Unirea in Hristos # 29

-David Ilea-    

ÎN EL AVEM răscumpărarea, prin sângele Lui, iertarea păcatelor, după bogăţiile harului Său pe care l-a răspândit din belşug peste noi, prin orice fel de înţelepciune şi de pricepere; căci a binevoit să ne descopere taina voii Sale, după planul pe care-l alcătuise în Sine însuş ca să-l aducă la îndeplinire la împlinirea vremurilor, SPRE A-SI UNI IARASI INTR-UNUL, IN HRISTOS, toate lucrurile: cele din ceruri şi cele de pe pământ Efeseni1: 7-10.

Este de trebuinta sa repet din nou adevarul neanvins al lucrari lui Dumnezeu, unde UNIREA IN HRISTOS a tuturor lucrurilor: a celor din ceruri si a celor de pe pamant este fara indoiala scopul final al planului lui Dumnezeu. Unirea in Hristos este rodul intelepciuni, al voii si al indurarii harului lui Dumnezeu, ea este lucrarea cea mai mareata a dragostei lui Dumnezeu, ea este concluzia finala spre care se indreapta si ajung cu bine toate lucrarile lui Dumnezeu. Unirea tuturor lucrurilor: a celor din ceruri si a celor de pe pamant intr-unul in Hristos a fost gandita, dorita, voita, hotarata si desenata in Planul Veacurilor de inteleptul Arhitect inca inainte de orice inceput. Studentul Scripturi trebuie sa primeasca acest mare adevar unde UNIREA tuturor lucrurilor se face nu in neputinta si neascultarea lui Adam cel pamantesc, ea se face in puterea si ascultarea lui Adam Cel ceresc, adica IN Hristos Isus Fiul lui Dumnezeu. Unirea in Hristos este scopul, este rodul final al ascultarii si al jertfei lui Isus Hristos. Pentru unirea in Hristos a fost proiectata si ingaduita despartirea si indepartarea omului de Dumnezeu prin neascultarea lui Adam. Toti oameni au fost inclusi si inchisi de Dumnezeu in neascultarea lui Adam pentru marea lucrare a indurari si a unirii in Hristos unde deasemenea toti oameni sunt inclusi, da toti oameni sunt inclusi in ascultarea lui Isus. Deci neascultarea, despartirea, indepartarea si vrajmasia venite prin pacat nu sunt nicidecum scopul final al planului lui Dumnezeu. Mai intai trebuia sa vina omul pamantesc, mai intai omenirea a purtat chipul omului pamantesc si a cunoscut tot rodul neascultari lui. Omul Ceresc a venit mai la urma, El a venit in timpul si in locul pregatit pentru El, in locul unde era nevoie de venirea si ascultarea Lui. Daca omenirea a purtat chipul omului pamantesc ca un rod al neascultarii, ca o plata castigata, ca un merit al pacatelor ei, cand omenirea poarta chipul Omului Ceresc acesta este in intregime DARUL harului lui Dumnezeu, este locul pregatit unde El descopera si daruieste omenirii Taina dragostei Sale. Deci Unirea In Hristos este foarte scumpa, ea nu este rodul faptelor omului vechi, ea este slava puteri faptelor si a lucrarilor lui Dumnezeu, ea este rodul darului, a harului maret, este puterii dragostei, a intelepciuni si a voii lui Dumnezeu, ea este rodul ascultarii si al jertfei lui Isus Hristos Aleluia!

Unirea in Hristos depaseste gandirea si mintea omului pamantesc, ea este cu adevarat partea finala a slavei darului si a harului lui Dumnezeu, ea este in adevar cea mai mare taina, ea este dulceata vinului de la urma, a ultimului vin, ea este concluzia deplina a focului dragostei inimii lui Dumnezeu, ea este totalitatea puterii dumnezeirii ascunsa in misterul crucii lui Isus. Si ca sa poata sa fie vazuta, simtita si cunoscuta de om in puterea si valoarea ei, ea vine numai la vremea ei, ea vine numai cand este nevoie de ea, ea vine dupa ce in Adam cel pamantesc a fost deja o neascultare prin care sa produs deja o vrajmasie, o despartire, o indepartare care a dus deja la judecata, la pedeapsa si la un chin groasnic. Unirea in Hristos desi a fost desenata, proiectata si hotarata de Dumnezeu inca inainte de orice inceput, totusi ea vine numai la vremea sfarsitului, ea vine sa fie sfarsitul, concluzia lucrarilor lui Dumnezeu. Ea vine sa descopere ce era tot timpul acoperit, ea vine sa apropie pe cei indepartati, sa impace pe cei ce erau vrajmasi, sa ierte pe cei vinovati, sa uneasca tot ce era despartit, ea vine sa faca posibil imposibilul, ea vine sa aduca nemurirea omului muritor nimicind moartea si daruind viata din belsug, ea vine sa fie puntea de trecere peste PRAPASTIA MARE, ea cu bucuria salvatorului salveaza pe Bogatul si pe toti cei din Locuinta mortilor, din vapaia focului, din chinul lung al veacurilor conducandui cu mare grija dincolo de sanul lui Avraam in locul pregatit: In Sanul Tatalui, ea vine sa implineasca toata voia gandurilor, a intelepciuni si a dragostei lui Dumnezeu Aleluia!  Fara descoperirea si calauza Duhului Sfant omul nu poate vedea, nu poate intelege si nu poate cunoaste pe deplin aceasta Taina mareata a voii lui Dumnezeu. Apostolul Pavel scrie fratilor din Efes ca Dumnezeu daruise oamenilor din vremea lui o mare bogatie a harului Sau, raspandit din belsug ca o ploaie bogata cazuta peste ei. In aceasta mare bogatie a harului Divin, Dumnezeu a BINEVOIT sa descopere Taina voii Sale, potrivit cu PLANUL pe care-l ALCATUISE IN SINE INSUSI. Deci Taina voii Sale care mai inainte de a fi descoperita, era acoperita si ascunsa in PLANUL alcatuit in Sine insusi. Daca toate lucrarile Sale au fost gandite, proiectate si asezate in planul Sau inca inainte de orice inceput, cu siguranta ca planul insusi si tot cuprinsul lui a fost intocmit tot inainte de orice inceput.

