOSI.Sau Niste Oameni Pacatosi in Mana Unui Dumnezeu Manios. 

Dragi mei cititori, in Adam cel pamantesc omenirea era inchisa,si nu puteau sa vada fata stralucitoare a bucuriei si a indurari lui Dumnezeu.Pacatul neascultari pusese o marama peste fata oamenilor. Alimentarea din rodul pomului cunostintei binelui si raului a format o invelitoare o marama care a indepartat si a ascuns FATA STRALUCITOARE A LUI DUMNEZEU dupa cum gasim scris: Atunci au auzit glasul Domnului Dumnezeu, care umbla prin gradina in racoarea zilei (a vantului),si omul si nevasta lui S-AU ASCUNS DE FATA DOMNULUI DUMNEZEU printre pomii din gradina.Geneza 3:8. Marama aceasta nu era sa fie vesnica, ea putea sa fie inlaturata numai in Hristos. Despre aceasta marama, despre aceasta invelitoare vorbeste prorocul unde zice; Domnul ostirilor pregateste tuturor popoarelor, pe muntele acesta, un ospat de bucate gustoase, un ospat de vinuri vechi, de bucate miezoase, pline de maduva, de vinuri vechi si limpezite.Si pe muntele acesta, INLATURA MARAMA CARE ACOPERA TOATE POPOARELE si invelitoarea care infasoara toate neamurile,NIMICESTE MOARTEA PE VECIE,Domnul Dumnezeu sterge lacrimile de pe toate fetele si indeparteaza de pe tot pamantul ocara poporului Sau,da, Domnul a vorbit Isaia 25:6-8.

Deasemenea Apostolul Pavel in scrierile sale marturiseste prin Duhul caci aceasta marama era sa fie numai pana la venirea Harului si a Mantuitorului Isus Hristos, prin care omenirea a fost impacata din nou cu Dumnezeu.Iar aceasta marama care ascundea fata stralucitoare a lui Dumnezeu din pricina neascultari lor este inlaturata pentru totdeauna prin rastignirea, moartea,ingroparea si invierea din morti a lui Isus Hristos.In Isus Hristos, fata lui Dumnezeu straluceste in deplina bucurie, unde omenirea odata indepartata a fost readusa acasa la sanul Tatalui Ceresc, si partasia dintre Creeator si creatiunea Sa a fost restabilita, a fost reinstaurata din nou Aleluia! Daca in Adam cel pamantesc sa vestit o veste nu prea inbucuratoare si uni vestitori ai acestei vesti au intitulat mesajul lor cum ar fi: OAMENI PACATOSI IN MANA UNUI DUMNEZEU MANIOS, cred ca daca aceasta randuiala a lui Adam a luat sfarsit, trebuia neaparat ca si mesajul acestei randuieli sa ia sfarsit. Asa cum declara scriitorul in scrierea lui pentru frati Evrei: Dar, daca, desavarsirea ar fi fost cu putinta prin preotia Levitilor- caci sub preotia aceasta a primit poporul Legea- ce nevoie mai era sa se ridice un alt preot ,,dupa randuiala lui Melhisedec''si nu dupa randuiala lui Aron? Pentru ca, odata schimbata preotia TREBUIA numaidecat sa aiba loc si o SCHIMBARE A LEGii. Asa dar, in randuiala Lui Hristos, nu mai are loc un mesaj al morti,al maniei si al indepartari de Dumnezeu, din cauza ascultarii lui Isus. In Isus Hristos Fiul Lui Dumnezeu se vesteste VESTEA BUNA unde minciuna a fost nimicita prin puterea Adevarului, unde intunericul a fost biruit de Lumina, unde moartea a fost inghitita de Viata, unde pacatul a fost ridicat si sters pentru totdeauna prin Harul Mantuitor descoperit in Isus Hristos si unde Satan si toata stapanirea sa se apleaca in genunchi recunoscand PUTEREA NEMARGINITA A DRAGOSTEI LUI DUMNEZEU descoperita in Isus Hristos Domnul Vietii. Iar titlul mesajului, a celor ce in Hristos fiind vestesc vestea buna ar putea fi: OAMENI MANTUITI IN MANA UNUI DUMNEZEU PLIN DE BUCURIE. 

