Unirea in Hristos # 25

Pavel, apostol al lui Isus Hristos, prin voia lui Dumnezeu, catre sfintii care sunt in Efes si credinciosii in Hristos Isus: Har si pace de la Dumnezeu, Tatal nostru, si de la Domnul Isus Hristos. Binecuvantat sa fie Dumnezeu, Tatal Domnului nostru Isus Hristos, care ne-a binecuvantat cu tot felul de binecuvantari duhovnicesti, in locurile ceresti, in Hristos. In El, Dumnezeu ne-a ales inainte de intemeierea lumii, ca sa fim sfinti si fara prihana inaintea Lui, dupa ce, in dragostea Lui, ne-a randuit mai dinainte sa fim infiati prin Isus Hristos, dupa buna placere a voii Sale, spre lauda slavei harului Sau pe care ni l-a dat in Preaiubitul Lui. In El avem rascumpararea, prin sangele Lui, iertarea pacatelor, dupa bogatiile harului Sau pe care l-a raspandit din belsug peste noi, prin orice fel de intelepciune si de pricepere; caci a binevoit sa ne descopere taina voii Sale, dupa planul pe care-l alcatuise in Sine insusi, ca sa-l aduca la indeplinire la implinirea vremurilor, spre a-Si uni iarasi intr-unul, in Hristos, toate lucrurile: cele din ceruri si cele de pe pamant. In El am fost facuti si mostenitori, fiind randuiti mai dinainte, dupa hotararea Aceluia care face toate dupa sfatul voii Sale Efeseni1: 1-11. El ne-a mantuit si ne-a dat o chemare sfanta, nu pentru faptele noastre, ci dupa hotararea Lui si dupa harul care ne-a fost dat in Hristos Isus, inainte de vesnicii, (2Tim.1:9) In El ati fost taiati imprejur, nu cu o taiere imprejur facuta de mana, ci cu taierea imprejur a lui Hristos, in dezbracarea de trupul poftelor firii noastre pamantesti, (Col.2:11). Fiind ingropati impreuna cu El, prin botez, si inviati in El si impreuna cu El, prin credinta in puterea lui Dumnezeu care L-a inviat din morti. (Col.2:12) Pe El Il propovaduim noi, si sfatuim pe orice om, si invatam pe orice om in toata intelepciunea, ca sa infatisam pe orice om desavarsit in Hristos Isus. (Col.1:28). Caci in El locuieste trupeste toata plinatatea Dumnezeirii. (Col.2:9). Voi aveti totul deplin in El, care este Capul oricarei domnii si stapaniri. (Col.2:10). In El ati fost taiati imprejur, nu cu o taiere imprejur facuta de mana, ci cu taierea imprejur a lui Hristos, in dezbracarea de trupul poftelor firii noastre pamantesti, (Col.2:11). Caci Dumnezeu a vrut ca toata plinatatea sa locuiasca in El (Col.1:19). Si sa fiu gasit in El, nu avand o neprihanire a mea pe care mi-o da Legea, ci aceea care se capata prin credinta in Hristos, neprihanirea pe care o da Dumnezeu, prin credinta. (Filip.3:9). El ne-a inviat impreuna si ne-a pus sa sedem impreuna in locurile ceresti, in Hristos Isus, (Efes.2:6). Si, in trupul Lui, a inlaturat vrajmasia dintre ei, Legea poruncilor, in oranduirile ei, ca sa faca pe cei doi sa fie in El insusi un singur om nou, facand astfel pace; (Efes.2:15). In El toata cladirea, bine inchegata, creste ca sa fie un Templu sfant in Domnul. (Efes.2:21). In El avem, prin credinta in El, slobozenia si apropierea de Dumnezeu cu incredere. (Efes.3:12). Caci Fiul lui Dumnezeu, Isus Hristos, care a fost propovaduit de noi in mijlocul vostru, prin mine, prin Silvan si prin Timotei, n-a fost "da" si "nu", ci in El nu este decat "da". (2Cor.1:19). In adevar, fagaduintele lui Dumnezeu, oricate ar fi ele, toate in El sunt "da"; de aceea si "Amin", pe care-l spunem noi, prin El, este spre slava lui Dumnezeu. (2Cor.1:20) Si voi, prin El, sunteti in Hristos Isus. El a fost facut de Dumnezeu pentru noi intelepciune, neprihanire, sfintire si rascumparare, (1Cor.1:30) Caci in El ati fost imbogatiti in toate privintele, cu orice vorbire si cu orice cunostinta. (1Cor.1:5) Dupa cum este scris: "Iata ca pun in Sion o Piatra de poticnire si o Stanca de cadere: si cine crede in El nu va fi dat de rusine." (Rom.9:33) Caci Hristos este sfarsitul Legii, pentru ca oricine crede in El sa poata capata neprihanirea. (Rom.10:4) Si anume, neprihanirea data de Dumnezeu, care vine prin credinta in Isus Hristos, pentru toti si peste toti cei ce cred in El. Nu este nicio deosebire. (Rom.3:22)  Pe El, Dumnezeu L-a randuit mai dinainte sa fie, prin credinta in sangele Lui, o jertfa de ispasire, ca sa-Si arate neprihanirea Lui; caci trecuse cu vederea pacatele dinainte, in vremea indelungii rabdari a lui Dumnezeu; (Rom.3:25) Macar ca n-au gasit in El nicio vina de moarte, totusi ei au cerut lui Pilat sa-L omoare. (Fapt.13:28) Sa stiti, dar, fratilor, ca in El vi se vesteste iertarea pacatelor; (Fapt.13:38) Toti prorocii marturisesc despre El ca oricine crede in El capata, prin Numele Lui, iertarea pacatelor." (Fapt.10:43). Caci, daca este cineva in Hristos, este o faptura noua. Cele vechi s-au dus: iata ca toate lucrurile s-au facut noi. (2Cor.5:17)  Ca adica, Dumnezeu era in Hristos, impacand lumea cu Sine, netinandu-le in socoteala pacatele lor, si ne-a incredintat noua propovaduirea acestei impacari. (2Cor.5:19)