Daca constructorii lumii pamantesti inainte de a incepe lucrarile de pregatire pentru constructia fizica a unei cladirii, da inainte de orice inceput ei gandesc, ei intocmesc un plan de lucru in mintea lor, potrivit cu intelepciunea si cu masuratorile priceperi lor, cu cat mult mai mult suveranul Creator, inteleptul Arhitect si Ziditorul tuturor lucrurilor, inainte de orice inceput, in mintea Lui, potrivit cu Intelepciunea care nu putea fi masurata, potrivit cu bogatia vesnica a priceperi Sale, a intocmit un PLAN IN SINE INSUSI, un plan in care a desenat, a pus intr-o perfecta randuiala si armonie multimea gandurilor, dorinta, voia si hotararea Sa mai ales cu privire la SFARSITUL tuturor lucrurilor, lucruri pe care avea sa le aduca la aratarea lor fizica, sau la indeplinirea lor in lumea celor vazute si in lumea celor nevazute la implinirea vremilor. Dumnezeu a vrut sa demonstreze intregului univers fizic si intregului univers spiritual maretia, slava puteri, adancimea si inaltimea gandurilor Sale, nemarginita Sa suveranitate atunci cand inainte de inceputul lucrarilor Lui, a prezentat in fata tuturor SFARSITUL glorios al lucrari voiei Sale asezata in Planul Veacurilor cum de fapt declara Duhul Sfant prin prorocul care zice:  Aduceţi-vă aminte de cele petrecute în vremurile străbune; căci Eu sunt Dumnezeu, şi nu este altul, Eu sunt Dumnezeu, şi nu este niciunul ca Mine. Eu am vestit de la început ce are să se întâmple şi cu mult înainte ce nu este încă împlinit. Eu zic: "Hotărârile Mele vor rămâne în picioare şi Îmi voi aduce la îndeplinire toată voia Mea. Eu chem de la răsărit o pasăre de pradă; dintr-o ţară depărtată, un om ca să împlinească planurile Mele: da, Eu am spus şi Eu voi împlini; Eu am plănuit şi Eu voi înfăptui. Isaia46: 9-11.

Toate lucrarile gandite si asezate de Dumnezeu in planul Sau au fost asezate in plan COMPLECT TERMINATE, nici macar una din lucrarile lui Dumnezeu nu a fost asezata in plan incomplecta, nu a fost asezata in plan partial terminata. Dumnezeu nu a lasat nici macar una singura lucrare neterminata, asteptand sa vada mai tarziu vointa libera a omului pamantesc, sau asteptand sa vada mai tarziu daca lucrarea Lui va putea fi terminata complect in confruntarea cu viclenia puterii lui Satan. Cartea inceputurilor, cartea de origine, cartea din care pleaca toate celelalte carti ale Bibliei, si cartea in care se intalnesc din nou toate cartile Bibliei este misterioasa carte a lucrarilor lui Dumnezeu cartea Genezei. Asa incepe cartea Geneza: La inceput,( In inceput ) Dumnezeu a facut cerurile si pamantul. Iata-L pe Dumnezeu inainte de orice inceput, El Sursa originala a tuturor lucrurilor. Deci El fiind inainte de toate lucrurile se potriveste cu declaratia Scripturi care marturiseste ca toate lucrurile au fost facute IN EL, PRIN EL SI PENTRU EL. Uni oameni obisnuiesc sa spuna ca Dumnezeu a facut toate lucrurile din NIMIC. Aceasta nu poate ramane in picioare in fata Cuvantului scris: “La inceput Dumnezeu,” inainte de inceputul tuturor lucrurilor tot ce era, era NUMAI DUMNEZEU, Scriptura nu zice ca la inceput era NIMIC. Daca inainte de orice inceput era NIMIC atunci toate lucrurile au fost facute din NIMIC. Apostolul Pavel in armonie cu cartea Genezei scrie el: Din El, prin El si pentru El (din nou IN El, sau din nou LA El) sunt TOATE lucrurile Romani 11: 36. Daca toate lucrurile vin DIN EL, asta inseamna ca toate lucrurile mai intai au fost facute IN EL, de catre, sau prin El si pentru El, adica unde toate lucrurile se consuma, sfarsesc din nou IN El sau LA El. Acelasi apostol scrie in alta parte cu referinta la Hristos o declaratie asemanatoare: Pentru ca prin El (In El, In Hristos) au fost facute toate lucrurile care sunt in ceruri si pe pamant, cele vazute si cele nevazute: fie scaune de domnii, fie dregatorii, fie domnii, fie stapaniri. Toate au fost facute prin El si pentru El. El este mai inainte de toate lucrurile, si toate se tin prin El (In El) Coloseni 1: 16,17.