In adevar,daca ce era trecator era cu slava, cu cat mai mult va ramane in slava ce este netrecator! Fiindca avem,dar,o astfel de nadejde, noi lucram cu multa indrasneala si nu facem ca Moise, care isi punea o marama peste fata,pentru ca fiii lui Israel sa nu-si pironeasca ochii asupra sfarsitului a ceia ce era trecator.Dar ei au ramas greoi la minte, caci pana in ziua de astazi, la citirea Vechiului Testament, aceasta marama ramane neridicata (vestirea neascultari, maniei si pedepsei lui Dumnezeu din Vechiul Testament nu ridica nici macar putin vechea marama, fara puterea Vietii nemuritoare venita prin Isus Hristos) fiindca marama este data la o parte in Hristos.Da,pana astazi, cand se citeste Moise (puterea Legi care arata gravitatea pacatului si marimea maniei si a pedepsei lui Dumnezeu) ramane o marama peste inimile lor. Dar ori de cate ori vreunul se intoarce la Domnul, marama este luata.Caci Domnul este Duhul, si unde este Duhul Domnului, ACOLO ESTE SLOBOZENIA Aleluia! 2Corinteni 3:11-17.

Asa dar putem spune: Ori de cate ori se vesteste randuiala veche, unde prin Adam toti oameni sunt in neascultare, si Dumnezeu este privit si cunoscut prin aceasta marama a indepartari care le acopera fetele si inimile,ca un Dumnezeu Manios si gata pentu pedeapsa, se lucreaza tot mai mult la cimentarea tot mai puternica a acestei invelitori, marama peste fetele si-n inimile oamenilor. Ori de cate ori se vesteste randuiala noua,unde prin Isus toti oameni vor umbla in ascultare, si Dumnezeu este privit si cunoscut prin moartea si invierea lui Hristos, ca un Dumnezeu plin de bucurie, care este gata sa atraga la sanul Dragostei Sale pe toti oameni, se lucreaza din belsug la inlaturarea acestei marame, de pe fetele si inimile oamenilor CACI NUMAI IN HRISTOS ESTE SLOBOZENIA. 

Deci prin mahrama aceasta omenirea era inchisa fata de promisiunile glorioase a harului Dumnezeiesc asezat in Isus Hristos,dupa cum zice in alta parte: Scriptura a inchis totul sub pacat, pentru ca fagaduinta sa fie data celor ce cred,prin credinta in Isus Hristos.Galateni 3:22. Apostolul Pavel declara puternic motivul pentru care prin neascultarea lui Adam cel pamantesc, Dumnezeu a inchis pe toti oameni in aceiasi neascultare unde zice el: Ca sa aiba indurare de toti. Se vede foarte clar ca nu de dragul judecati si a pedepsei, Dumnezeu a inchis oamenii in neascultare. Bucuria lui Dumnezeu era asezata in descoperirea INDURARI SALE,deaceea inchiderea in neascultare este TEMPORARA, este trecatoare, este valabila si aplicata asupra omenirii NUMAI PANA LA VREMEA INDURARI Aleluia!

Inchiderea in neascultare este facuta tocmai pentru DESCOPERIREA indurari lui Dumnezeu. Iata ce declara Scriptura despre vremea neascultari: Si ce putem spune, daca Dumnezeu, fiindca voia sa-Si arate mania si sa-Si descopere puterea, A SUFERIT CU MULTA RABDARE niste vase ale maniei,facute pentru pierire (judecata) si sa-Si arate bogatia slavei Lui fata de niste vase ale indurarii pe care le-a pregatit mai dinainte pentru slava.Romani 9:22,23.Pe toata perioada neascultari, adica de la neascultarea lui Adam si pana la ascultarea lui Isus, Dumnezeu A SUFERIT CU MULTA RABDARE niste vase ale maniei. 