 Cat de scurte, fara putere, cat de marginite sunt cuvintele si expresiile noastre pamantesti! Cat de lungi, puternice si nemarginite sunt gandurile si intentiile Cerescului nostru Parinte! Dupa caderea omului in neascultare, atunci si acolo in gradina Edenului, Dumnezeu de foarte multe ori a vestit omului cazut Vestea Buna (Evanghelia). Vestea Buna sau Evanghelia vestita de Dumnezeu cuprindea mai intai, arata mai intai imposibilitatea reantoarceri omului in starea lui pacatoasa, in starea lui de neascultare si prin puterea lui personala din nou in prezenta si in partasia Tatalui. Vestea Buna, Evanghelia este adusa, vestita omului numai dupa ce omul a trait, a ajuns intr-o stare rea. Omul care nu este in nevoie de o veste buna, nu poate sa inteleaga sa aprecieze, nu doreste, nu cauta o veste buna. Cine n-a trait intunericul nu poate aprecia valorile si nu se bucura primind lumina, omul care nu a gustat amarul nu se bucura gustand dulceata. Omul care nu cunoaste binele si raul, se gandeste pe care sa-l aleaga, in necunostinta lui nu poate face o deosebire. Mare este intelepciunea lui Dumnezeu, unde El a HOTARAT ca mai intai sa vina in viata omului lucrurile rele, lucrurile pamantesti, lucrurile trecatoare, lucruri care au un sfarsit, lucruri care pot sa fie inlocuite, lucruri care se invechesc si pot fi inlocuite cu altele noi. Lucruri care sunt temporare si pot fi inlocuite cu altele vesnice, lucruri rele care pot fi inlocuite cu lucruri bune, lucruri pamantesti care pot fi inlocuite cu lucruri ceresti si lucruri despartite si invrajbite care pot fi unite si impacate. Despre acest principiu, despre aceasta randuiala stabilita de Dumnezeu scrie si apostolul unde gasim scris: Asa este si invierea mortilor. Trupul este semanat in putrezire, si invie in neputrezire; este semanat in ocara, si invie in slava; este semanat in neputinta, si invie in putere. Este semanat trup firesc, si invie trup duhovnicesc. Daca este un trup firesc, este si un trup duhovnicesc. De aceea este scris: "Omul dintai, Adam, a fost facut un suflet viu." Al doilea Adam a fost facut un duh datator de viata. Dar intai vine nu ce este duhovnicesc, ci ce este firesc; ce este duhovnicesc vine pe urma. Omul dintai este din pamant, pamantesc; Omul al doilea este din cer. Cum este cel pamantesc, asa sunt si cei pamantesti; cum este Cel ceresc, asa sunt si cei ceresti. Si, dupa cum am purtat chipul celui pamantesc, tot asa vom purta si chipul Celui ceresc 1Corinteni15: 42-49. Iata deci ca omului I-a fost dat, I-a fost randuit ca mai intaii sa cunoasca, sa traiasca VESTEA REA care cuprinde, care este de fapt umblarea omului in neascultare de porunca lui Dumnezeu si toate urmarile ei este cum zice apostolul purtarea chipului celui pamantesc. Apoi omului I-a fost dat, I-a fost randuit ca inca in timpul umblari lui in neascultare, inca in timpul cand traia VESTEA REA, sa auda, sa vada si prin credinta in Isus sa primeasca VESTEA BUNA, care cuprinde sau care de fapt este umblarea lui Isus in deplina ascultare de porunca lui Dumnezeu sau altfel spus este purtarea chipului Celui ceresc. Odata cu caderea in neascultare omul, adica fiul lui Dumnezeu a devenit rob sub stapanirea atat de fara mila a pacatului. Stapanirea aceasta a pacatului prin viclenia si ispita lui Satan a indepartat progresiv omul de Eden si de rodul dulce si imbelsugat al Pomului de Viata. Astfel omul despartit si indepartat de Pomul Vietii nemuritoare, a fost legat in legaturile puternice a mortii. In starea pacatoasa, in starea neascultarii si in robia in care ajunsese omul, era cu adevarat IMPOSIBIL pentru el, prin puterea lui personala, prin meditatie, prin redesteptarea IEULUI, prin eforturi si metode personale sa se reantoarca din nou la Tatal. In imparatia lui Satan, sub stapanirea pacatului si inlantuit in puterea mortii, omul in marea parte a uitat pe Dumnezeu si a pierdut speranta reantoarceri la Tatal. Chiar daca omul sub robia mortii si sub stapanirea pacatului, a uitat glasul Ziditorului sau, a uitat si ziua caderi lui in neascultare, totusi Dumnezeu in bunatatea si in indurarea Lui cea mare a urmarit omul ba chiar mai mult a fost mereu prezent in toata pribegia lui in vremea neascultarii lui Adam. In fiecare veac, in fiecare generatie, de multe ori, in nenumarate randuri prin toti proroci, prin multe alte metode, Dumnezeu a trimis, a vestit omului cazut in neascultare planul voii Sale, Vestea Buna, Evanghelia dragostei Sale.

Evanghelia Sa cuprindea nu numai o chemare pentru reantoarcerea omului acasa, oh! nu, Evanghelia lui Dumnezeu trimisa  si vestita omului pacatos cuprindea un plan secret, o taina mare prin care Dumnezeu in Sinea Lui HOTARASE sa nimiceasca toti dusmani, toti asupritori, orice domnie, orice stapanire si orice putere care stapanea fara mila peste fiinta vinovata a omului si sa elibereze omul odata pentru totdeauna din robia neascultarii si de sub jugul de fier asezat de dusmani lui. Evanghelia lui Dumnezeu trimisa omului cuprindea hotararea neschimbatoare in care Dumnezeu nu se va opri numai la eliberarea omului din mainile vrajmasilor lui, hotararea si indurarea lui Dumnezeu, Vestea Buna, Evanghelia prevedea iertarea totala pentru vina si neascultarea omului, prevedea apoi o spalare totala, o sfintire totala, o dreptate totala, o UNIRE si o reantoarcere din nou acasa la Tatal. O reantoarcere acasa nu numai in gradina Edenului, in Paradisul Ceresc, dar mult mai mult, o reantoarcere la Pomul Vietii si o hranire din belsug din rodul Pomului Vietii in prezenta partasiei lui Dumnezeu Tatal. Vestea Buna sau Evanghelia Lui Dumnezeu, fagaduintele Lui facute omului nu trebuiesc private numai ca oferta de salvare daruita omului, in care totul ramane la vointa si aprecierea omului care este liber sa o primeasca sau sa o refuse. Vestea Buna vine numai din partea lui Dumnezeu, ea este o puternica si neschimbata hotarare, la aceasta hotarare de salvare, iertare, reanoire, unire si reantoarcere acasa omul pacatos nu a participat nici macar cu o simpla rugaminte sau cu o simpla parere. Evanghelia lui Dumnezeu trimisa omului pacatos este PUTEREA DRAGOSTEI LUI DUMNEZEU PENTRU MANTUIREA OMULUI, MAI INTAI A IUDEULUI IAR APOI A GRECULUI Aleluia! Evanghelia lui Dumnezeu trimisa, descoperita si vorbita omului pacatos este in intregime LUCRAREA lui Dumnezeu, este voia, dorinta, visul, hotararea si aducerea la complecta indeplinire in lumea fizica a gandurilor Sale asezate inca inainte de intemeierea lumii, in planul Sau de lucru. Evanghelia sau Vestea Buna cuprinde trei fagaduinte majore descoperite, vestite si trimise omului in timpul cand inca era indepartat, inca pe drumul neascultarii, cand inca era in robia mortii si sub stapanirea pacatului. Fagaduintele acestea potrivit cu declaratiile Duhului Sfant nu pot fi oprite, schimbate sau anulate, pentru a dovedi nestramutarea hotarari Sale Dumnezeu a intarit implinirea acestor fagaduinte printr-un juramant facut pe Sine insusi, pe Numele naturi si a caracterului Sau, pe sfintenia, pe puterea Lui nemarginita si pe esenta finite dragostei Sale, aratand prin acesta ca El insusi va aduce la deplina indeplinire fagaduintele facute.

 Prima fagaduinta majora este acolo unde Dumnezeu hotarase si vestise cu bucurie biruinta deplina si finala unde Fiului omului, Samantei femeii v-a zdrobi capul veninosului sarpe adica pe Satan, sarpele amagitor: Si Domnul Dumnezeu a zis femeii: "Ce ai facut?" Femeia a raspuns: "Sarpele m-a amagit si am mancat din pom."  Domnul Dumnezeu a zis sarpelui: "Fiindca ai facut lucrul acesta, blestemat esti intre toate vitele si intre toate fiarele de pe camp; in toate zilele vietii tale sa te tarasti pe pantece si sa mananci tarana. Vrajmasie voi pune intre tine si femeie, intre samanta ta si samanta ei. Aceasta iti va zdrobi capul, si tu ii vei zdrobi calcaiul." Geneza3: 13-15. Este important sa intelegem ca aici Dumnezeu rosteste verbal hotararea Sa, rodul judecati Sale, sentinta si pedeapsa decretata de dreptul Judecator pentru amagitorul Sarpe. Fiindca ai facut lucrul acesta, adica fiindca ai amagit femeia a zis Domnul Dumnezeu: Blestemat esti, vrajmasie voi pune, aceasta iti va zdrobi capul. Pentru femeie si toti cei veniti prin ea, adica pentru toata samanta ei sentinta rostita de Dumnezeu asupra veninosului sarpe era o mare fagaduinta. Adam si Eva au inteles ca indepartarea lor, pribegia lor in drumul neascultari sub domnia lui Satan nu va fi ETERNA, odata ce capul amagitorului sarpe va fi zdrobit de SAMANTA FEMEII toata omenirea, toata rasa umana va fi eliberata pentru totdeauna. Astfel, dar, deoarece copiii sunt partasi sangelui si carnii, tot asa si El insusi a fost deopotriva partas la ele, pentru ca, prin moarte, sa nimiceasca pe cel ce are puterea mortii, adica pe diavolul,  si sa izbaveasca pe toti aceia care, prin frica mortii, erau supusi robiei toata viata lor Evrei2: 14,15. Nimicirea, sau zdrobirea vechiului sarpe care este Diavolul si Satana si izbavirea TUTUROR oamenilor pacatosi era lucrarea fagaduintei lui Dumnezeu desfasurata in Samanta femeii adica IN Isus, Salvatorul si Mielul lui Dumnezeu.