 Potrivit cu textul original in limba Greaca cuvintele PRIN EL de la inceputul versetului 16 nu sunt traduse correct in limba Romana. Prepozitia PRIN in Greaca este prepozitia EN care inseamna IN si nici decum PRIN, prepozitia Greaca EN defineste locul sau pozitia, asa dar locul unde au fost facute toate lucrurile este IN EL. Cuvantul Grec folosit aici pentru cuvantul PRIN, este cuvantul DIA care inseamna: prin, datorita lui, prin agentia de, prin motivul lui. Iata cum este scris textul acesta in limba Greaca: Pentru ca toate lucrurile au fost creiate IN EL, lucrurile in ceruri, si lucrurile pe pamant, vazutele si nevazutele: fie tronuri ori domnii, ori stapanirii, ori autoritati, toate lucrurile au fost create PRIN El si PENTRU El. Si El este inainte de toate lucrurile, si toate lucrurile rezideaza, se tin IN El. Dumnezeu, El nesfarsita sursa a tuturor lucrurilor, A facut toate lucrurile IN dumnezeiasca Lui Intelepciune, adica IN Fiul dragostei Lui, El care este chipul Dumnezeului cel nevazut, El, Fiul cel intai nascut din toata zidirea, asa cum si inteleptul Solomon marturiseste unde gasim scris: Domnul m-a facut cea dintai dintre lucrarile Lui, inaintea celor mai vechi lucrari ale Lui. Eu am fost asezata din vesnicie, inainte de orice inceput, inainte de a fi pamantul. Am fost NASCUTA cand inca nu erau adancuri, nici izvoare incarcate cu ape; am fost NASCUTA inainte de intarirea muntilor, inainte de a fi dealurile, cand nu era inca nici pamantul, nici campiile, nici cea dintai farama din pulberea lumii. Cand a intocmit Domnul cerurile, eu eram de fata; cand a tras o zare pe fata adancului, cand a pironit norii sus si cand au tasnit cu putere izvoarele adancului, cand a pus un hotar marii, ca apele sa nu treaca peste porunca Lui, cand a pus temeliile pamantului, eu eram mesterul Lui, la lucru langa El, si in toate zilele eram desfatarea Lui, jucand neincetat inaintea Lui, jucand pe rotocolul pamantului Sau si gasindu-mi placerea in fiii oamenilor. Proverbe8: 22-31. Apostolul Ioan aduce in lumina Taina aceasta a voii lui Dumnezeu IN care au fost facute toate, DIN care vin toate, PRIN care exista, si sunt toate, PENTRU care sunt si au fost facute toate si IN care se reantorc toate Alleluia!

 Iata ca si Ioan prin Duhul scrie maretia, importanta si vrednicia Tainei voii lui Dumnezeu in care sunt si de care depind toate lucrurile: La inceput era Cuvantul, si Cuvantul era cu Dumnezeu, si Cuvantul era Dumnezeu. El era la inceput cu Dumnezeu. Toate lucrurile au fost facute PRIN El; si nimic din ce a fost facut, n-a fost facut fara El. IN El era viata, si viata era lumina oamenilor. Lumina lumineaza in intuneric, si intunericul n-a biruit-o. A venit un om trimis de Dumnezeu: numele lui era Ioan. El a venit ca martor, ca sa marturiseasca despre Lumina, pentru ca toti sa creada prin el. Nu era el Lumina, ci el a venit ca sa marturiseasca despre Lumina. Lumina aceasta era adevarata Lumina, care lumineaza pe orice om, venind in lume. EL ERA in lume, si lumea a fost facuta PRIN El, dar lumea nu L-a cunoscut. A venit la ai Sai, si ai Sai nu L-au primit. Dar tuturor celor ce L-au primit, adica celor ce cred in Numele Lui, le-a dat dreptul sa se faca copii ai lui Dumnezeu; nascuti nu din sange, nici din voia firii lor, nici din voia vreunui om, ci din Dumnezeu. Si Cuvantul S-a facut trup si a locuit printre noi, plin de har si de adevar. Si noi am privit slava Lui, o slava intocmai ca slava Singurului nascut din Tatal. Ioan1: 1-14. "Vrednic esti Doamne si Dumnezeul nostru, sa primesti slava, cinstea si puterea, caci Tu ai facut toate lucrurile si PRIN VOIA TA stau in fiinta si au fost facute!"Apocalipsa4: 11. Iata deci ca toata voia lui Dumnezeu a fost asezata si este adusa la indeplinire in persoana lui Hristos Isus, Dumnezeu a sigilat cu privirea si cu voia Sa planul de desfasurare si finalizare a tuturor lucrurilor cand a declarat in bucuria Lui ca toate lucrurile facute de El erau si sunt “FOARTE BUNE.” Declaratia aceasta a voii lui Dumnezeu contine in sinea ei nu numai frumusetea intelepciunii, nelimitata Lui putere, desavarsirea in care a facut toate lucrurile dar declaratia Lui este puternica, neanfranta, desavarsita, neschimbata si plina de slava voii Sale ocolo unde ne este descoperit LOCUL UNIC si sigur unde au fost asezate toate lucrurile. Desavarsita frumusete a lucrarilor lui Dumnezeu, perfecta calitate de “foarte bune” este complecta, este un nestirbit intreg prin persoana lui Hristos, in care sunt pastrate, sunt in deplina siguranta si prin care sunt aduse la indeplinire, in care se intalnesc in deplina armonie fiind unite toate lucrurile intocmai dupa voia lui Dumnezeu, purtand in toate veacurile inalta si neschimbata calitate de “foarte bune.” Suveranul Creator terminand toata lucrarea Lui a intrat intr-o zi de odihna care nu este urmata de inca o seara, aceasta zi (ziua a saptea) nu sfarseste in umbra seri nici a nopti. Numai cine intra in odihna Lui priveste toata lucrarea lui Dumnezeu in lumina zilei, seara si noaptea necunostintei nu mai vine peste ziua a saptea, peste ziua de odihna, numai aici in odihna Lui omul vede si cunoaste lucrarile planului lui Dumnezeu in lumina cunostintei zilei adevarului lui Dumnezeu. Odihna Lui nu reprezita numai terminarea perfecta a lucrarilor Lui, odihna Lui reprezinta deplina Sa incredere in credinciosia si puterea ascultarii lui Hristos unde au fost si sunt pastrate si desfasurate toate lucrarile lui Dumnezeu. Deci odihna Lui contine TERMINAREA perfecta la cea mai inalta calitate de “foarte bune”a tuturor lucrarilor Sale si SIGURANTA desfasurari tuturor lucrarilor Lui dupa planul voii Sale in si prin Fiul Sau Isus Hristos. Cand omul prin credinta intra in Odihna Lui se odihneste in cunostinta aceasta deplina unde toate lucrarile lui Dumnezeu au fost complect ISPRAVITE si arata foarte bune, si apoi se odihneste in SIGURANTA puterii jertfei lui Isus Hristos prin care toate lucrarile sunt aduse in final sa potriveasca cu proiectul voii si a planului lui Dumnezeu aratat si declarat de Dumnezeu inca de la inceputul lor Aleluia!

 Intrarea omului in Odihna Lui, Odihna Tatalui este numai prin Fiul, deaceea Isus chema oameni la El pentru a primi Odihna Tatalui cum gasim scris: Veniti la Mine, toti cei truditi si impovarati, si Eu va voi da ODIHNA. (Mat.11:28). Luati jugul Meu asupra voastra si invatati de la Mine, caci Eu sunt bland si smerit cu inima; si veti gasi ODIHNA pentru sufletele voastre. (Mat.11:29). Pe cand noi, fiindca am crezut, intram in "odihna" despre care a vorbit El cand a zis: "Am jurat in mania Mea ca nu vor intra in odihna Mea!" Macar ca lucrarile Lui fusesera ISPRAVITE inca de la intemeierea lumii. Caci intr-un loc a vorbit astfel despre ziua a saptea: "Dumnezeu S-a odihnit in ziua a saptea de toate lucrarile Lui."Evrei 4: 3,4.  Astfel au fost SFARSITE cerurile şi pământul şi toată oştire a lor. În ziua a şaptea, Dumnezeu Şi-a SFARSIT lucrarea pe care o făcuse; şi în ziua a şaptea S-a odihnit de toată lucrarea Lui pe care o făcuse. Dumnezeu a binecuvântat ziua a şaptea şi a sfinţit-o, pentru că în ziua aceasta S-a odihnit de toată lucrarea Lui pe care o ZIDISE şi o FACUSE. Geneza2: 1-3. Dumnezeu S-a UITAT la tot ce făcuse; şi iată că erau FOARTE BUNE. Astfel, a fost o seară, şi apoi a fost o dimineaţă: aceasta a fost ziua a şasea. Geneza1: 31. Studentul Bibliei poate fi stabilit pe temelia adevarului cand prin calauzirea Duhului descopera si intelege glasul clar al Scripturi, unde cerurile si pamantul, unde lucrurile ceresti si lucrurile pamantesti, unde universul fizic si cel spiritual, toate sunt lucrarea personala a lui Dumnezeu. Toate impreuna sunt rodul gandurilor Intelepciunii, a voii, a dorintei, a slavei puteri dragostei lui Dumnezeu. Cine oare? Care lucrare a mainilor lui Dumnezeu? Care zidire facuta prin puterea Cuvantului Sau poate sta in picioare in oricare veac, in oricare unitate de masura a timpului sa patrunda, sa aduca la suprafata, la vedere, sa masoare in adevar adancimea si inaltimea gandurilor, sa arate capatul, marginile Intelepciunii nemarginita a lui Dumnezeu? Ce fiinta pamanteasca si ce duh ceresc, care lucrare pamanteasca si care lucrare cereasca poate sta in picioare in prezenta Celui Atotputernic sa-I judece lucrarile Lui si sa aiba nebunia unde sa-I intunece planurile Lui? Iata un raspuns potrivit adus de neprihanitul om al lui Dumnezeu: Iov a raspuns Domnului si a zis: "Stiu ca Tu poti totul si ca nimic nu poate sta impotriva gandurilor Tale."  "Cine este acela care are nebunia sa-Mi intunece planurile?" - "Da, am vorbit, fara sa le inteleg, de minuni, care sunt mai presus de mine si pe care nu le pricep."  "Asculta-Ma si voi vorbi; te voi intreba, si Ma vei invata."  "Urechea mea auzise vorbindu-se de Tine; dar acum ochiul meu Te-a vazut. De aceea mi-e scarba de mine si ma pocaiesc in tarana si cenusa." Iov42: 1-6. Imparatul lui Israel, David om dupa inima lui Dumnezeu, proroc si scriitor imbratiseaza si el aceasta mare taina, aceasta nepatrunsa maiestrie a intelepciuni lui Dumnezeu ascunsa in maretia lucrarilor Sale, unde zice el: Ziceti lui Dumnezeu: "Cat de infricosate sunt lucrarile Tale! Din pricina marimii puterii Tale, vrajmasii Tai Te lingusesc. (Ps.66:3) Voi spune lucrarile Tale cele puternice, Doamne Dumnezeule! Voi pomeni dreptatea Ta si numai pe a Ta. (Ps.71:16) Cat pentru mine, fericirea mea este sa ma apropii de Dumnezeu: pe Domnul Dumnezeu Il fac locul meu de adapost, ca sa povestesc toate lucrarile Tale. (Ps.73:28). Da, ma voi gandi la toate lucrarile Tale si voi lua aminte la toate ispravile Tale. (Ps.77:12). Nimeni nu este ca Tine intre dumnezei, Doamne, si nimic nu seamana cu lucrarile Tale. (Ps.86:8). Caci Tu ma inveselesti cu lucrarile Tale, Doamne, si eu cant de veselie, cand vad lucrarea mainilor Tale. Cat de mari sunt lucrarile Tale, Doamne, si cat de adanci sunt gandurile Tale! (Ps.92:4,5). Cat de multe sunt lucrarile Tale, Doamne! Tu pe toate le-ai facut cu intelepciune, si pamantul este plin de fapturile Tale. (Ps.104:24). O ştiinţă atât de minunată este mai presus de puterile mele: este prea înaltă ca s-o pot prinde. Unde mă voi duce departe de Duhul Tău şi unde voi fugi departe de faţa Ta? Te laud ca sunt o faptura asa de minunata. Minunate sunt lucrarile Tale, si ce bine vede sufletul meu lucrul acesta!  Cât de nepătrunse mi se par gândurile Tale, Dumnezeule, şi cât de mare este numărul lor! Dacă le număr, sunt mai multe decât boabele de nisip. Când mă trezesc, sunt tot cu Tine. Cat de nepatrunse mi se par gandurile Tale, Dumnezeule, si cat de mare este numarul lor! (Ps.139: 6,7,14,17,18). Mi-aduc aminte de zilele de odinioara, ma gandesc la toate lucrarile Tale, cuget la lucrarea mainilor Tale. (Ps.143:5). Fiecare neam de om sa laude lucrarile Tale si sa vesteasca ispravile Tale cele mari! (Ps.145:4). Toate lucrarile Tale Te vor lauda, Doamne! Si credinciosii Tai Te vor binecuvanta. (Ps.145:10).  Dupa legile Tale sta in picioare totul astazi, caci toate lucrurile Iti sunt supuse. (Ps.119:91). In Adam cel pamantesc toti oameni mor si sunt gasiti vinovati si vrednici de moarte, plata pacatului este moartea. Numai ce este pamantesc, numai ce este muritor poate muri in Adam, ce este din Cel ceresc nu poate muri in Adam, apoi numai dupa ce toti mor in Adam, numai dupa aceea toti trebuie sa vina la viata in Hristos. Numai In moarte, in Locuinta mortilor, numai in ceia ce este muritor este despartire, indepartare, chin, durere,  ca un rod si putere a mortii, dar in Viata care este Hristos nu este nici Satan, nici pacat nici moarte, nu este nici un lucru trecator, deci nu este nici pedeapsa, nici despartire, nici chin, nici durere. Tot chinul, toata suferinta, despartirea, indepartarea, vrajmasia, pedeapsa si moartea sunt rezultatul neascultarii, sunt consecintele pacatului, este produsul morti, este hranirea din rodul pomului oprit, toate acestea sunt aplicate tuturor oamenilor care sunt si traiesc inca in Adam cel pamantesc. Tot ce a venit si este in Adam este trecator, este muritor, tot ce a venit si este in Hristos este vesnic, este nemuritor. Este important sa avem ochi deschisi, sa vedem macar ceia ce este scris, unde pomul cunostintei binelui si raului nu era de acelasi fel cu pomul vietii neperitoare, nici un pom din toata gradina Edenului nu continea in rodul lui VIATA ETERNA, numai pomul Vietii. Numai Pomul Vietii continea in rodul lui ETERNITATEA. In gradina Dumnezeu a facut sa rasara (sa creasca) din pamant TOT FELUL de pomi, PLACUTI la vedere si BUNI la mancare. Iata ca fiecare pom din gradina avea FELUL lui, soiul lui, toti erau trecatori, nici unul nu rodea in felul lui vesnicia, nici chiar toti impreuna nu puteau produce in rodul lor vesnicia. Numai unul singur pom continea in FELUL lui, in SOIUL lui, in fructul si rodul lui VESNICIA, numai UNUL SINGUR, numai Pomul Vietii.

 Pomi din gradina Esenului pot fi clasificati in trei categorii: Pomul vietii, care continea in rodul lui viata vesnica. Pomul cunostintei care continea in rodul lui cunostinta binelui si raului. Ceilalti pomi care nu contineau nici viata vesnica si nici cunostinta binelui si raului. Asa dar pomul cunostintei binelui si raului nu era nicidecum al doilea pom care continea vesnicia in rodul lui. Propavaduirea in care doi pomi din gradina Edenului contineau in rodul lor vesnicia, este lipsita de orice dovada Biblica. Invatatura unde Pomul Vietii continea in rodul lui viata VESNICA, iar pomul cunostintei binelui si raului continea in rodul lui moartea VESNICA este o minciuna, este o impotrivire, este o arma de lovire indreptata impotriva oricarui adevar al Scripturilor. Daca moartea venita peste omul neascultator era sa fie VESNICA atunci viata VESNICA nu poate sa aduca un sfarsit, nu poate sa opreasca, nu poate sa biruiasca moartea VESNICA, VESNICIA NU POATE BIRUI VESNICIA.Vesnicia nu poate porni un razboi impotriva ei insasi, o imparatie care se ridica impotriva ei insasi nu poate sa dainuiasca, nu poate sa ramana tot o imparatie spunea Isus intr-o imprejurare asemanatoare. Dumnezeu a declarat ca numai pomul vietii continea in rodul lui VESNICIA cand a zis: Domnul Dumnezeu a zis: "Iata ca omul a ajuns ca unul din Noi, cunoscand binele si raul. Sa-l impiedicam, dar, acum ca nu cumva sa-si intinda mana, sa ia si din pomul vietii, sa manance din el si SA TRAIASCA IN VECI." DE ACEEA Domnul Dumnezeu l-a izgonit din gradina Edenului, ca sa lucreze pamantul din care fusese luat. Astfel a izgonit El pe Adam; si la rasaritul gradinii Edenului a pus niste heruvimi, care sa invarteasca o sabie invapaiata, ca SA PAZEASCA DRUMUL care duce la pomul vietii. Geneza3: 22-24. Prin atingerea pomului, prin unirea cu el, dupa ce a mancat din el, Scriptura ne spune ca omul CUNOSTEA acum binele si raul, dar inca in starea aceasta de cunostinta, de alipire si de unire cu binele si cu raul, omul nu continea inca VESNICIA. Moartea lui, despartirea lui de porunca si partasia lui Dumnezeu, indepartarea lui nu continea vesnicia. Dumnezeu a marturisit gndul si taina voii Lui atuncea cand dupa caderea omului in pacatul neascultari, dupa ce moartea se bucura de prada ei, da, atunci in starea lui cazuta, in starea aceea trecatoare Dumnezeu a zis: Sa-l impiedicam, dar, acum ca nu cumva sa-si intinda mana, sa ia si din pomul vietii, sa manance din el si SA TRAIASCA IN VECI." DE ACEEA Domnul Dumnezeu l-a izgonit din gradina Edenului, ca sa lucreze pamantul din care fusese luat. Pentru ca moartea omului sa nu fie VESNICA, pentru ca indepartarea lui sa nu fie VESNICA, pentru ca pedeapsa lui sa nu fie VESNICA, Dumnezeu in planul voii Sale a impiedicat omul, a oprit omul, a izgonit omul afara, departe de pomul VESNICIEI. Ba chiar mai mult Dumnezeu a pus niste heruvimi, care sa invarteasca o sabie invapaiata, ca SA PAZEASCA DRUMUL care duce la pomul VESNICIEI. Iata dar ca pomul cunostintei nu era vesnic si nici nu continea in rodul lui nici o VESNICIE, si nici omul care s-a atins de pom, care s-a unit in cunostinta cu pomul, nici el mancand din rodul pomului si devenind astfel una cu pomul nu a mostenit nici o VESNICIE, pentru ca pomul cunostintei binelui si raului in el insusi nu era sa fie VESNIC.  Nici un pom din gradina lui Dumnezeu, din gradina Edenului nu continea in el si nici in rodul lui puterea vesniciei adica puterea vietii neperitoare, adica ETERNITATEA.

 Pomul vietii a fost singurul pom din gradina Edenului care a fost separat de ceilalti pomi, pomul vietii a fost protejat, a fost pazit prin puterea sabiei heruvimilor si omul in starea lui cazuta, in starea lui vinovata nu putea sa mai ajunga, sa atinga si sa manance din pomul vietii. Asa dar toti pomii din Gradina Edenului erau temporari, ei au fost saditi de Dumnezeu pentru o lucrare stabilita si hotarata de El, iar cand lucrarea Sa a fost adusa la indeplinire toti pomii placuti la vedere si buni la mancare, toti impreuna, chiar si cel mai PLACUT, cel mai BUN, cel mai DORIT, cel care putea sa DESCHIDA MINTEA, si acesta impreuna cu ceilalti pomi ai gradinei se vor USCA, vor pierii, vor murii pentru totdeauna. Iata ce declara Duhul Sfant prin prorocul care zice: In anul al unsprezecelea, in ziua intai a lunii a treia, cuvantul Domnului mi-a vorbit astfel: "Fiul omului, spune lui faraon, imparatul Egiptului, si multimii lui: "Cu cine TE ASEMENI tu in marimea ta? Iata ca asirianul era un cedru falnic in Liban; ramurile lui erau stufoase, frunzisul umbros, tulpina inalta, iar varful ii ajungea pana la nori. Apele il facusera sa creasca, adancul il facuse inalt, raurile lui ii scaldau rasadnita si isi trimiteau paraiele la toti copacii de pe camp. De aceea, tulpina lui se inalta deasupra tuturor copacilor de pe camp, crengile i se inmultisera si ramurile i se intindeau de multimea apelor care-l facusera sa dea lastari. Toate pasarile cerului isi faceau cuiburi in crengile lui, toate fiarele campului fatau sub ramurile lui si tot felul de neamuri multe locuiau sub umbra lui. Era frumos prin marimea lui, prin intinderea ramurilor lui; caci radacinile ii erau infipte in ape mari. Cedrii din GRADINA LUI DUMNEZEU nu-l intreceau, chiparosii nu erau de asemuit cu crengile lui, si platanii nu erau ca ramurile lui; NICIUN COPAC DIN GRADINA LUI DUMNEZEU NU ERA CA EL IN FRUMUSETE. Il facusem atat de frumos prin multimea cracilor lui, ca-l pizmuiau TOTI COPACII EDENULUI, care se aflau in GRADINA LUI DUMNEZEU." De aceea, asa vorbeste Domnul Dumnezeu: "Pentru ca avea o tulpina asa de inalta, pentru ca isi inalta varful pana la nori si inima i se mandrea cu inaltimea lui, l-am dat in mainile VITEAZULUI NEAMURILOR, care-i va face dupa rautatea lui; caci l-am izgonit. Strainii, cele mai grozave popoare, l-au taiat si l-au lepadat. Crengile i-au cazut in munti si in toate vaile. Ramurile i s-au sfaramat in toate puhoaiele tarii; si toate popoarele pamantului au plecat de la umbra lui si l-au parasit. Pe sfaramaturile lui au venit si s-au asezat toate pasarile cerului, si toate fiarele campului si-au facut culcusul intre ramurile lui, ca sa nu se mai ingamfe niciunul din copacii de langa ape cu inaltimea lor si sa nu-si mai ridice varful pana in nori, ca sa nu se mai faleasca stejarii udati de apa cu inaltimea lor; CACI TOTI SUNT DATI PRADA MORTII, in adancimile pamantului, printre copiii oamenilor, impreuna cu cei ce se coboara in groapa." Asa vorbeste Domnul Dumnezeu: "IN ZIUA CAND S-A COBORAT IN LOCUINTA MORTILOR, am raspandit jalea, am acoperit Adancul din pricina lui si i-am oprit raurile; apele cele mari au fost oprite; am intristat Libanul pentru el, si toti copacii de pe camp s-au uscat. De vuietul caderii lui am facut sa se cutremure neamurile, cand l-am aruncat in Locuinta mortilor impreuna cu cei ce se coboara in groapa, si s-au mangaiat IN ADANCIMILE PAMANTULUI toti COPACII EDENULUI, cei mai FRUMOSI si cei mai BUNI copaci din Liban, toti cei udati de ape. S-AU COBORAT SI EI CU EL IN LOCUINTA MORTILOR la cei ce au pierit ucisi de sabie, ei, care erau bratul lui si locuiau la umbra lui printre neamuri. Cu cine poti fi asemuit tu in slava si in marime intre COPACII EDENULUI? Totusi vei fi aruncat impreuna cu COPACII EDENULUI in adancimile pamantului si vei fi culcat in mijlocul celor netaiati imprejur, impreuna cu cei ce au pierit ucisi de sabie. Iata ce este faraon si toata multimea lui, zice Domnul Dumnezeu."Ezechiel31: 1-18. Dragi mei ETERNITATEA este rodul unui singur pom, acest pom a fost, este si ramane pentru totdeauna: POMUL VIETII. Numai cine fiind ATRAS de Tatal vine, ajunge, intinde mana si mananca din Pomul Vietii mosteneste vesnicia sau eternitatea Aleluia! Aceasta a fost si este voia lui Dumnezeu, Pomul Vietii Divine de fapt este in adevar TAINA VOII SALE. Pomul Vietii, rodul lui dulce este Evanghelia adica Vestea Buna. IN El ESTE, IN EL AVEM, IN EL LOCUIESTE, EL ESTE CALEA ADEVARUL SI VIATA. NUMAI PRIN EL SE POATE AJUNGE LA TATAL. Toate cuvintele lui Dumnezeu sunt purtatoare de puterea Lui, la fel de puternice au fost si sunt si acum cuvintele porunci lui Dumnezeu atunci cand a dat omului porunca aceasta: "Poţi să mănânci după plăcere DIN ORICE POM din grădină; dar din pomul cunoştinţei binelui şi răului să nu mănânci, căci în ziua în care vei mânca din el vei muri negreşit."Geneza2: 16,17. Cat timp omul continua sa se alimenteze, sa manance, sa foloseasca pentru hrana rodul pomului oprit cu siguranta ca sentinta porunci lui Dumnezeu va fi implinita in om, adica omul va ramane in moarte prin puterea porunci lui Dumnezeu. Omul nu se poate impotrivi porunci lui Dumnezeu, omul nu poate anula puterea porunci, omul nu poate sa manance din pomul cunostintei binelui si raului si totusi sa ramana in viata. Mentionez din nou aici ca omul acesta facut din tarana pamantului, in trupul lui pamantesc nu avea inca viata neperitoare, el inca nu mancase din Pomul Vietii. Viata pe care o avea el in trupul lui pamantesc era o viata supusa morti, viata unui suflet viu, o viata care era mentinuta de rodul pomilor buni la mancare si placuti la vedere din care se hranea omul. Numai un singur pom din toti pomii gradinei continea in rodul lui viata neperitoare si acel pom era pomul vietii. Deasemenea numai un pom din toti pomii gradinei continea in rodul lui consecinta moarti si acel pom era pomul cunostintei binelui si raului. Daca trupul omului pamantesc continea in el puterea vietii neperitoare, a vietii Divine atunci cu nici un chip nu putea sa moara, ceia ce este Divin, neschimbator, ceia ce este nemuritor nu poate fi pamantesc, nici schimbator, si nici nu poate fi muritor. Asa dar prin neascultarea porunci sa nascut pacatul, iar prin pacat a venit moartea si omul a pierdut viata pe care Dumnezeu o pusese in trupul lui, o viata intre cei doi pomi, o viata prin care putea sa manance din rodul pomului vietii, sau din rodul pomului cunostintei binelui si raului.

Mentionez din nou pentru cititor ca omul facut de Dumnezeu dupa chipul si asemanarea Sa de o neprihanire si o sfintenie pe care o da adevarul, omul din capitolul 1, omul care a fost complect terminat, omul care a primit prin porunca lui Dumnezeu prin care a primit stapanire peste toata lucrarea lui Dumnezeu, omul care a fost binecuvantat, care trebuia sa umple si sa supuna tot pamantul, este omul facut si complect terminat, este lucrarea lui Dumnezeu in partea ei finala. Omul din capitolul 1 este prototipul, este sablonul, este macheta, este tabloul omului prezentat si declarat de Dumnezeu in partea lui finala, in starea lui desavarsita purtand chipul si asemanarea Creatorului. Asa trebuie sa arate omul cand prin implinirea vremilor planul va fi adus la deplina indeplinire si in desavarsirea lui omul va lumina intreg universul purtand si reflectand lumina slavei chipului lui Dumnezeu. Dragi mei macheta aceasta, desenul si tabloul care infatiseaza omul complect treminat, omul in deplina slava a chipului lui Dumnezeu nu a fost anulat, nu a fost atacat si nici macar putin afectat de neascultarea omului si de viclenia lui Satan. Omul desavarsit din tabloul acesta nu a cazut si nici nu va cadea nici odata din starea aceasta perfecta aratata si declarata de Dumnezeu. In capitolul 2 al carti Genezei gasim INCEPUTUL faceri omului, facerea lui mai intai din tarana pamantului, animat de o viata cu potential de a cunoaste prin experienta rodul celor doi pomi, adica prin neascultare rodul morti si prin ascultare rodul vietii neperitoare. Si iata ca incepand de-aici istoria faceri lui continua pe toate paginile Scripturii, din veac in veac, din generatie in generatie, din slava in slava, dintr-o stare in alta stare, din neascultare in ascultare, din despartire in unire, din indepartare in apropiere, din vrajmasie in impacare, din rob in fiu, din moarte in viata, dintr-un chip pamantesc intr-un chip ceresc, din Adam in Hristos, prin Hristos in chipul si asemanarea lui Dumnezeu ca sa potriveasca intocmai cu tabloul, cu desenul, cu macheta aratata si declarata de Dumnezeu in capitolul 1 al carti Genezei Aleluia!

Asa dar omul din capitolul 2 prin neascultarea lui el nu pierduse viata vesnica adica viata aceea nemuritoare, el inca nu ajunsese in vremea cand trebuia prin voia si planul lui Dumnezeu, prin Isus Hristos sa primeasca viata neperitoare alimentanduse din pomul vietii. Pomul vietii era asezat de Dumnezeu chiar in mijlocul gradini dar omul proaspat facut din tarana inca NU CUNOSTEA DEPLIN bogatia vietii nemuritoare, el inca NU GUSTASE DEPLIN dulceata harului lui Dumnezeu, el inca NU MANCASE din rodul DIVIN al pomului vietii. Viata nemuritoare, viata lui Dumnezeu era doar o samanta mica, era o samanta mica ca samanta de mustar, care abia fusese semanata de Dumnezeu in adancul trupului lui pamantesc. Omul din capitolul 2 inca nu se intalnise cu bunatatea si indurarea lui Dumnezeu descoperita si aratata in ISUS Mielul lui Dumnezeu in sarbatoarea Pastelor. Omul proaspat facut din tarana nu simtise inca, el nu fusese adapat din fagaduita Tatalui, fiinta lui nu fusese inundata de bucuria si puterea Duhul Sfant al lui HRISTOS din sarbatoarea Cincizecimii. Omul in inceputul lui nu gustase inca bogatia roadelor sfarsitului de an, el inca nu cunostea harul mare al celei mai mari sarbatori, sarbatoarea Corturilor, rodul vietii vesnice si Imparatia vietii vesnice. Omul inca nu stia ca este chemat sa imparateasca peste tot pamantul in puterea Imparatiei vietii neperitoare impreuna cu DOMNUL vietii, Stapanul intregului pamant. Viata pe care omul facut din tarana a primito de la Dumnezeu era o viata sfanta si curata dar era o viata mult diferita de viata Divina, de viata neperitoare. Dupa cum viata vietuitoarelor este mult diferita de viata omului, si dupa cum viata plantelor este mult diferita de viata vietuitoarelor, tot asa si viata omului pamantesc supusa morti si coruptiei era mult diferita de viata Divina, de viata nesupusa ispitei, nesupusa pacatului, nesupusa mortii, de viata neperitoare, de viata eterna a lui Dumnezeu. Dupa cum Isus la nasterea Sa a primit in trupul sau trecator o viata sfanta si curata, dar era totusi o viata supusa ispitei, supusa pacatului si mortii, o viata supusa suferintei, supusa dureri, o viata care putea fi jertfita. O viata prin care putea sa asculte sau sa nu asculte de porunca lui Dumnezeu. Viata aceea trecatoare, viata cuprinsa in masuratorile timpului, viata veacurilor, pe care Isus a primito atunci cand S-a imbracat in trupul de natura pamanteasca, este foarte diferita de viata vesnica, de viata neperitoare, de viata nesupusa ispitei, pacatului si mortii, de viata ETERNA pe care Isus a primit-o de la Tatal in clipa invierii.

Dragi mei cu toate ca in gradina Edenului Dumnezeu sa facut sa cereasca din pamant pomi de TOT FELUL totusi numai DOI POMI au fost saditi in centrul gradini, in mijlocul gradinii, aratand prin aceasta ca toata lucrarea lui Dumnezeu din gradina tinteste, se desfasoara in jurul acestor doi pomi. Potrivit Scripturii pomi acestia doi pot fi numiti dupa ordinea folosiri lor primul pom si al doilea pom, si deasemenea dupa alegerea lor numerica ei pot fi numitii intaiul pom si ultimul pom, iar dupa felul si soiul lor ei pot fi numiti un pom trecator, un pom pamantesc si un pom vesnic, un pom ceresc. Potrivit celor scrise in Scripturii pomul cunostintei binelui si raului este primul pom, este intaiul pom si este pomul trecator, pomul pamantesc. Tot potrivit celor scrise pomul Vietii este al doilea pom, este ultimul pom si este pomul cel vesnic, pomul ceresc. Pomul cunostintei binelui si raului este primul pom sau intaiul pom pentruca din cei doi pomi el a fost primul care a fost folosit, omul a mancat mai intai din rodul lui, pomul acesta este trecator pentruca el si rodul lui tine si este valabil numai pana vine si este folosit al doilea pom, el este si pamantesc pentruca imbatraneste si apoi se usca, apoi moare, nici el nici rodul lui nu este vesnic. Omul a fost ispitit si a mancat din rodul pomului calcand porunca Creatorului si omul a cazut ca o prada in ghiarele pacatului si-a morti. De-atunci si inca si astazi toata omenirea traieste consecintele neascultarii. Nu a trecut mult timp dupa ceasul neascultari pana cand Dumnezeu a izgonit omul afara din misterioasa gradina si departe de prezenta pomului vietii. In pribegia omului departe de pomul vietii, in lunga si intunecoasa noapte, sub jugul greu al stapanirii pacatului si in legaturile puternice a mortii omul a uitat de Creatorul lui si a uitat si de frumusetea pomului vietii. Cu adevarat omul a murit si a continuat sa moara in fiecare veac, in fiecare generatie, da omul continua sa moara si acum si starea lui este mereu crescanda din rau in mai rau. Iata ca moartea nemiloasa nu numai ca a despartit pe om, nu numai ca la indepartat, nu numai ca la orbit, la facut surd si mut in tot ce este dumnezeiesc, in orice cunostinta despre Dumnezeu si despre pomul vietii vesnice, dar dupa ce a nimicit orice cunostinta, orice speranta, orice amintire despre indurarea lui Dumnezeu a creeat in om o necredinta, o vrajmasie si chiar o impotrivire mereu crescanda in fata indurari lui Dumnezeu si in fata tuturor fagaduintelor Lui facute omului cu privire la salvarea omului si cu privire la darul vietii vesnice rodul pomului Vietii.

 Porunca a fost facuta unui singur om si incalcarea porunci iata ca afecteaza toata rasa umana. Neascultarea unui singur om a lovit toti oameni nascuti din el. Iata pe scurt istoria omului care a mancat din rodul pomului cunostintei binelui si raului, plata pacatului lui a fost si este si acum moartea. Potrivit cu marturia Duhului si potrivit cu cele scrise Dumnezeu nu a schimbat nimic, nu a adaugat nimic la porunca si urmarile ei rostita in gradina Edenului. El a dat omului porunca aceasta: "Poti sa mananci dupa placere din orice pom din gradina; dar din pomul cunostintei binelui si raului sa nu mananci, caci in ziua in care vei manca din el VEI MURI NEGRESIT." Dumnezeu nu a zis mai tarziu: caci in ziua in care vei manca din el vei muri ETERN, sau vei fi chinuit intr-un foc ETERN, sau vei fi pedepsit ETERN. Apostolul Pavel ramane in adevarul lui Dumnezeu cand declara el: Caci, atunci cand erati robi ai pacatului, erati slobozi fata de neprihanire. Si ce roade aduceati atunci? Roade de care acum va este rusine: pentru ca sfarsitul acestor lucruri este MOARTEA. Dar acum, odata ce ati fost izbaviti de pacat si v-ati facut robi ai lui Dumnezeu, aveti ca rod sfintirea, iar ca sfarsit viata vesnica. FIINDCA PLATA PACATULUI ESTE MOARTEA, dar darul fara plata al lui Dumnezeu este viata vesnica in Isus Hristos, Domnul nostru Romani6: 20-23. Deasemenea Scriptura ne spune ca Dumnezeu nu a schimbat nimic referitor la porunca rostita la inceput, unde omul care mananca din pomul oprit poate sa culeaga sau sa secere viata vesnica, iata ce declara acelasi apostol: Nu vă înşelaţi: "Dumnezeu nu Se lasă să fie batjocorit." Ce seamănă omul, aceea va şi secera. Cine seamănă în firea lui pământească va secera din firea pământească PUTREZIREA (MOARTEA); dar cine seamănă în Duhul va secera din Duhul viaţa veşnică Galateni6: 7,8.