Dragi cititori, cand Dumnezeu a inchis pe toti oamenii in neascultare, sa angajat,sa supus pe Sine insusi la o suferinta cu multa rabdare. Cand oamenii umblau in neascultare, despartiti si indepartati de partasia si unirea cu Dumnezeu, da chiar in rebeliunea lor, Dumnezeu SUFEREA si astepta cu MULTA RABDARE vremea hotarata pentru indurarea Sa si descoperirea Harului mantuitor. Ceia ce a cauzat aceasta suferinta a fost si este dragostea lui Dumnezeu fata de om, creatura manilor Sale.In marea Sa suferinta Dumnezeu din timp in timp a vestit prin multi oameni alesi de El VESTEA BUNA a bucuriei, a indurari si a Harului Sau prin care omul va fi adus, va fi apropiat si unit din nou intr-o vesnica partasie cu Dumnezeu Creatorul sau.Nu impresionat de viata lui Avraam,Dumnezeu face fagaduinta. Se vede clar caci Dumnezeu avea in vedere, se gandea la,s e bucura de vremea care urma sa vina, unde in samanta lui Avraam, adica in Hristos va BINECUVANTA TOATE FAMILIILE PAMANTULUI. Cuprins de aceasta bucurie alege un om, pe Avraam,la care cu bucurie-i impartaseste VESTEA BUNA. Dumnezeu in bucuria Sa, vesteste vestea buna lui Avraam cu un scop bine determinat, vestea buna nu era sa fie numai pentru Avraam. Vestea buna trebuia raspandita, ea trebuia vestita mai departe, ea trebuia sa fie auzita si primita de toate familiile pamantului. Dorinta Lui Dumnezeu de-a binecuvanta toata omenirea a fost spusa lui Avraam, ca o incurajare, ca o speranta, ca o incredere in bunatatea lui Dumnezeu fata de toate popoarele pamantului. Aceasta fagaduinta a fost facuta inca in timpul cand omenirea umbla in neascultare si se indepartau tot mai mult de inima lui Dumnezeu. Prin aceasta fagaduinta, ca si prin multe altelea asemanatoare,Dumnezeu trimite un mesaj clar omenirii, unde vrea sa spuna ca umblarea in neascultare, umblarea in pacat si-n moarte nu este vesnica si ca aceasta nu era scopul principal al lui Dumnezeu. Prin vestirea fagaduintelor Dumnezeu pare ca vrea sa ridice privirea omenirii de la starea lor temporara de necaz si de durere,si sa le indrepte privirile la o stare vesnica de bucurie, de pace si fericire care avea sa vina, si pe care o dorea si o avea in vedere Bunul Dumnezeu. 

Ah! ce taine marete sunt ascunse adanc in inima lui Dumnezeu, atata timp cat Dumnezeu a hotarat sa-Si arate mania, atata timp cat Fata Lui era intunecata, intoarsa si plina de manie fata de om, Dumnezeu in dragostea Sa SUFEREA SI AVEA MULTA RABDARE.Trebuie mentionat aici faptul ca Dumnezeu nu a fost fortat de nici o alta putere, de nici o imprejurare neplanuita, la aceasta mare suferinta. EL singur, in planul intelepciuni Sale a hotarat aceasta vreme limitata in care omul va fi inchis in neascultare, si tot El singur fiind Dragoste S-a supus la aceasta suferinta temporara, in care MULTA SA RABDARE a condus omul la salvarea asezata in Isus Hristos. Cand Dumnezeu a inchis toti oameni,toata rasa umana in neascultarea lui Adam, nu ia inchis pentru totdeauna, nici nu ia inchis ca apoi mai tarziu sa-I lase singuri sa-si gaseasca calea de-a iesi afara din aceasta inchisoare, Dumnezeu este in apsolut control in amandoua cazurile. El se face responsabil pentru inchiderea lor in neascultare, si tot El este responsabil pentru deschiderea lor din neascultare. Dumnezeu in planul Sau a hotarat doi oameni prin care aduce la indeplinire tot planul Sau: Prin primul Adam, prin neascultarea lui, Dumnezeu INCHIDE toata omenirea in neascultare, apoi prin al doilea si ultimul Adam, prin ascultarea Lui, Dumnezeu se descopera in indurarea Lui unde DESCHIDE, unde elibereaza si ATRAGE la Sine toata omenirea, dupa cum marturiseste Scriptura unde zice: Astfel dar, dupa cum printr-o singura gresala a venit o osanda, care a lovit pe toti oamenii,tot asa, printr-o singura hotarare de iertare a venit pentru toti oamenii o hotarare de neprihanire care da viata.Caci, dupa cum prin neascultarea unui singur om,cei multi (multimea mare,toti) au fost facuti pacatosi, tot asa, prin ascultarea unui singur OM, cei multi (multimea mare,toti) vor fi facuti neprihaniti.Pentru ca, dupa cum pacatul a STAPANIT DAND MOARTEA, tot asa si HARUL SA STAPANEASCA DAND NEPRIHANIREA, ca sa dea VIATA VESNICA, prin Isus Hristos, Domnul nostru. Romani 5:18,19,21.

Scriptura declara cu putere acest mare adevar in repetate cazuri dealungul vremilor: Ca adica Adam cel pamantesc, neascultarea lui,pacatul, moartea si tot ce a venit prin el, toata rinduiala aceasta pamanteasca, nu a fost scopul principal,intentia,si dorinta principala a inimi lui Dumnezeu. Toata randuiala lui Adam cel pamantesc a fost considerata de Dumnezeu ca o pregatire pentru ceia ce avea sa vina mai tarziu.Prin randuiala lui Adam cel pamantesc, Dumnezeu creeaza un loc,o nevoie, o dorinta, o insetare, o flamanzeala in inima omului pentru dragostea Sa, pentu descoperirea persoanei Sale. Prin primul Adam, Dumnezeu creeaza un loc pentu FAGADUINTELE INIMI SALE. Scopul principal, intentia si dorinta principala a inimi lui Dumnezeu a fost dintodeauna asezata,descoperita si implinita in al doilea si ultimul Adam acel Ceresc care este viata, neprihanire si bucuria unirii in Isus Hristos Domnul nostru.