 A doua fagaduinta majora facuta tot de Dumnezeu este acolo unde El rosteste hotararea Lui pentru BINECUVANTAREA TUTUROR OAMENILOR in samanta lui Avraam: Domnul zisese lui Avram: "Iesi din tara ta, din rudenia ta si din casa tatalui tau si vino in tara pe care ti-o voi arata. Voi face din tine un neam mare si te voi binecuvanta; iti voi face un nume mare si vei fi o binecuvantare. Voi binecuvanta pe cei ce te vor binecuvanta si voi blestema pe cei ce te vor blestema; si toate familiile pamantului vor fi binecuvantate in tine Geneza12: 1-3. Si a zis: "Pe Mine insumi jur, zice Domnul: pentru ca ai facut lucrul acesta si n-ai crutat pe fiul tau, pe singurul tau fiu, te voi binecuvanta foarte mult si-ti voi inmulti foarte mult samanta, si anume: ca stelele cerului si ca nisipul de pe tarmul marii; si samanta ta va stapani cetatile vrajmasilor ei. Toate neamurile pamantului vor fi binecuvantate in samanta ta, pentru ca ai ascultat de porunca Mea!"Geneza22: 16-18. Dar Dumnezeu a implinit astfel ce vestise mai inainte prin gura tuturor prorocilor Lui: ca, adica, Hristosul Sau va patimi. Pocaiti-va, dar, si intoarceti-va la Dumnezeu, pentru ca sa vi se stearga pacatele, ca sa vina de la Domnul vremurile de inviorare si sa trimita pe Cel ce a fost randuit mai dinainte pentru voi: pe Isus Hristos, pe care cerul trebuie sa-L primeasca, pana la vremurile asezarii din nou a tuturor lucrurilor; despre aceste vremuri a vorbit Dumnezeu prin gura tuturor sfintilor Sai proroci din vechime. In adevar, Moise a zis parintilor nostri: "Domnul Dumnezeul vostru va va ridica dintre fratii vostri un Proroc ca mine; pe El sa-L ascultati in tot ce va va spune. Si oricine nu va asculta de Prorocul acela va fi nimicit cu desavarsire din mijlocul norodului." De asemenea toti prorocii, de la Samuel si ceilalti care au urmat dupa el si au vorbit, au vestit zilele acestea. Voi sunteti fiii prorocilor si ai legamantului pe care l-a facut Dumnezeu cu parintii nostri, cand a zis lui Avraam: "Toate neamurile pamantului vor fi binecuvantate in samanta ta."  Dumnezeu, dupa ce a ridicat pe Robul Sau Isus, L-a trimis mai intai voua, ca sa va binecuvanteze, intorcand pe fiecare din voi de la faradelegile sale."Fapte3: 18-26. Fagaduinta aceasta a fost asa de mare si foarte importanta incat a fost repetata cu bucurie si mereu reamintita de Dumnezeu prin gura TUTUROR prorocilor Sai. Fagaduinta aceasta se vede ca venea dupa nimicirea, zdrobirea capului vicleanului sarpe si dupa eliberarea omului pacatos de sub stapanirea pacatului si robia mortii si care de fapt era o lucrare continua in readucerea omului din nou acasa. Fagaduinta aceasta cuprindea nu numai binecuvantarea tuturor neamurilor pamantului care consta in intoarcerea lor de la faradelegile si pacatele lor, dar merge mult mai departe si este hotarata REASEZAREA DIN NOU A TUTUROR LUCRURILOR. Fagaduinta aceasta trebuia sa se implineasca in SAMANTA lui Avraam adica IN Isus Hristos, Unsul si Trimisul lui Dumnezeu.

 A treia fagaduinta facuta tot de Dumnezeu prevedea un Imparat si o Imparatie din SAMANTA lui David, prin care dreptatea lui Dumnezeu va stapani si va fi realizata pe tot pamantul, in fiecare fiinta omeneasca. Fagaduinta aceasta era de fapt o putere imparateasca, o puternica unealta de lucru, un tron al dreptati prin care suveranul Rege v-a aduce la indeplinire la implinirea vremilor planificate toate fagaduintele Sale si toata voia Sa asezata in planul veacurilor potrivit cu ceia ce vestise Dumnezeu prin juramant robului Sau David: "Du-te si spune robului Meu David: "Asa vorbeste Domnul: "Oare tu Imi vei zidi o Casa ca sa locuiesc in ea? Acum sa spui robului Meu David: "Asa vorbeste Domnul ostirilor: "Te-am luat de la pasune, de la oi, ca sa fii capetenie peste poporul Meu, peste Israel; Ti-am dat odihna izbavindu-te de toti vrajmasii tai. Si Domnul iti vesteste ca-ti va zidi o casa. Cand ti se vor implini zilele si vei fi culcat cu parintii tai, Eu iti voi ridica un urmas dupa tine, care va iesi din trupul tau, si-i voi intari imparatia. El va zidi Numelui Meu o Casa, si voi intari pe vecie scaunul de domnie al imparatiei lui. Eu ii voi fi Tata, si el Imi va fi fiu. Daca va face raul, il voi pedepsi cu o nuia omeneasca si cu lovituri omenesti; dar harul Meu nu se va departa de la el, cum l-am departat de la Saul, pe care l-am indepartat dinaintea ta. Ci casa ta si imparatia ta vor dainui vesnic inaintea Mea, si scaunul tau de domnie va fi intarit pe vecie”. Acum, Doamne Dumnezeule, fa sa ramana in veci cuvantul pe care l-ai rostit asupra robului Tau si asupra casei lui, si lucreaza dupa cuvantul Tau. Slavit sa fie Numele Tau pe vecie si sa se zica: "Domnul ostirilor este Dumnezeul lui Israel." Si casa robului Tau David sa ramana inaintea Ta! Caci Tu insuti, Doamne al ostirilor, Dumnezeul lui Israel, Te-ai descoperit robului Tau, zicand: "Eu iti voi intemeia o casa!" De aceea a indraznit robul Tau sa-Ti faca aceasta rugaciune. Acum, Doamne Dumnezeule, Tu esti Dumnezeu, si cuvintele Tale sunt adevar, si Tu ai vestit harul acesta robului Tau. Binecuvanta, dar, casa robului Tau, ca sa dainuiasca pe vecie inaintea Ta! Caci Tu, Doamne Dumnezeule, ai vorbit, si, prin binecuvantarea Ta, casa robului Tau va fi binecuvantata pe vecie"2Samuel7: 5,8,11-16,25-29.  "Am facut legamant cu alesul Meu" - zice Domnul - "iata ce am jurat robului Meu David: "Iti voi intari samanta pe vecie si-n veci iti voi aseza scaunul de domnie." Nu-Mi voi calca legamantul si nu voi schimba ce a iesit de pe buzele mele. Am jurat odata pe sfintenia Mea: sa mint Eu oare lui David? Samanta lui va dainui in veci; scaunul lui de domnie va fi inaintea Mea ca soarele; ca luna va dainui pe vecie, si ca martorul credincios din cer. (Oprire) Ps89: 3,4, 34-37.  El va face ca domnia Lui sa creasca, si o pace fara sfarsit va da scaunului de domnie al lui David si imparatiei lui, o va intari si o va sprijini prin judecata si neprihanire, de acum si-n veci de veci; iata ce va face ravna Domnului ostirilor. (Isa.9:7) Si atunci un scaun de domnie se va intari prin indurare; si se va vedea sezand cu credinciosie, in casa lui David, un judecator, prieten al dreptului si plin de ravna pentru dreptate." - (Isa.16:5) Voi pune pe umarul lui cheia casei lui David: cand va deschide el, nimeni nu va inchide, si cand va inchide el, nimeni nu va deschide. (Isa.22:22) Iata vin zile, zice Domnul, cand voi ridica lui David o Odrasla neprihanita. El va imparati, va lucra cu intelepciune si va face dreptate si judecata in tara. (Ier.23:5) In zilele acelea si in vremurile acelea voi face sa rasara lui David o Odrasla neprihanita care va infaptui dreptatea si judecata in tara. (Ier.33:15) Robul Meu David va fi imparat peste ei, si toti vor avea un singur pastor. Vor urma poruncile Mele, vor pazi legile Mele si le vor implini. (Ezec.37:24) In vremea aceea voi ridica din caderea lui cortul lui David, ii voi drege sparturile, ii voi ridica daramaturile si-l voi zidi iarasi cum era odinioara, (Amos.9:11) Cartea neamului lui Isus Hristos, fiul lui David, fiul lui Avraam. (Mat.1:1) Din samanta lui David, Dumnezeu, dupa fagaduinta Sa, a ridicat lui Israel un Mantuitor, care este Isus. (Fapt.13:23) Ca L-a inviat din morti, asa ca nu Se va mai intoarce in putrezire, a spus-o cand a zis: "Va voi implini, cu toata credinciosia, fagaduintele sfinte pe care le-am facut lui David." (Fapt.13:34) "Dupa aceea Ma voi intoarce si voi ridica din nou cortul lui David din prabusirea lui, ii voi zidi daramaturile si-l voi inalta din nou: (Fapt.15:16) Ea priveste pe Fiul Sau, nascut din samanta lui David, in ce priveste trupul, (Rom.1:3) Adu-ti aminte de Domnul Isus Hristos, din samanta lui David, inviat din morti, dupa Evanghelia mea, (2Tim.2:8) Ingerului Bisericii din Filadelfia scrie-i: "Iata ce zice Cel Sfant, Cel Adevarat, Cel ce tine cheia lui David, Cel ce deschide, si nimeni nu va inchide, Cel ce inchide, si nimeni nu va deschide: (Apoc.3:7) Si unul din batrani mi-a zis: "Nu plange; iata ca Leul din semintia lui Iuda, Radacina lui David, a biruit ca sa deschida cartea si cele sapte peceti ale ei. (Apoc.5:5) "Eu, Isus, am trimis pe ingerul Meu sa va adevereasca aceste lucruri pentru biserici. Eu sunt Radacina si Samanta lui David, Luceafarul stralucitor de dimineata." (Apoc.22:16). Fagaduinta aceasta trebuia sa se implineasca in Samanta lui David adica in Isus Hristos Domnul domnilor si Imparatul imparatilor.

 Acestea sunt trei fagaduinte majore facute de Dumnezeu si asezate in planul voii Sale, pentru a fi aduse la deplina indeplinire la implinirea vremilor, a veacurilor randuite pentru acest scop IN pretioasa persoana a lui Isus Hristos Domnul Vietii. Acestea trei fagaduinte sunt baza, sunt fundatia, temelia Evangheliei, adica Vestea Buna. Fagaduintele acestea sunt venite din adancul intelepciuni si a dragostei lui Dumnezeu si El S-a jurat pe Sine insusi ca le va aduce la deplina indeplinire unde scrie scriitorul: Dumnezeu, cand a dat lui Avraam fagaduinta, fiindca nu putea sa Se jure pe unul mai mare decat El, S-a jurat pe Sine insusi si a zis: "Cu adevarat te voi binecuvanta si iti voi inmulti foarte mult samanta." Si astfel, fiindca a asteptat cu rabdare, a dobandit fagaduinta. Oamenii, ce-i drept, obisnuiesc sa jure pe cineva mai mare; juramantul este o chezasie care pune capat oricarei neintelegeri dintre ei. De aceea si Dumnezeu, fiindca voia sa dovedeasca cu mai multa tarie mostenitorilor fagaduintei nestramutarea hotararii Lui, a venit cu un juramant; pentru ca, prin doua lucruri care nu se pot schimba si in care este cu neputinta ca Dumnezeu sa minta, sa gasim o puternica imbarbatare noi, a caror scapare a fost sa apucam nadejdea care ne era pusa inainte, pe care o avem ca o ancora a sufletului; o nadejde tare si neclintita, care patrunde dincolo de perdeaua dinauntrul Templului, unde Isus a intrat pentru noi ca inainte-mergator, cand a fost facut "Mare Preot in veac, dupa randuiala lui Melhisedec"Evrei6:13-20. . Am jurat odata pe sfintenia Mea: sa mint Eu oare lui David? Samanta lui va dainui in veci; scaunul lui de domnie va fi inaintea Mea ca soarele; ca luna va dainui pe vecie, si ca martorul credincios din cer. (Oprire) Ps89: 3,4, 34-37.  Suie-te pe un munte inalt, ca sa vestesti Sionului vestea cea buna; inalta-ti glasul cu putere, ca sa vestesti Ierusalimului vestea cea buna; inalta-ti glasul, nu te teme, si spune cetatilor lui Iuda: "Iata Dumnezeul vostru!" (Isa.40:9). Si noi va aducem vestea aceasta buna ca fagaduinta facuta parintilor nostri, Dumnezeu a implinit-o pentru noi, copiii lor, inviind pe Isus; dupa cum este scris in psalmul al doilea: "Tu esti Fiul Meu, astazi Te-am nascut." Ca L-a inviat din morti, asa ca nu Se va mai intoarce in putrezire, a spus-o cand a zis: "Va voi implini, cu toata credinciosia, fagaduintele sfinte pe care le-am facut lui David." (Fapt.13:32-34). El a venit astfel sa aduca vestea buna a pacii voua, celor ce erati departe, si pace celor ce erau aproape. (Efes.2: 17).  Deci, fiindca ramane ca sa intre unii in odihna aceasta si pentru ca aceia carora li s-a vestit intai vestea buna n-au intrat in ea, din pricina neascultarii lor, (Evr.4:6). Ci, ca in zilele in care ingerul al saptelea va suna din trambita lui, se va sfarsi taina lui Dumnezeu, dupa vestea buna vestita de El robilor Sai, prorocilor. (Apoc.10:7).

 Iata Evanghelia lui Dumnezeu, iata Vestea Buna, iata fagaduintele Lui facute cu juramant si vestite omului pacatos inca in timpul neascultarii lui. Aceasta este Evanghelia harului lui Dumnezeu, pe care toata omenirea trebuie sa o auda, sa o creada si sa o primeasca dobandind viata vesnica, fiecare om la randul cetei lui. Evanghelia fagaduintelor lui Dumnezeu trimisa omului pacatos este cu adevarat TAINA VOII SALE, este hotararea si rezultatul inimi si a gandurilor Sale, este Evanghelia care nu poate fi oprita, nu poate fi afectata negativ de voia omului pacatos sau de viclenia lui Satan. Evanghelia fagaduintelor lui Dumnezeu nu contine in sinea ei expresii ca acestea: Moartea ETERNA, pedeapsa ETERNA, chinul ETERN. Moartea, pedeapsa si chinul nu erau sa stapaneasca ETERN peste fiinta umana, ele erau puterea robiei, starea si consecintele neascultari omului in care se gasea deja si in care ramane inca orice om pana unde atras de iubirea Tatalui vine la Isus si crucea Lui.

 Dragi prieteni, dragi cititori este foarte important sa urmarim cu atentie expresiile si cuvintele folosite de Dumnezeu acolo unde Scriptura ne prezinta literar continutul fagaduintelor facute. In cele trei fagaduinte majore aratate mai sus, Dumnezeu a hotarat o SAMANTA prin care sa implineasca intocmai tot continutul fagaduintelor. Daca fagaduintele facute omului pacatos erau in intregime dorinta, gandul, voia si hotararea lui Dumnezeu, si persoana prin care sa fie aduse la indeplinire, a fost in intregime tot dorinta, gandul, voia si hotararea lui Dumnezeu. Samanta femeii, Samanta lui Avraam si Samanta lui David se refera la una singura PERSOANA dar cu misiuni si vremi diferite. Dumnezeu poruncise lui Moise dupa iesirea lui Israel din Egipt sa praznuiasca de trei ori pe an sarbatori in CINSTEA Lui:  De trei ori pe an, sa praznuiesti sarbatori in cinstea Mea. Sa tii sarbatoarea Azimelor; timp de sapte zile, la vremea hotarata, in luna spicelor, sa mananci azime, cum ti-am poruncit; caci in luna aceasta ai iesit din Egipt; si sa nu vii cu mainile goale inaintea Mea. Sa tii sarbatoarea secerisului, a celor dintai roade din munca ta, din ceea ce vei semana pe camp; si sa tii sarbatoarea strangerii roadelor, la sfarsitul anului, cand vei strange de pe camp rodul muncii tale. De trei ori pe an toata partea barbateasca sa se infatiseze inaintea Domnului Dumnezeu Exodul23: 14-17. Cele trei sarbatori majore de peste an din punct de vedere profetic prevesteau implinirea mareata a celor trei fagaduinte majore facute de Dumnezeu omului cazut in pacatul neascultari. Dumnezeu promisese lui Moise ca v-a fi present la festivalul celor trei sarbatori, adica la sarbatoarea Pastelor, la sarbatoarea Cincizecimi (Rusalelor) si la sarbatoarea Corturilor. Inca inainte de intemeierea lumii Dumnezeu a facut un plan de lucru in Sine insusi, in acest plan El a asezat si fagaduintele Sale pe care urma sa le faca omului neascultator. Dumnezeu deasemenea a hotarat o metoda, o cale, o persoana prin care sa aduca la indeplinire toata voia Sa asezata in plan, aceasta persoana potrivit declaratiilor Duhului lui Dumnezeu a fost Fiul Sau Isus Hristos Domnul: Pentru ce se intarata neamurile si pentru ce cugeta popoarele lucruri desarte? Imparatii pamantului se rascoala, si domnitorii se sfatuiesc impreuna impotriva Domnului si impotriva Unsului Sau, zicand: "Sa le rupem legaturile si sa scapam de lanturile lor!" Cel ce sade in ceruri rade, Domnul Isi bate joc de ei. Apoi, in mania Lui, le vorbeste si-i ingrozeste cu urgia Sa, zicand: "Totusi, Eu am uns pe Imparatul Meu pe Sion, muntele Meu cel sfant." "Eu voi vesti hotararea Lui" - zice Unsul - "Domnul Mi-a zis: "Tu esti Fiul Meu! Astazi Te-am nascut. Cere-Mi, si-Ti voi da neamurile de mostenire, si marginile pamantului in stapanire! Psalmii2: 1-8.

 El este Samanta femeii, El este Samanta lui Avraam si tot El este Samanta lui David. Dumnezeu cu bucurie a implinit in Isus, in Samanta femeii in timpul primei sarbatori, adica in sarbatoarea Pastelor, mareata fagaduinta facuta femeii. Da in timpul si in vremea sarbatori Pastelor Isus pe crucea de pe dealul Golgota a zdrobit capul inselatorului sarpe. Dumnezeu deasemenea in Hristos, Unsul Sau si Samanta lui Avraam a implinit fagaduinta facuta lui Avraam in timpul celei de-a doua sarbatoare, sarbatoarea Cincizecimi (Rusalelor) despre care marturiseste Scriptura unde citim: Scriptura, de asemenea, fiindca prevedea ca Dumnezeu va socoti neprihanite pe Neamuri, prin credinta, a vestit mai dinainte lui Avraam aceasta veste buna: "Toate neamurile vor fi binecuvantate in tine."Hristos ne-a rascumparat din blestemul Legii, facandu-Se blestem pentru noi - fiindca este scris: "Blestemat e oricine este atarnat pe lemn" pentru ca binecuvantarea vestita lui Avraam sa vina peste Neamuri, in Hristos Isus, asa ca, prin credinta, noi sa primim Duhul fagaduit Galateni3: 8,13,14. Stiu ca tot Dumnezeu in Domnul nostru, in Samanta lui David in timpul si vremea celei de-a treia sarbatoare, sarbatoarea Corturilor v-a implini cu credinciosie si cu mare putere fagaduinta mult asteptata facuta lui David despre care marturisesc si ingeri si oameni:  Ingerul i-a zis: "Nu te teme, Marie; caci ai capatat indurare inaintea lui Dumnezeu. Si iata ca vei ramane insarcinata si vei naste un Fiu, caruia Ii vei pune numele Isus. El va fi mare si va fi chemat Fiul Celui Preainalt; si Domnul Dumnezeu Ii va da scaunul de domnie al tatalui Sau David. Va imparati peste casa lui Iacov in veci, si Imparatia Lui nu va avea sfarsit."  Zaharia, tatal lui, s-a umplut de Duhul Sfant, a prorocit si a zis:  "Binecuvantat este Domnul, Dumnezeul lui Israel, pentru ca a cercetat si a rascumparat pe poporul Sau. Si ne-a ridicat o mantuire puternica in casa robului Sau David, - cum vestise prin gura sfintilor Sai proroci care au fost din vechime - mantuire de vrajmasii nostri si din mana tuturor celor ce ne urasc! Astfel Isi arata El indurarea fata de parintii nostri si Isi aduce aminte de legamantul Lui cel sfant, potrivit juramantului prin care Se jurase parintelui nostru Avraam, ca, dupa ce ne va izbavi din mana vrajmasilor nostri, ne va ingadui sa-I slujim fara frica, traind inaintea Lui in sfintenie si neprihanire, in toate zilele vietii noastre Luca1: 30-33,68-75. Apoi l-a inlaturat si le-a ridicat imparat pe David, despre care a marturisit astfel: "Am gasit pe David, fiul lui Iese, om dupa inima Mea, care va implini toate voile Mele." Din samanta lui David, Dumnezeu, dupa fagaduinta Sa, a ridicat lui Israel un Mantuitor, care este Isus Fapte13: 22,23.

 Iata deci ca toate fagaduintele lui Dumnezeu facute omenirii, toata Vestea Buna, toata Evanghelia a fost asezata, adusa si continua sa fie adusa la deplina indeplinire in persoana lui Isus Hristos Domnul. Aceasta a fost hotararea lui Dumnezeu, si tot El a pus o marturie ce nu se poate tagaduii aratand intregi omenirii voia si hotararea Sa cu privire la Isus atunci cand cu bucurie prin Duhul Puteri Sale a inviat pe Isus din morti intr-o viata neperitoare implinind fagaduinta Sa despre care adevar vorbeste apostolul unde zice: Si noi va aducem vestea aceasta buna ca fagaduinta facuta parintilor nostri, Dumnezeu a implinit-o pentru noi, copiii lor, inviind pe Isus; dupa cum este scris in psalmul al doilea: "Tu esti Fiul Meu, astazi Te-am nascut." Ca L-a inviat din morti, asa ca nu Se va mai intoarce in putrezire, a spus-o cand a zis: "Va voi implini, cu toata credinciosia, fagaduintele sfinte pe care le-am facut lui David." De aceea mai zice si in alt Psalm: "Nu vei ingadui ca sfantul Tau sa vada putrezirea." Si David, dupa ce a slujit celor din vremea lui, dupa planul lui Dumnezeu, a murit, a fost ingropat langa parintii sai si a vazut putrezirea. Dar Acela, pe care L-a inviat Dumnezeu, n-a vazut putrezirea. Sa stiti, dar, fratilor, ca in El vi se vesteste iertarea pacatelor; si oricine crede este iertat prin El de toate lucrurile de care n-ati putut fi iertati prin Legea lui Moise. Astfel, luati seama sa nu vi se intample ce se spune in Proroci:"Uitati-va, dispretuitorilor, mirati-va si pieriti; caci in zilele voastre, am sa fac o lucrare pe care n-o veti crede nicidecum daca v-ar istorisi-o cineva." Fapte13: 32-41. Dumnezeu nu tine seama de vremurile de nestiinta si porunceste acum tuturor oamenilor de pretutindeni sa se pocaiasca; pentru ca a randuit o zi in care va judeca lumea dupa dreptate, prin Omul pe care L-a randuit pentru aceasta si despre care a dat tuturor oamenilor o dovada netagaduita, prin faptul ca L-a inviat din morti…"Fapte17: 30,31.

 Dragi cititori, nu este una singura fagaduinta, nu este o veste buna, nu este o Evanghelie trimisa de Dumnezeu omenirii si sa nu fie asezata si adusa la indeplinire in Isus Hristos Domnul vieti. Isus Hristos Domnul nu este unul din Fii lui Dumnezeu trimis numai sa arate omului pacatos calea care duce la Dumnezeu Tatal. Isus Hristos este SINGURUL Fiu nascut din Tatal si El este trimisul, reprezentantul, chipul si asemanarea Tatalui Ceresc, El deci este SINGURUL DRUM, El este SINGURA CALE de reantoarcere a omului pacatos din nou in sanul Tatalui Ceresc. Isus Hristos nu este venit in lumea omului pamantesc ca un VOLUNTAR, ca unul care ar fi venit prin voia lui insusi, El este venit in lumea omului pamantesc randuit, imputernicit, autorizat si trimis de Dumnezeu Tatal Sau. Prin Hotararea Suveranului Dumnezeu, Isus Hristos Fiul Sau este SINGURA poarta, SINGURA usa, SINGURUL salvator, SINGURUL Miel de jertfa, SINGURUL drum, SINGURUL calauzitor, SINGURUL ajutor trimis omului pamantesc pentru ca NUMAI PRIN EL omul pacatos sa se reantoarca din nou in sanul Tatalui. Dumnezeu Creatorul omului si a intregului univers fizic a declarat hotararea voii Sale cu privire la Isus, inca de la aparitia sau nasterea timpului, despre Isus era vorba atunci cand Dumnezeu in grija sa de Creator a imbracat, a acoperit GOLICIUNEA omului cu haine de piele, despre Isus a vorbit Dumnezeu cand a decretat ca SAMANTA femeii va zdrobi capul sarpelui, despre Isus Hristos a vorbit Dumnezeu in juramantul Lui facut lui Avraam unde in SAMANTA lui Avraam toate familiile pamantului sunt binecuvantate, despre Isus Hristos Domnul, Stapanul sau Imparatul a vorbit Dumnezeu in fagaduinta indurari Sale facuta robului Sau David, unde in SAMANTA lui David va fi ridicata o imparatie si un Imparat care va domni cu deplina putere pe tot pamantul pana toti vrajmasi omului vor fi nimiciti si pana cand ultimul om pacatos se va reantoarce din nou la casa sau sanul Tatalui, apoi si abia atunci Isus Hristos Imparatul va preda misiunea Sa, Imparatia Sa in mainile Tatalui si El Fiul Isus se va supune, se va contopi in Dumnezeu care va fi totul in toti: Si, dupa cum toti mor in Adam, tot asa, toti vor invia in Hristos; dar fiecare la randul cetei lui. Hristos este cel dintai rod; apoi, la venirea Lui, cei ce sunt ai lui Hristos. In urma, va veni sfarsitul, cand El va da Imparatia in mainile lui Dumnezeu Tatal, dupa ce va fi nimicit orice domnie, orice stapanire si orice putere. Caci trebuie ca El sa imparateasca pana va pune pe toti vrajmasii sub picioarele Sale. Vrajmasul cel din urma, care va fi nimicit, va fi moartea. Dumnezeu, in adevar, "a pus totul sub picioarele Lui". Dar cand zice ca totul I-a fost supus, se intelege ca afara de Cel ce I-a supus totul. Si cand toate lucrurile Ii vor fi supuse, atunci chiar si Fiul Se va supune Celui ce I-a supus toate lucrurile, pentru ca Dumnezeu sa fie totul in toti. 1Corinteni15: 22-28.

 Despre Isus si jertfa Lui vorbeste Scriptura acolo unde Dumnezeu a pus niste heruvimi, care sa invarteasca o sabie invapaiata, ca sa pazeasca drumul care duce la pomul vietii. Nimenea, nici un om nu poate sa calatoreasca pe drumul care duce la pomul vietii fara sa se intalneasca mai intai cu heruvimi si sabia cea invapaiata, adica jertfa lui Isus. Despre Isus si jertfa Crucii Lui vorbea Dumnezeu cand a poruncit lui Iosua unde tot poporul lui Israel trebuia sa treaca mai intai prin apa Iordanului in drumul care ducea in tara Canaanului. Nimenea nici un om nu a fost ingaduit sa intre in tara Fagaduintei lui Dumnezeu intrand prin alta parte, numai trecand mai intai prin apa Iordanului, prin locul randuit de Dumnezeu. Despre Isus si jertfa Lui vorbeste cartea Legi unde Dumnezeu poruncise lui Moise sa aseze o perdea cu heruvimi in drumul care ducea in Locul Preasfant in prezenta lui Dumnezeu. Deasemenea nimenea nici un om, nici macar Marele Preot nu putea merge pe drumul acesta in Locul Preasfant fara sa treaca mai intai prin perdeaua cea cu heruvimi asezata in drumul care ducea in prezenta lui Dumnezeu. Despre acest mare adevar scrie scriitorul luminat de Duhul Sfant: Astfel, dar, fratilor, fiindca prin sangele lui Isus avem o intrare sloboda in Locul Preasfant, pe calea cea noua si vie pe care ne-a deschis-o El, prin perdeaua dinauntru, adica trupul Sau, si, fiindca avem un Mare Preot pus peste casa lui Dumnezeu, sa ne apropiem cu o inima curata, cu credinta deplina, cu inimile stropite si curatate de un cuget rau si cu trupul spalat cu o apa curata. Sa tinem fara sovaire la marturisirea nadejdii noastre, caci credincios este Cel ce a facut fagaduinta Evrei10: 19-23.

Drumul sau calea cea noua care duce in Locul Preasfant, in prezenta lui Dumnezeu si in participarea gustari din rodul neperitor al Pomului Vietii este NUMAI prin sangele sau viata lui Isus Hristos din Nazaret Fiul lui Dumnezeu, El Hristosul SINGURUL nascut din Dumnezeu Tatal. Drumul sau Calea cea noua nu este unul dintre mai multe drumuri si Calea aceasta nu este una cale dintre mai multe cai, Drumul acesta este SINGURUL drum, si Calea aceasta este SINGURA cale care duce la Tatal Ceresc. Adevarul unde NUMAI in Isus Hristos este mantuire, iertare, impacare, reanoire, unire si reantoarcere acasa la Tatal nu este numai o marturisire, o declaratie a mea personala, nu este nici chiar o alegere, o parere sau o declaratie religioasa a Crestinismului. Da aceasta nu este alegerea niciunui om pamantesc, nici macar alegerea si hotararea unui Inger puternic, aceasta este hotararea voii lui Dumnezeu, Suveranul Rege si Creatorul Universului. Despre taina voii Sale, adica despre Isus Hristos, Dumnezeu a marturisit prin Cuvantul guri Sale, prin Duhul Sau, prin multi oameni si prin ingeri, prin multe semne si prin multe simboluri, si marturiseste si acum prin toti sfinti Sai, prin Biserica lui Hristos ca El a fost RANDUIT de Dumnezeu cum de fapt declara si apostolul care prin Duhul zice: Atunci Petru, plin de Duhul Sfant, le-a zis: "Mai mari ai norodului si batrani ai lui Israel! Fiindca suntem trasi astazi la raspundere pentru o facere de bine facuta unui om bolnav si suntem intrebati cum a fost vindecat, s-o stiti toti si s-o stie tot norodul lui Israel! Omul acesta se infatiseaza inaintea voastra pe deplin sanatos in Numele lui Isus Hristos din Nazaret, pe care voi L-ati rastignit, dar pe care Dumnezeu L-a inviat din morti. El este "Piatra lepadata de voi, zidarii, care a ajuns sa fie pusa in capul unghiului." In nimeni altul nu este mantuire: caci nu este sub cer niciun alt Nume dat oamenilor in care trebuie sa fim mantuiti."El a trimis Cuvantul Sau fiilor lui Israel si le-a vestit Evanghelia pacii, prin Isus Hristos, care este Domnul tuturor. Stiti vorba facuta prin toata Iudeea, incepand din Galileea, in urma botezului propovaduit de Ioan; cum Dumnezeu a uns cu Duhul Sfant si cu putere pe Isus din Nazaret, care umbla din loc in loc, facea bine si vindeca pe toti cei ce erau apasati de diavolul; caci Dumnezeu era cu El. Noi suntem martori a tot ce a facut El in tara iudeilor si in Ierusalim. Ei L-au omorat, atarnandu-L pe lemn. Dar Dumnezeu L-a inviat a treia zi si a ingaduit sa Se arate, nu la tot norodul, ci noua, martorilor alesi mai dinainte de Dumnezeu, noua, care am mancat si am baut impreuna cu El dupa ce a inviat din morti. Isus ne-a poruncit sa propovaduim norodului si sa marturisim ca El a fost randuit de Dumnezeu Judecatorul celor vii si al celor morti. Toti prorocii marturisesc despre El ca oricine crede in El capata, prin Numele Lui, iertarea pacatelor." Dumnezeu nu tine seama de vremurile de nestiinta si porunceste acum tuturor oamenilor de pretutindeni sa se pocaiasca; pentru ca a randuit o zi in care va judeca lumea dupa dreptate, prin Omul pe care L-a randuit pentru aceasta si despre care a dat tuturor oamenilor o dovada netagaduita, prin faptul ca L-a inviat din morti…" Fapte4: 8-12, 10: 36-43, 17: 30-31.

 Dupa cum in gradina Edenului erau multi pomi, ba chiar TOT FELUL de pomi, placuti la vedere si buni la mancare din care omul se hranea dupa buna lui PLACERE, dar nici unul din pomi acestia nu rodeau fructul binecuvantat al vietii neperitoare. NUMAI UNUL SINGUR pom era in gradina Eden, chiar in mijlocul gradinii, care era numit Pomul Vietii, NUMAI fructul acestui pom continea in el puterea vieti neperitoare. Tot asa, asemanator se intampla si azi, in vremea anului 2013, in gradina religiilor oameni se hranesc din rodul FARA VIATA a TOT FELUL de pomi, uni chiar placuti la vedere si buni la mancare. Oameni se hranesc din rodul acestor pomi dupa buna lor placere, si se intampla ca oameni se ascund in vina si pacatul lor in spatele acestor pomi fara viata. Cand este vorba ca omul vinovat, omul pacatos sa sa stea in fata Creatorului sau, sa pretuiasca voia si dorinta lui Dumnezeu care cheama neincet omul la o personala intalnire, omul vinovat este ispitit de Satan sa trimita pe altcineva in locul lui, sa se ascunda in spatele la TOT FELUL DE POMI placuti la vedere si buni la mancare. Da omul vinovat pune in fata lui un altul om, omul vinovat angajeaza si trimite la intalnirea cu Dumnezeu un altul om care arata placut la vedere cu speranta ca pomii acestia, oameni acestia fara viata vor putea rezolva cumva iertarea vinei si impacarea omului cu Dumnezeu. Dragi mei cititori, Dumnezeu a pus deja atunci o marturie clara ca omul nu poate sa-si acopere GOLICIUNEA, nu poate sa se prezinte in fata lui Dumnezeu printr-o neprihanire produsa de sorturi facute din frunze de smochin, si nici printr-o neprihanire a pomilor din gradina religiilor celor mai placute la privire si a celor mai bune si mai usor de digestat. In fata si in prezenta dreptati, a hotarari voii, a puteri cunostintei lui Dumnezeu toti pomii acestia de tot felul sau mai bine zis de tot soiul placuti in fata omului si buni la mancare dupa alegerea, apricierea si placerea omului toata umbra frunzelor lor si tot rodul persoanei, a inaltimi si a staturi lor este tot asa de gol ca goliciunea oricarui om, si sunt lipsiti de viata neperitoare tot la fel ca oameni pacatosi care se ascund si se hranesc din ei. Viata neperitoare se gaseste NUMAI intr-un singur pom, Pomul Vietii Aleluia!

 Stiu ca adevarul acesta despre randuiala lui Dumnezeu cu privire la Isus starneste impotrivire, stiu ca omul firesc nu vrea sa paraseasca locul instrainari lui in care locuieste din generatie in generatie, inca din vremea izgoniri lui Adam din gradina Edenului. Stiu ca toata omenirea locuieste in cel rau, toti care inca nu au auzit, toti care inca nu au crezut Vestea Buna a lui Dumnezeu. Stiu ca nici un om nu se poate izbavi singur din starea de pacat mostenita de multe veacuri, stiu ca oricat de puternica si oricat de veche este vreo religie, oricat de multi ar fi membri si aderanti ei, oricat de placuta la infatisare si oricat de buna pare invatatura intemeietorilor ei, in masuratorile, in planul si in randuiala lui Dumnezeu toti sunt in nevoie de ajutor, toti au nevoie de UN SALVATOR, adica de acela UNUL randuit de Dumnezeu, de ISUS HRISTOS SALVATORUL LUMII.

 Tot poporul Evreu si toti aderenti religiei lor, a Iudaismului si insusi eliberatorul si mult respectatul lor Moise au nevoie de Isus Hristos si de fagaduintele lui Dumnezeu asezate IN EL. Toti slujitori, toti cei ce cu mare ravna si dedicatie se alinieaza in randurile religiei ISLAM si chiar mult adoratul lor profet Mahomed au nevoie urgenta de Isus Hristos si de toata plinatatea lui Dumnezeu cu bucurie asezata IN EL. Vechea si mult apreciata invatatura si intelepciunea luminata a lui Buddha cu cei peste 400 de milioane de credinciosi sunt in urgenta nevoie nu de o reforma a invataturi si a doctrinei luminatului Buddha, ei au nevoie de Isus Hristos si jertfa Crucii Lui.

 Nu fara importanta este HINDUISMUL Majoritatea hindusilor se închina la o multime de zei si zeite, în jur de 300.000. Toti acesti zei converg catre un spirit universal numit Ultima Realitate sau Brahman. Brahman nu este un zeu, ci mai degraba o stare de unicitate ultima. Pozitia pe care hindusii o adopta în viata se bazeaza pe faptele din viata lor anterioara. În cazul în care comportamentul lor a fost unul rau, ei vor avea probleme mari în viata de acum. Scopul unui hindus este sa fie eliberat de legea karmei, adica sa devina liber prin continue reîncarnari. Sunt trei cai posibile de a încheia acest ciclu al karmei: 1. Fiind devotat oricarui zeu al hinduismului; 2. Crescând în cunoastere prin meditatii, ajungând la cunostinta faptului ca circumstantele vietii nu sunt reale, ca eul este o iluzie si numai starea de Brahman este reala; 3. Fiind dedicat diferitelor ceremonii si ritualuri religioase. Hindusul are libertatea sa aleaga o cale proprie de a ajunge la perfectiune spirituala. Un alt lucru care merita mentionat este faptul ca hinduismul crede ca are o explicatie pentru suferinta si raul din lume. În hinduism experientele dureroase prin care trece cineva sunt cauzate de faptele rele comise de persoana respectiva în viata sa anterioara. Lucrul cel mai important în hinduism este sufletul, care cred ei ca într-o zi va fi liber prin ciclul de renasteri. Hinduismul trebuie sa recunoasca singura Cale, singurul Adevar, singura Lumina sa vina prin credinta la Isus Hristos si puterea jertfei Lui, singurul loc unde Dumnezeu  a poruncit si asteapta sa vina toti oameni.

 Cat despre Miscarea Anilor Noi ( New Age Movement ) care la ora actuala se raspandeste cu repeziciune si este cea mai mare unealta, o arma sofisticata in mana lui Satan, cu care indeparteaza foarte subtil valoarea jertfei lui Isus si pune in intuneric suveranitatea planului si a fagaduintelor lui Dumnezeu asezate in Isus Hristos Fiul Sau. New Age promoveaza ideea de dezvoltare a puterii si divinitatii existente în fiecare persoana. Când un adept al New Age vorbeste despre Dumnezeu, el nu se refera la un dumnezeu personal care a creat universul, ci se refera la el însusi, la o constientizare de sine mai înalta. Un adept al New Age se considera a fi el însusi un dumnezeu, un cosmos, un univers. De fapt, tot ceea ce o persoana vede, aude, simte sau îsi imagineaza este considerat divin. New Age se prezinta ca o colectie de de traditii spirituale. Recunoaste multi zei si zeite ca si hinduismul, recunoaste multi oameni lumintati, multi profeti care urmand doctrina si invatatura intelepciuni lor omul de rand poate sa ajunga  acasa, la locul sau real, la locul sau divin. Deci spre locul divin, spre o energie divina pe care uni o numesc Dumnezeu se poate ajunge pe mai multe cai, pe mai multe drumuri. Isus nu este recunoscut ca fiind El insusi SINGURUL drum, SINGURA cale, Isus este vazut de ei ca unul care a venit sa arate omului cazut in iluzia minti sale unul din multele drumuri care te retrezeste te readuce din nou la pozitia ta divina adica la aceea energie din care fiecare om este o parte, numita de uni oameni Dumnezeu. Pamântul este vazut ca sursa a spiritualitatii ce îsi are propria inteligenta, zeitate, si propriile emotii. Însa deasupra tuturor se afla sinele. SINELE este dumnezeul tuturor lucrurilor. Nu exista o realitate în afara celei create de persoana respectiva. New Age cuprinde o gama larga de învataturi preluate din misticismul oriental si spiritual , tehnici metafizice si psihice cum ar fi:  exercitiile de respiratie, meditatia, yoga etc., învataturi ce contribuie la dezvoltarea unei constiinte de sine mult avansate, punând în evidenta divinitatea fiecarei persoane. Este considerat chiar un beneficiu al acestei religii acolo unde orice experienta negativa este considerata o iluzie. Adevarul unde omul a cazut in pacatul neascultari si apoi culege rodul lui este considerat de New Age doar o mare iluzie a minti omului din care prin eforturi personale prin meditatie, prin trezirea constiintei adevaratului SINE intr-o stare mai inalta de lumina se poate elibera singur din orice iluzie si experienta negativa. Religia New Age si toti promovatori ei au urgenta nevoie de Isus Hristos si Crucea jertfei Lui.

 Stimate cititor daca citind aceasta scriere tu te consideri un ateu, poate un simplu necredincios, poate nu ai participat activ in nici o grupare religioasa. Poate ca nu crezi ca exista un Dumnezeu, Creator al intregului univers si Creatorul tau, chiar daca crezi putin si foarte rar, chiar daca nu simti ca ai nevoie sa vii la Dumnezeu Tatal nostru prin Isus Hristos Fiul Sau, da-mi te rog voie sa-ti spun: nu esti singurul, mai sunt inca multi alti ca si tine. Dumnezeu Tatal nostru te cunoaste, El te urmareste tot timpul, Fagaduintele Lui sunt si pentru tine, chiar daca tu nu-l vreai, El te vrea, chiar daca tu nu-l cunosti El te cunoaste si ai o valoarea mare in nesfarsita Sa indurare. Dumnezeu in necuprinsa Lui intelepciune fara sa ceara parerea noastra, fara sa ne verifice meritul nostru El de buna voie, din dragoste a trimis pe Fiul Sau Isus Hristos in care sunt implinite deplin toate Fagaduintele Sale facute omenirii.

 Stimate cititor IN Isus Hristos tu si eu am fost mult timp in urma, in urma cu aproximativ 2000 de ani, da noi doi si tot neamul omenesc am fost atunci prin taina voii lui Dumnezeu incorporati intr-un singur trup pamantesc, eram noi toti prezenti in trupul Lui inca de atunci de la nasterea Lui in ieslea Betleiemului. Noi eram in El cu tot necazul nostru, cu toata povoara noastra, cu toata rebeliunea noastra, cu toate pacatele noastre, cu tot ateiismul si necredinta noastra, da asa cum eram si cum inca suntem cei mai multi din neamul omenesc. Dar El Isus, Mesia, Unsul si Trimisul indurarii lui Dumnezeu a purtat povoara noastra a tuturora cu multa, multa rabdare, din cauza ca ne-a iubit cu iubire din iubirea Tatalui, El n-a respins pe nici un om, El nu sa uitat, El nu ne-a selectionat cantarind starea noastra decazuta, la pacatele si murdaria noastra El n-a privit, El nu a facut nici o selectionare, El nu a luat pe umeri Sai numai oameni cu poveri mai usoare, numai oameni cu pacate mai mici si mai putine. Dumnezeu nu a incorporat in trupul pamantesc al lui Isus numai o lume de oameni pe care I-a iubit, iar o alta lume de oameni pe care El I-a urat au ramas neincorporati in Isus, asa dar au ramas mai departe in starea de pacat sub robia morti si sub stapanirea lui Satan. El, Isus prin voia Tatalui nu a facut nici una singura selectie:  barbati si femeii, copii, tineri si batrani, bogati si saraci, cersitori si imparati, bolnavi si sanatosi, credinciosi si ateii, pacatosi si semipacatosi, noi toti, si tu si eu. Da noi toti am fost purtati pe umeri Fiului lui Dumnezeu pe umeri lui Isus Hristos toata viata Lui aproximativ 33 de ani si 6 luni. Cu cateva sute de ani inainte de venirea Lui un proroc scria despre El: Dispretuit si parasit de oameni, Om al durerii si obisnuit cu suferinta, era asa de dispretuit, ca iti intorceai fata de la El, si noi nu L-am bagat in seama. Totusi El suferintele noastre le-a purtat, si durerile noastre le-a luat asupra Lui, si noi am crezut ca este pedepsit, lovit de Dumnezeu si smerit. Dar El era strapuns pentru pacatele noastre, zdrobit pentru faradelegile noastre. Pedeapsa care ne da pacea a cazut peste El, si prin ranile Lui suntem tamaduiti. Noi rataceam cu totii ca niste oi, fiecare isi vedea de drumul lui, dar Domnul a facut sa cada asupra Lui nelegiuirea noastra a tuturor. Isaia53: 3-6.

 Daca atunci nu ne-a respins cand prin voia Domnului, El Isus, a luat asupra Lui toata nelegiuirea noastra a tuturora, daca atunci, 33 de ani El a luat toate durerile noastre asupra Lui si a PURTAT toate suferintele noastre. Daca atunci El nu ne-a respins, daca atunci El ne-a primit si ne-a iubit stimate cititor cand eram vrajmasi, cand toata rebeliunea, toata necredinta noastra, toata rautatea noastra, toate pacatele noastre au fost folosite de Satan ca niste sageti usturatoare si otravitoare care cu furia sarpelui siret au fost trimise fara mila in trupul si in sufletul lui Isus din Nazaret. Daca atunci, mult timp in urma ajuns in pustia imparatiei lui Satan, acolo unde timp de 40 de zile a fost ispitit si chinuit, fortat de Satan prin puterea vicleniei lui si prin greutatea poveri pacatelor noastre, da stimate cititor daca atunci nu a renuntat la tine si la mine. Daca in tot timpul vietii Lui mai ales ajuns in gradina Ghetismani, unde cazut de tri ori la pamant unde sufletul Lui a fost coborat pana la portile Locuintei mortilor, unde pacatele mele si ale tale prieten drag, pacatele intregi omenirii au fost mult mai mult decat sageti usturatoare si otravitoare care cu viteza uri lui Satan au fost infipte adanc in fiinta iubitoare a lui Isus. Daca atunci in tulburarea sufletului si a minti Sale, sub povoara nelegiuirilor noastre, a rebeliuni noastre, a necredintei noastre, El Isus pentru bucuria care era pusa deja inaintea Lui nu a varsat afara din paharul nedescriselor suferinte pe nici un om, nici tu nici eu, nu am fost ramasi in urma nici in pustie si nici aici in gradina Ghetismani. Daca El ne-a purtat povoara pacatelor noastre prin voia si puterea Tatalui pana atunci si acolo ajuns pe dealul Golgota, aici unde atarnat pe cruce ne-a imbratisat cu o vesnica iubire chiar daca mainile Lui erau pironite. Daca nici aici in cea mai mare lupta, aici unde a fost scuipat, a fost batjocorit, chinuit si omorat chiar prin si pentru povoara pacatelor noastre, daca nici aici nu am fost abandonati, nu am fost despartiti de El, nu am fost clasificati unde macar uni, macar cativa oameni, cei mai pacatosi, acei cu poveri mai mari si mai grele, macar cateva personae in care pacatul se inmultise mult, foarte mult, macar un singur om gasit cel mai pacatos, cel mai rebel, cel mai departe de Dumnezeu, si in sfarsit macar eu sau macar tu prieten drag. Daca nici aici pe neuitata Cruce a Golgotei nici unul din intreg neamul omenesc, nici tu, nici eu, nici un om nu a fost lasat in urma ca prada sub stapanirea lui Satan, a pacatului si sub robia morti, El ne-a cuprins si ne-a ATRAS aproape de sanul tanar al iubirii Sale astfel incat noi toti, toata omenirea am ramas pentru totdeauna UNITI cu El pentru implinirea voii bunului Parinte si a Dumnezeului adevarat. Am ramas nedespartiti, am ramas UNITI cu El si IN El in rastignirea Lui, in moartea Lui, in ingroparea Lui si in invierea Lui Aleluia!