Asa dar toata aceasta vreme in care pacatul a stapanit dand moartea,a fost pentru Dumnezeu o vreme de suferinta. Dar Dumnezeu in dragostea Sa pentru omenire a facut promisiuni ,fagaduinte marturisind prin ele adevarata Sa dorinta, planul Sau si voia Fiintei Sale, care trebuia sa se implineasca in Isus Hristos Domnul Vietii. Prin acestea fagaduinte Dumnezeu schimba privirile omenirii de la o lucrare trecatoare,de la o lucrare pamanteasca spre o lucrare mareata care urma sa vina. Dumnezeu schimba privirile omenirii de la fata Sa intunecata si plina de manie, din pricina neascultari omului spre fata Lui Dumnezeu stralucitoare in deplina bucurie, din pricina ascultari lui Isus Domnul Vietii.

Apostolul Petru marturiseste si el acestea lucruri cand zice: Preaiubitilor, aceasta este a doua epistola pe care v-o scriu.In amandoua,caut sa va trezesc mintea sanatoasa, prin instintari,ca sa va fac sa va aduceti aminte de LUCRURILE VESTITE MAI DINAINTE de sfintii proroci si de porunca Domnului si Mantuitorului nostru,data prin apostolii vostri. Inainte de toate, sa stiti ca in zilele din urma vor veni batjocoritori plini de batjocuri,care vor trai dupa poftele lor, si vor zice: Unde este FAGADUINTA VENIRII LUI? Caci de cand au adormit parintii nostri,TOATE RAMAN ASA CUM ERAU de la inceputul zidirii! Domnul nu intarzie in implinirea fagaduintei Lui, cum cred unii,ci are o INDELUNGA RABDARE pentru voi si doreste ca NICI UNUL SA NU PIARA, ci toti sa vina la pocainta. Dar noi,dupa FAGADUINTA LUI, asteptam ceruri noi si un pamant nou, in care va locui neprihanirea.Sa credeti ca INDELUNGA RABDARE a Domnului nostru este MANTUIRE. Voi deci preaiubitilor, cresteti in HARUL SI CUNOSTINTA Domnului si Mantuitorului nostru Isus Hristos 2Petru 3. Fagaduinta Lui nu este INCHIDEREA ETERNA IN NEASCULTARE SI MOARTE cum cred uni.Fagaduinta Lui nu este PEDEAPSA ETERNA, IADUL ETERN, TORTURA ETERNA. Dragi cititori fagaduinta Lui este INDURARE, IMPACARE, ELIBERARE, VIATA, APROPIERE SI UNIRE din nou cu Dumnezeu prin Duhul puteri Sale prin care a inviat pe Isus din moarte. In Isus Hristos Domnul Vietii se implinesc intocmai si la timp toate fagaduintele marete ale lui Dumnezeu. Fagaduintele lui Dumnezeu sunt toate DA SI AMIN ,Dumnezeu nu falimenteaza .Fagaduintele Lui Dumnezeu inundeaza tot pamantul, ele sunt mai mari si mai puternice decat oceanele cele mari. In Isus Hristos al doilea si ultimul Adam se va uni tot pamantul cu cerul slavei dragostei Lui Dumnezeu, si atunci potrivit fagaduintei Lui va DOMNI si va LOCUI NEPRIHANIREA. Atunci intre cer si pamant nu vor mai fi granite, nu va mai fi nici macar putina despartire. Da atunci si acolo nu va fi Rai si Iad,atunci si acolo nu vor fi oameni vii si morti nici oameni buni si rai. Da in unirea aceasta si Fiul se va supune, Dumnezeu va umple deplin cu El insusi, cu focul Dragostei Sale toate lucrurile. Da dragi mei atunci cand cortina veacurilor va fi data la o parte si pe scena universului va apare SFARSITUL lucrari si a visului Lui Dumnezeu,unde Dumnezeu va fi TOTUL IN TOTI sau TOTUL IN TOATE LUCRARILE SALE ALELUIA! DRAGOSTEA NU POATE FI INVINSA. EA NU VA PIERI NICIODATA!

Other Writings in This Series: