In El Avem 2

IN EL AVEM rascumpararea, prin sangele Lui, iertarea pacatelor, dupa bogatiile harului Sau pe care l-a raspandit din belsug peste noi, prin orice fel de intelepciune si de pricepere; caci a binevoit sa ne descopere taina voii Sale, dupa planul pe care-l alcatuise in Sine insusi, ca sa-l aduca la indeplinire la implinirea vremurilor, spre a-Si uni iarasi intr-unul, in Hristos, toate lucrurile: cele din ceruri si cele de pe pamant. IN EL AM FOST FACUTI si mostenitori, fiind randuiti mai dinainte, dupa hotararea Aceluia care face toate dupa sfatul voii Sale. Efeseni1: 7-11.

 Dumnezeu care este sufficient in El insusi nu are nevoie de sfatuitori, El cu bucurie si cu indeajunsa intelepciune face toate lucrurile dupa sfatul voii Sale. Toate lucrurile facute de Dumnezeu prin sfatul voii Sale produc in final bucuria complecta pentru care au fost facute. Toate lucrurile facute si asezate de Dumnezeu in planul voii Sale, fie lucruri vizibile, fie lucruri invizibile, fie lucruri de pe pamant, pamantesti, fie lucruri din ceruri, ceresti, fie scaune de domnii, stapanirii si puterii, toate raman si alearga fara nici o deviere spre tinta, spre destinul si scopul Celui ce le-a facut. Planul voii, a gandurilor si a tainelor lui Dumnezeu, istoria celor vazute si istoria celor nevazute nu a fost si nici nu este inca pusa pe pietile comerciale ale acestei lumi pamantesti. Planul voii lui Dumnezeu nu este la indemana omului muritor, intelepti lumii si a veacului neascultari lui Adam nu cunosc intelepciunea si nici planul voii lui Dumnezeu. Nici un om , nici chiar oameni din sau intemeitorii religiilor vechi, religiilor vremi de acum, religiilor moderne, nici unul dintre ei nu a fost gasit vrednic sa vina in prezenta Suveranului Rege sa ia cartea pecetluita din mana vesnicului si nemuritorului Dumnezeu sa-I rupa pecetile sa se uite in carte, sa o poata citi intelegand scrisul intelepciuni si a tainelor gandurilor lui Dumnezeu. Nici o faptura, nici in ceruri, nici pe pamant, nici sub pamant nu a fost gasita vrednica sa vada, sa cunoasca si sa prezinte omenirii PLANUL VOII LUI DUMNEZEU. Toata plinatatea Dumnezeirii, tot planul voii lui Dumnezeu impreuna cu toate tainile intelepciuni si a inimi dragostei Sale nu a fos asezat in mintea, in Sinea, in Sufletul omului muritor ci dovedit este faptul ca a fost asezat de Dumnezeu IN EL, adica IN Fiul Sau Isus Hristos. Cred ca este ziditor sa reamintesc cititorilor ca Dumnezeu Tatal nu numai ca a asezat tot planul voii Sale In Hristos Isus, dar mult mai mult Dumnezeu a hotarat ca tot planul Sau sa fie administrat, pastrat, supravegheat si adus la perfecta indeplinire tot de Fiul, singurul nascut din Tatal, Cuvantul, Hristosul, Isus Domnul Vietii.

Potrivit cu proiectul, cu desenul planului lui Dumnezeu au fost randuiti numai doi fii, numai doi oameni, un fiu creat de Dumnezeu, omul pamantesc care a cazut in neascultare. Apoi un Fiu nascut din Dumnezeu, Omul ceresc care a umblat in ascultare de porunca lui Dumnezeu. Acesti doi fii, acestia doi oameni, fiecare in vremea lui au reprezentat inaintea lui Dumnezeu intreaga omenirea. In timpul omului pamantesc, a omului neascultator TOTI oameni au fost LOVITI cu pedeapsa pentru pacatul neascultari, adica moartea. Moartea aceasta a rodit in omul neascultator despartirea, indepartarea, vrajmasia, durerea, si jugul greu al robiei. Atunci toti oameni erau indreptatiti sa zica: IN ADAM cel pamantesc AVEM: pedeapsa, moartea, despartirea, indepartarea, vrajmasia, chinul fara mila si multe alte lucruri trecatoare, lucruri pamantesti, toate venite prin omul neascultator. Pedeapsa sau plata pentru pacatul neascultarii a venit prin Adam cel pamantesc si a TRECUT rapid asupra tuturor oamenilor. Omenirea nu a fost nevoita sa mearga sau sa intalneasca pe Adam mai intai si apoi sa primeasca plata neascultarii. Omenirea nu a fost chemata, invitata sa primeasca, sa acepte pedeapsa neascultarii. In vremea neascultarii, in ziua omului pamantesc, PRIN ADAM moartea a venit fara mila, fara propovaduitori, fara invatatori, ca un hot puternic lovind si legand omul cu legaturile si lanturile robiei ei. Dar ACUM in ziua Omului ceresc, a Omului ascultator, TOTI oameni sunt CHEMATI SA PRIMEASCA darul harului lui Dumnezeu care aduce in final viata nemuritoare. Viata aceasta rodeste in omul ascultator apropierea, iertarea, impacarea, inoirea si unirea in Hristos. ACUM toti oameni prin credinta sunt indreptatiti sa zica, cu bucurie sa declare: IN EL AVEM, adica IN Hristos Isus Fiul lui Dumnezeu: apropierea, iertarea, impacarea, rascumpararea, inoirea, unirea si tot rodul Duhului de Viata Aleluia!

 Tot ce a venit trimis si randuit de Dumnezeu prin cei doi oameni este pentru TOTI oameni. Este totusi o mare diferenta privind felul in care Dumnezeu a hotarat Sa-si desfasoare lucrarile Sale in acestia doi oameni. Pedeapsa mortii care a venit prin omul neascultator a LOVIT omul, ea a venit fara sa fie crezuta de om, ea a venit fara sa fie aceptata de om, ea a venit fara sa fie cunoscuta de om, nu numai ca moartea nu s-a introdus mai intai omului, ea a venit fara pardon, ea a venit cu viteza mare, ca un hot inarmat care intra in locuinta omului fara veste si fara mila, ca o fiara salbatica inflamanzita care se arunca cu furie asupra prazi. Ea a venit sa LOVEASCA omul, sa-I produca cat mai multa durere, ea a venit sa-l OSANDEASCA. Moartea a venit ca o plata pentru pacatul neascultari si lunga a fost robia mortii. Dar cu DARUL fara plata care a venit prin Omul ascultator nu este tot la fel ca si cu plata pentru pacatul neascultari scrie apostolul fratilor din Roma. Daca moartea venita prin Adam nu vrea sa fie VRUTA, nu vrea si nu asteapta sa fie primita, sa fie cunoscuta, sa fie iubita sau sa iubeasca, ea este EGOISTA nu are nimic bun pentru alti, nesatula, nemiloasa, pe ea nu o intereseaza de nimenea nu vrea binele altuia, ea nu are prieteni si nici favoriti, totul este numai pentru ea, nu tot la fel este cu Darul harului lui Dumnezeu, viata nemuritoare venita prin Omul Isus Hristos. Viata vesnica si toata comoara fagaduintelor lui Dumnezeu asezate IN Hristos Isus sunt toate impreuna DARUL dragostei lui Dumnezeu trimis sau daruit omului neascultator. Sunt in adevar DARUL fara plata, trimis cu toata bucuria omului care a uitat pe Dumnezeu, omului care sa indepartat mult si chiar omului care nu mai recunoaste nimic, nici macar existenta Lui. Darul bunatati lui Dumnezeu este asezat in Hristos Isus pentru TOTI oameni cazuti in pacatul neascultarii, pentru TOTI oameni care nu au nici macar unul singur merit, asa dar TOTI oameni se califica pentru mostenirea comorilor acestui dar.  Oameni trimit daruri uni altora dupa starea lor materiala, dupa caracterul si starea lor spirituala, cum este omul de obicei asa este si darul lui. De obicei oameni nu trimit darurile cele mai bune si cele mai valoroase strainilor si nicidecum oamenilor neascultatori si vrajmasilor. Dumnezeu trimite DARUL SAU CEL MAI VALOROS, CEL MAI BUN, DARUL IUBIRII, AL ESENTEI FIINTEI SALE omului neascultator, omului care devenise vrajmas cum declara apostolul in scrierea lui unde zice el: Căci, PE CAND ERAM NOI INCA FARA PUTERE, Hristos, la vremea cuvenită, a murit pentru cei nelegiuiţi. Pentru un om neprihănit cu greu ar muri cineva; dar pentru binefăcătorul lui, poate că s-ar găsi cineva să moară. Dar Dumnezeu Îşi arată DRAGOSTEA faţă de noi prin faptul că, PE CAND ERAM NOI INCA PACATOSI, Hristos a murit pentru noi. Deci cu atât mai mult acum, când SUNTEM socotiţi neprihăniţi, prin sângele Lui, vom fi mântuiţi prin El de mânia lui Dumnezeu. Căci, DACA ATUNCI CAND ERAM VRAJMASI, AM FOST împăcaţi cu Dumnezeu, prin moartea Fiului Său, cu mult mai mult acum, când SUNTEM împăcaţi cu El, vom fi mântuiţi prin viaţa Lui. Şi nu numai atât, dar ne şi bucurăm în Dumnezeu, prin Domnul nostru Isus Hristos, prin care am căpătat împăcarea. Romani5: 6-11.

 Darul harului lui Dumnezeu cu toate ca este mult mai mare, mult mai puternic, mult mai valoros in comparatie cu plata pacatului, cu moartea, totusi el nu vine in fiinta omului sa LOVEASCA, sa desparteasca, sa indeparteze, sa instraineze sau sa OSANDEASCA  omul. Darul harului lui Dumnezeu cu toate ca este puterea si slava chipului si a caracterului lui Dumnezeu totusi darul acesta vine in viata omului pe usa din fata, pe usa de intrare. El bate mai intai si asteapta la usa omului, El se introduce, se prezinta, El asteapta, are multa rabdare pana sa fie crezut, pana sa fie aceptat, pana sa fie cunoscut si pana unde omul este inundat inauntru si afara de farmecul bland si pacea netulburata a comorilor dragostei lui Dumnezeu asezate tainic in darul harului Divin, si pana unde omul cu bucuria celui ce gaseste o mare comoara alearga atras si calauzit de puterea indurarii pana la locul de origine, pana la locul de unde izvoreste acest fluviu puternic si adanc al harului Divin. Darul harului lui Dumnezeu nu este trimis de Dumnezeu in pietile de comert religios, darul acesta nu poate fi comercializat, nu poate fi vandut si nici cumparat, de aceea nu este trimis de Dumnezeu nici in cladiri, manastirii, moscheie si temple construite de om. Darul harului Divin nu este trimis sau asezat de Dumnezeu in IEUL, in SINEA sau MINTEA fireasca a omului muritor. Nesupusul si neascultatorul IEU (SELF), omul vechi, omul pacatului, in el nimic bun nu locuieste, el trebuie sa ramana rastignit pe crucea lui Isus, el trebuie sa ramana in moartea si sa ramana in ingroparea lui Isus. Darul harului lui Dumnezeu nu este trimis sau daruit omului prin interventia altor oameni muritori, prin mijlocirea sau prin mana unor asa zis mijlocitori asezati de oameni intre om si Dumnezeu. Dumnezeu in nemarginita Lui intelepciune a hotarat felul in care omul poate optine acest dar maret, Dumnezeu trimite propovaduitori, invatatori care vestesc, care prezinta si ajuta omul sa inteleaga Evanghelia-Vestea Buna care contine toate binecuvantarile indurari si a harului Dumnezeiesc, dar pentru mostenirea practica, pentru optinerea si aplicarea practica in viata omului a darului voii lui Dumnezeu FIECARE OM TREBUIE SA VINA PERSONAL LA ISUS HRISTOS, SA INTRE PE USA INAUNTRU SI NUMAI ATUNCI SI ACOLO, ADICA IN EL, IN HRISTOS, FIECARE OM OPTINE PERSONAL TOATA BOGATIA DARULUI LUI DUMNEZEU RANDUIT PENTRU EL ALELUIA! Darul si toata plinatatea comorilor stiintei a intelepciunii si a dragostei lui Dumnezeu au fost si sunt asezate inca de la inceputul zidirii, INAUNTRU IN Hristos Isus Domnul vietii si Fiul Tatalui Ceresc.

Cuvintele adevarului: “IN EL AVEM” sunt concluzia, sunt rodul final si complect al planului lui Dumnezeu. Toata Biblia, toate scrierile Sfintelor Scripturi, inca de la inceputul zidirii, in lungimea tuturor veacurilor si in fiecare generatie omeneasca au vorbit, au declarat cu putere statornicia temeliei fagaduintelor lui Dumnezeu, nemiscatul Adevar, Taina voii lui Dumnezeu, Evanghelia-Vestea Buna daruita cu bucurie omenirii: “IN HRISTOS ISUS AVEM”. Dumnezeu, sveranul Rege al universului a ales, a declarat, a uns cu puterea Lui si a dovedit in fata omenirii ca Isus Hristos Fiul Sau este SINGURUL OM INAUNTRUL CARUIA a fost tainic asezata plinatatea fagaduintelor, a darului maret si de fapt cum zice Scriptura: IN EL adica IN Hristos Isus a fost asezata toata plinatatea Dumnezeirii. Asa dar Dumnezeu S-a asezat in toata plinatatea Sa IN Fiul dragostei Sale adica In Hristos Isus, iar singurul drum la Tatal care ne asteapta IN Fiul este numai prin Fiul Sau Isus Hristos. Tot Dumnezeu in nemarginita Lui Intelepciune a BLOCAT TOATE CAILE, TOATE DRUMURILE construite si alese de oameni, nici una din caile oamenilor pamantesti nu duce la viata, toate caile lor duc la moarte cum de fapt declarase Duhul Sfant unde zice: Multe cai pot parea bune omului, dar la urma se vad ca duc la moarte. - (Prov.14:12)  Intrati pe poarta cea stramta. Caci larga este poarta, lata este calea care duce la pierzare, si multi sunt cei ce intra pe ea. (Mat.7:13)  Dar stramta este poarta, ingusta este calea care duce la viata, si putini sunt cei ce o afla. (Mat.7:14). Dumnezeu a daruit omenirii UNUL SINGUR DRUM, UNA SINGURA CALE, complect construita si pregatita de El care conduce omul la Sanul Ttatalui Ceresc unde Dumnezeu asteapta omul la masa bogatiilor ceresti INAUNTRU, IN HRISTOS ISUS DOMNUL VIETII. Isus i-a zis: "Eu sunt Calea, Adevarul si Viata. Nimeni nu vine la Tatal decat prin Mine. Ioan14: 6.

 Iata ca Dumnezeu in planul voii Sale a stabilit inca inainte de nasterea timpului doi oameni prin care sa aduca la indeplinire in inplinirea vremilor tot planul facut in Sine insusi. Omul pamantesc TREBUIA sa vina, sa apara PRIMUL pe scena lumii. Prin omul acesta pamantesc a venit peste toti oameni puterea si robia mortii. Apostolul se aliniiaza cu vocea Scripturilor unde prin Duhul scrie nemuritorul adevar: De aceea este scris: "Omul dintâi, Adam, a fost făcut un SUFLET VIU." Al doilea Adam a fost făcut un DUH DADATOR DE VIATA. Dar întâi vine nu ce este duhovnicesc, ci ce este firesc; ce este duhovnicesc vine pe urmă. Omul dintâi este din pământ, pământesc; Omul al doilea este din cer. CUM ESTE CEL PAMANTESC, ASA SUNT SI CEI PAMANTESTI; cum este Cel ceresc, aşa sunt şi cei cereşti. Şi, după cum AM PURTAT CHIPUL CELUI PAMANTESC, tot aşa VOM PURTA şi chipul Celui ceresc. Ce spun eu, fraţilor, este că nu poate carnea şi sângele să moştenească Împărăţia lui Dumnezeu; şi că putrezirea nu poate moşteni neputrezirea. Iată, vă spun o taină: nu vom adormi toţi, dar toţi vom fi schimbaţi, într-o clipă, într-o clipită din ochi, la cea din urmă trâmbiţă. Trâmbiţa va suna, morţii vor învia nesupuşi putrezirii, şi noi vom fi schimbaţi. Căci TREBUIE ca trupul acesta, supus putrezirii, să se îmbrace în neputrezire, şi trupul acesta muritor să se îmbrace în nemurire.1Corinteni15: 44-53. "Omul dintâi, Adam, a fost făcut un SUFLET VIU" viata pe care el o avea era o calitate si o conditie a vietii DARUITA lui de Dumnezeu, adica omul dintai Adam nu era el viata si nici nu putea sa fie el un DUH DADATOR DE VIATA. El nu era viata iar viata pe care o avea era o viata PRIMITA, deci o viata care putea sa fie luata. Prin omul acesta dintai a venit moartea, iar moartea aceasta a stapanit peste el si peste toata samanta lui. Omul acesta fiind pamantesc, toti oameni nascuti din el sunt deasemenea pamantesti, deci omul acesta mai intai a fost pamantesc si apoi a murit prin pacatul neascultarii. Toti oameni nascuti din el au fost si sunt pamantesti si morti, deaceea scrie apostolul: CUM ESTE CEL PAMANTESC, ASA SUNT SI CEI PAMANTESTI.

 Iata ca toate gandurile, toate caile, toate drumurile, toate invataturile oamenilor pamantesti mai devreme sau mai tarziu toate duc la moarte. Prin omul dintai, noi toti oameni AM PURTAT chipul lui pamantesc, de la caderea lui in pacatul neascultarii si pana la venirea Omului Ceresc Isus Hristos Domnul. Nimeni, nici un om pamantesc nu a nu a putut optine viata nemuritoare pentru el insusi si nici nu a putut darui viata nemuritoare altor oameni, toti erau morti si pamantesti. Domnul Dumnezeu a sadit o gradina in Eden unde Domnul Dumnezeu a facut sa rasara din pamant TOT FELUL de pomi, placuti la vedere si buni la mancare, totusi numai unul singur era pomul dadator de viata vesnica. Pomul vietii nu a fost transferat din gradina Edenului in campul lumii de afara, pomul vietii a ramas tot in gradina Edenului in prezenta si supravegherea lui Dumnezeu, omul a fost transferat afara adica a fost izgonit de Dumnezeu afara din gradina si BLOCAT si PAZIT a fost drumul care ducea la pomul vietii. Potrivit cu decretul si randuiala lui Dumnezeu nici un om nu poate dobandi viata neperitoare numai omul care parasind poarta larga, drumul mortii si atras de puterea Evangheliei va gasi si va merge pe SINGURUL DRUM care duce la pomul vietii, va trece prin bariera, prin locul BLOCAT, pe la heruvimi si sabia lor invapaiata, si apoi ajungand la pomul vietii in prezenta lui Dumnezeu sa-si intinda mana sa ia din rodul pomului, sa manance si prin voia lui Dumnezeu in final sa optina viata nemuritoare.

De la neascultarea lui Adam si pana la venirea si ascultarea lui Isus Hristos nici un om, nu a fost vrednic sa paraseasca drumul mortii si sa gaseasca drumul care duce la pomul vietii, sa calatoreasca pe el, sa ajunga la locul unde au fost asezati heruvimii si sabia invapaiata care era rotita de jur imprejur fara oprire, sa plateasca pretul stabilit de Dumnezeu, sa fie biruitor si apoi prin vrednicia lui si aprobarea lui Dumnezeu sa guste viata neperitoare, rodul pomului vietii. Dumnezeu a creat omul, Dumnezeu l-a asezat in gradina Edenului, Dumnezeu l-a izgonit afara din gradina, Dumnezeu a blocat intrarea spre pomul vietii si tot Dumnezeu a hotarat felul si randuiala prin care omul se va reantoarce din nou la pomul vietii. Motivul pentru care omul a fost izgonit afara din gradina Edenului este aratat in deplina lumina unde zice: Domnul Dumnezeu a zis: "Iată că omul a ajuns ca unul din Noi, cunoscând binele şi răul. Să-l împiedicăm, dar, acum ca nu cumva să-şi întindă mâna, să ia şi din pomul vieţii, să mănânce din el şi SA TRAIASCA IN VECI." DE ACEEA Domnul Dumnezeu l-a izgonit din grădina Edenului, ca să lucreze pământul din care fusese luat. Astfel a izgonit El pe Adam; şi la răsăritul grădinii Edenului a pus nişte heruvimi, care să învârtească o sabie învăpăiată, ca să PAZEASCA DRUMUL care duce la pomul vieţii. Geneza3: 22-24. Inainte ca omul sa manance din rodul pomului cunostintei binelui si raului, primise porunca aceasta: Domnul Dumnezeu a dat omului porunca aceasta: "POTI SA MANANCI DUPA PLACERE DIN ORICE POM DIN GRADINA; dar din pomul cunoştinţei binelui şi răului să nu mănânci, căci în ziua în care vei mânca din el vei muri negreşit."Geneza2: 16,17. Omul PUTEA sa manance dupa placerea lui din ORICE pom din gradina, inclusiv din pomul vietii, dar dupa pacatul neascultari, dupa ce a intrat sub stapanirea mortii, omul nu a mai fost ingaduit de Dumnezeu sa manance din pomul vietii.  Omul pamantesc care devenise numai un SUFLET VIU, dar care cazuse in neascultare, omul vinovat nu avea voie, nu era ingaduit de Dumnezeu sa manance si din pomul vietii si sa TRAIASCA IN VECI. Dumnezeu hotarase deja in planul voii Sale ca omul nu va trai in lungimea tuturor veacurilor in vina si in pacatul neascultarii, DE ACEEA Domnul Dumnezeu l-a izgonit pe om afara din gradina Edenului si de la pomul vietii. Nici unui om nascut din samanta vinovata a lui Adam nu-I era ingaduit in starea lui vinovata, in starea lui de moarte, in starea lui pamanteasca sa intinda mana, sa ia si din pomul vietii, sa manance din el si astfel sa traiasca IN VECI in vinovatia pacatului neascultari. Nici un om pamantesc, nici un om nascut din neascultatorul Adam, nimeni niciodata, nu a trecut de heruvimi si sabia invapaiata asezati de Dumnezeu in drumul care duce la pomul vietii, nimenea in lungimea veacurilor nu s-a calificat, nimenea nu a indeplinit conditiile asezate de Dumnezeu, nimenea nu a trecut de bariera si PAZA heruvimilor care invarteau o sabie invapaiata, asa dar nici un om muritor nu a fost gasit VREDNIC sa treaca cu bine prin bariera si paza heruvimilor si sa DESCHIDA drumul sau calea spre pomul vietii, mai intai pentru el si apoi pentru toata omenirea, pentru toti cei pamantesti, pentru toti cei vinovati si muritori. Iata dar cum Dumnezeu in planul Sau a hotarat numai doi oameni prin care sa aduca la indeplinire toata voia Lui desenata in plan. Omul a fost asezat in gradina Edenului in limitele, in linia celor doua hotare. Pomul cunostintei binelui si raului care trebuia sa fie experimentat de om primul, omul alimentandu-se din rodul lui avea sa cunoasca si sa traiasca limita trasata de Dumnezeu care era moartea. Moartea in privinta aceasta era cea mai josnica stare, era o linie de hotar pana unde omul putea sa coboare. Pomul vietii care avea sa fie experimentat de om mai la urma, mai tarziu, omul alimentandu-se din rodul lui avea sa cunoasca si sa traiasca linia de hotar trasata de Dumnezeu care era viata. Viata vesnica in privinta aceasta era cea mai inalta stare, era ca o linie de hotar pana unde omul putea sa fie inaltat. Odata cu alimentarea omului pamantesc, a celui ce era facut un suflet viu, din pomul cunostintei toata omenirea a fost lovita impreuna cu el de nemiloasa moarte, tot la fel odata ce Omul ceresc a mancat din rodul pomului vietii, toata omenirea a fost izbavita de moarte si impreuna cu El au PRIMIT darul harului lui Dumnezeu viata vesnica.

Satan, sarpele cel vechi a fost un mincinos si el este de fapt TATAL minciuni, adevarul nu a fost in el si el nu locuieste in adevar. El inca de la INCEPUTUL lui, de la facerea lui a fost ucigas si el nu a stat nicicand in adevar declara Isus in prezenta unor Iudei Ioan8: 44. Satan deci a venit de pe CAMPUL unde a fost asezat impreuna cu fiarele campului si intrand in gradina a provocat femeia la prima lui predica amagitoare despre poruncile si randuiala lui Dumnezeu cu privire la om. Satan sarpele siret stie cum sa ascunda o minciuna mare in putin adevar, iata cum vicleanul sarpe prin prima lui predica despre Dumnezeu deschide poarta mintii sufletului omului, pe care poarta putin mai tarziu se va arata nemiloasa moarte si va lega cu lantul robiei toata omenirea: Sarpele era mai siret decat toate fiarele campului pe care LE FACUSE Domnul Dumnezeu. El a zis femeii: "Oare a zis Dumnezeu cu adevarat: "Sa nu mancati din toti pomii din gradina"?" Femeia a raspuns sarpelui: "Putem sa mancam din rodul tuturor pomilor din gradina. Dar despre rodul pomului din mijlocul gradinii, Dumnezeu a zis: "Sa nu mancati din el si nici sa nu va atingeti de el, ca sa nu muriti." Atunci sarpele a zis femeii: "HOTARAT, CA NU VETI MURI, dar Dumnezeu stie ca, in ziua cand veti manca din el, vi se vor deschide ochii si veti fi ca Dumnezeu, cunoscand binele si raul." Femeia A VAZUT  ca pomul era bun de mancat si placut de privit si ca pomul era DE DORIT ca sa DESCHIDA CUIVA MINTEA. A LUAT deci din rodul lui si A MANCAT; A DAT si barbatului ei, care era langa ea, si barbatul a mancat si el. Atunci li s-au deschis ochii la amandoi; au cunoscut ca erau goi, au cusut laolalta frunze de smochin si si-au facut sorturi din ele Geneza3: 1-7.

 Satan alege persoana potrivita pentru predica si lectia lui theologica. Femeia era un AJUTOR POTRIVIT pentru om, pentru barbatul ei, dar femeia nu se supara prea tare daca randuiala aceasta putea fi putin inversata, unde omul Adam, adica barbatul ei sa devina un AJUTOR dupa placerea ei pentru ea. Satan vedea in femeie un potential pentru promovare, asa dar el provoaca femeia intr-o convorbire prieteneasca despre porunca si randuiala lui Dumnezeu. Este adevarat ca femeia nu cunostea inca nici binele nici raul, nu cunostea nici numele, nici cine era acest prieten asa de respectos care din respect pentru partea femeiasca alege sa vorbeasca mai intai femeii. Sunt sigur ca omul Adam stiia si numele si perechea din care facea parte acest prieten vorbaret, deasemenea sunt sigur ca daca sarpele se adresa mai intai barbatului lucrurile erau mult diferite. Este foarte vizibil, este foarte interesant cum intr-un timp asa de scurt se hotareste soarta omenirii pentru multe veacuri viitoare. Scriptura ne spune ca in tot timpul discursului theologic femeia RASPUNDE, femeia PRIVESTE, femeia GANDESTE, femeia DORESTE, femeia A LUAT din rodul pomului, femeia MANANCA si femeia A DAT si barbatului ei, care era tot timpul acesta LANGA EA. Femeia care era un ajutor potrivit pentru om, cu toate ca omul, barbatul ei era langa ea, totusi ea nu se deranjeaza sa prezinte acest musafir si predica lui amagitoare barbatului ei recunoscand autoritatea si intietatea barbatului ei. Satan, sarpele viclean si mincinos a zis femeii: "HOTARAT, CA NU VETI MURI, dar Dumnezeu stie ca, in ziua cand veti manca din el, vi se vor deschide ochii si veti fi ca Dumnezeu, cunoscand binele si raul." Acolo unde Dumnezeu poruncise omului sa nu manance din rodul pomului, caci in ziua in care va manca din el v-a muri NEGRESIT, impotriva porunci si a randuieli lui Dumnezeu, Satan amageste femeia prin mreaja minciuni unde zice el: “Hotarat ca nu veti muri”. Satan continua acum sa arate femeii posibilitatea de-a fi PROMOVATA, posibilitatea de fi MAI PRESUS de pozitia data ei de Dumnezeu, pozitia de AJUTOR POTRIVIT, posibilitatea de-a nu mai fi sub o autoritate, sub guvernare, posibilitatea dea-ti fi EA INSASI, IEUL si SINEA EI, NESUPUSUL SELF, singura autoritate, singura guvernare cand zice femeii: “Dar Dumnezeu stie ca, in ziua cand veti manca din el, vi se vor deschide ochii si VETI FI CA DUMNEZEU, cunoscand binele si raul."

 Apostolul Pavel aduce in lumina in scrierile lui acest adevar care nu prea este inteles de mintea omului muritor, unde vorbeste despre partea aceasta femeiasca a omului adica femeia, iata ce zice apostolul: Femeile SA TACA in adunari, caci lor nu le este ingaduit SA IA CUVANTUL IN ELE, CI SA FIE SUPUSE, cum zice si Legea. Daca voiesc sa capete invatatura asupra unui lucru, SA INTREBE PE BARBATII LOR acasa; caci este rusine pentru o femeie SA VORBEASCA in biserica.1Corinteni14: 34,35. Femeia sa INVETE in tacere, CU TOATA SUPUNEREA. Femeii nu-i dau voie sa INVETE PE ALTII, nici SA SE RIDICE MAI PRESUS de barbat, ci sa STEA IN TACERE. Caci INTAI a fost intocmit Adam, si APOI Eva. Si nu Adam a fost amagit; CI FEMEIA, fiind amagita, s-a facut VINOVATA de calcarea poruncii. Totusi ea va fi mantuita prin nasterea de fii, daca staruie cu smerenie in credinta, in dragoste si in sfintenie.1Timotei2: 11-15. Barbatul nu este dator sa-si acopere capul, pentru ca EL ESTE chipul si slava lui Dumnezeu, pe cand femeia este SLAVA BARBATULUI. In adevar, nu barbatul a fost luat DIN FEMEIE, ci femeia DIN BARBAT; si nu barbatul a fost facut PENTRU femeie, ci femeia PENTRU barbat. De aceea, femeia, din pricina ingerilor, TREBUIE SA AIBA pe cap un semn al STAPANIRII ei. Totusi, IN DOMNUL, femeia nu este fara barbat, nici barbatul fara femeie. Caci, daca femeia este din barbat, tot asa si barbatul prin femeie, si toate sunt de la Dumnezeu. Celor casatoriti le poruncesc nu eu, ci Domnul, ca nevasta SA NU SE DESPARTA DE BARBAT. Si nici barbatul sa nu-si lase nevasta.1Corinteni11: 7-12, 7: 10,11. Dar ma tem ca, dupa cum sarpele A AMAGIT PE EVA cu siretlicul lui, tot asa si gandurile voastre sa nu se strice de la curatia si credinciosia care este fata de Hristos. 2Corinteni11: 3. 27.

 Dumnezeu a facut pe om dupa chipul Sau, l-a facut dupa chipul lui Dumnezeu; parte barbateasca si parte femeiasca i-a facut. Partea barbateasca a omului a fost intocmita mai intai si apoi a fost intocmita partea femeiasca. In adevar, nu barbatul a fost luat din femeie, ci femeia din barbat; si nu barbatul a fost facut pentru femeie, ci femeia pentru barbat, partea femeiasca a omului a fost facuta UN AJUTOR POTRIVIT pentru partea barbateasca a omului. Partea barbateasca a omului este chipul si slava lui Dumnezeu iar partea femeiasca a omului este slava barbatului sau slava parti barbatesti, femeia este sub stapanirea si guvernarea barbatului. Nu Adam sau partea barbateasca a omului a fost amagita, ci femeia sau partea femeiasca a omului a fost amagita si s-a facut vinovata de calcarea porunci. Femeia sau partea femeiasca a omului a privit, a dorit, a luat, a mancat si A DAT barbatului ei din rodul pomului oprit fara SA INTREBE pe barbatul ei, femeia A IESIT de sub stapanirea si slava barbatului ei, ea sa despartit, ea a parasit pe barbatul ei pentru care a fost facuta, ea s-a alipit de un altul, ea a ascultat sfatul unui strain si LIPINDUSE de el, de invatatura lui, de cuvintele guri si a minti lui, a dorit sa-I fie deschisi ochii, sa fie inaltata, sa fie ridicata MAI PRESUS de barbatul ei, MAI PRESUS de pozitia ei, SA FIE CA DUMNEZEU prin SINEA ei cunoscand binele si raul. In om partea barbateasca este duhul omului primit de la Dumnezeu, iar partea femeiasca este sufletul omului care a fost facut un ajutor potrivit pentru partea barbateasca adica pentru duhul omului. Partea barbateasca a omului adica duhul lui reprezinta pe Hristos, iar partea femeiasca a omului adica sufletul lui reprezinta Biserica potrivit cu Scriptura care zice: Nevestelor, fiti SUPUSE BARBATILOR VOSTRI CA DOMNULUI; caci barbatul este capul nevestei, dupa cum si Hristos este Capul Bisericii, El, Mantuitorul trupului. Si dupa cum Biserica ESTE SUPUSA lui Hristos, tot asa si nevestele SA FIE SUPUSE barbatilor lor in toate lucrurile. Barbatilor, iubiti-va nevestele cum a iubit si Hristos Biserica si S-a dat pe Sine pentru ea, ca s-o sfinteasca, dupa ce a curatat-o prin botezul cu apa prin Cuvant, ca sa infatiseze inaintea Lui aceasta Biserica, slavita, fara pata, fara zbarcitura sau altceva de felul acesta, ci sfanta si fara prihana. Tot asa trebuie sa-si iubeasca si barbatii nevestele, ca pe trupurile lor. Cine isi iubeste nevasta se iubeste pe sine insusi. Caci nimeni nu si-a urat vreodata trupul lui, ci il hraneste, il ingrijeste cu drag, ca si Hristos Biserica; pentru ca noi suntem madulare ale trupului Lui, carne din carnea Lui si os din oasele Lui. "De aceea va lasa omul pe tatal sau si pe mama sa si se va lipi de nevasta sa, si cei doi vor fi un singur trup." Taina aceasta este mare - (vorbesc despre Hristos si despre Biserica). -  Incolo, fiecare din voi sa-si iubeasca nevasta ca pe sine; si nevasta SA SE TEAMA de barbat. Efeseni5: 22-33.

 In om deci partea femeiasca (femeia sau sufletul omului) trebuie sa fie supusa parti barbatesti (barbatului sau duhului omului) ca Domnului, caci partea barbateasca este capul parti femeiesti, dupa cum si Hristos este capul Biserici. Deasemenea dupa cum Biserica (femeia sau sufletul omului) are nevoie de Hristos (barbatul sau duhul omului) care prin iubirea Lui S-a dat pe Sine pentru ea, El o SFINTESTE, El o CURATESTE apoi El adica Hristos o INFATISEAZA inaintea Lui prin crucea si jertfa iubirii Lui: o Biserica, slavita, fara pata, fara zbarcitura sau altceva de felul acesta, ci sfanta si fara prihana. Hristos nu are nevoie de Biserica, unde Biserica sa-si dea viata pentru El, adica sa-L izbaveasca de moarte, unde Biserica Sa-l curateasca, Sa-l sfinteasca…pentruca Hristos nu este mort si nu are nevoie de viata, Hristos nu este murdar si nu are nevoie sa fie curatit, Hristos nu este vinovat, Hristos nu a fost amagit, Hristos nu a incalcat porunca Tatalui. Biserica (femeia sau sufletul omului) are nevoie de iubirea lui Hristos, numai iubirea Tatalui asezata din belsug in Fiul Sau Hristos Isus poate sa aduca si sa daruiasca viata Bisericii, numai Hristos poate sa curateasca, sa sfinteasca, sa aduca Biserica intr-o stare dupa voia lui Dumnezeu. Deaceea dar Biserica trebuie sa fie supusa lui Hristos, ea trebuie sa se teama in dragoste de Hristos, ea nu are voie sa se desparteasca de Hristos, ea nu are voie sa se ridice MAI PRESUS de Hristos, ea trebuie sa fie supusa Lui in TOATE LUCRURILE primind cu bucurie darul harului lui Dumnezeu asezat din belsug in Hristos Isus. Asa dar cand Biserica atrasa de puterea iubirii Duhului lui Dumnezeu se reantoarce la locul si pozitia ei de la inceput, cand prin harul divin se lasa schimbata, cand aude, crede si primeste vestea buna, cand prin indurarea Tatalui ceresc paraseste toata invatatura veninosului sarpe, paraseste toate privirile, dorintele si gandurile ei cu privire la pomul oprit si cand fermecata de vocea blanda a Barbatului ei, de invatatura si cuvintele adevaratului ei barbat, se indreapta cu toata fiinta ei spre Pomul Vietii, pe drumul care duce, pe calea cea noua, pe poarta larg deschisa, atunci inundata de bucurie, supusa si in ascultare deplina fata de Barbatului ei poate declara cuvantul adevarului: “IN EL AVEM”.

 Dragi mei prieteni, dragi mei cititori doresc mult sa ne cunoastem mai intai starea noastra vinovata, despartirea noastra, ridicarea noastra mai presus, pacatul neascultari, dorinta noastra a eului nostru, a omului vechi de-a fi ca Dumnezeu cunoscand binele si raul. Partea noastra femeiasca, femeia noastra adica SUFLETUL nostru, MINTEA noastra fireasca, VOIA noastra pamanteasca, IEUL nostru, SINEA noastra, egoistul SELF, omul faradelegii, fiul pierzarii, potrivnicul care SE INALTA MAI PRESUS de tot ce se numeste "Dumnezeu" sau de ce este vrednic de inchinare. Asa ca se va aseza in Templul lui Dumnezeu, DANDU-SE DREPT Dumnezeu. Partea femeiasca a omului, femeia nu numai ca a parasit locul si pozitia ei dar dupa ce a fost amagita de predica religioasa a vicleanului sarpe s-a inaltat singura, in SINEA ei, preluand ea conducerea, privind, dorind, judecand si hotarand totul dupa MINTEA EI DESCHISA, amagind si pe barbatul ei prin glasul ei amagitor. In tragedia acestei intamplari partea barbateasca a omului, duhul omului, barbatul a ramas deci fara un AJUTOR POTRIVIT, prin care sa-si manifeste randuiala stapanirii lui, somnul adanc al mortii si puterea de robie a pacatului a inceput sa stapaneasca peste frageta si inca nematurizata faptura umana, atat peste partea femeiasca a omului cat si peste partea barbateasca a omului. In omul acesta pamantesc, in omul facut din tarana pamantului femeia, partea femeiasca a omului nu sa mai reantors la locul si pozitia ei randuita de Dumnezeu, in om ea a ramas inaltata in amagirea ei MAI PRESUS de barbatul ei, si in trup ea se prezinta, actioneaza si doreste sa fie respectata si onorata ca si cum ea ar fi Dumnezeu. Partea aceasta femeiasca, EUL, NESUPUSUL SELF SE GASESTE SI INCA TRAIESTE IN PLINATATEA EI IN TOTI BARBATII, IN TOATE FEMEIILE CARE NU AU VENIT INCA LA ISUS HRISTOS SI LA CRUCEA LUI. Partea aceasta femeiasca a omului pamantesc nu renunta sub nici o forma la tronul stapanirii ei si nu se poate supune barbatului ei, de aceea Dumnezeu in planul voii Sale I-a hotarat vremea stapanirii ei si locul sfarsitului ei. Iata ca ametita de veninul sarpelui siret, fermecata de gandul si dorinta locurilor inalte, stapaneste in fiinta umana din ceasul amagirii si pana in vremea si ziua crucificarii lui Isus Hristos.

 Potrivit Scripturii femeia aceasta are multe nume, multe aspecte si multe pozitii, cred eu ca apostolul miscat in duhul lui de felul misterios in care Scriptura prezinta aceasta femeie scrie el: Taina aceasta este mare - (vorbesc despre Hristos si despre Biserica). Efeseni5: 32. Cand este vorba despre Hristos si Biserica, femeia aceasta reprezinta Biserica, unde este vorba despre sufletul si duhul omului, femeia aceasta reprezinta sufletul, unde este prezentata samanta si pamantul in care se seamana samanta, femeia aceasta reprezinta pamantul, cand este vorba de omul nou si omul vechi, de omul dinauntru si omul de afara, femeia aceasta este si reprezinta omul vechi si omul de afara, in locul unde Scriptura vorbeste despre randuiala stapanirii, femeia aceasta nu este CAPUL nimanui, ea este sub stapanirea barbatului, adica CAPUL ei este barbatul, ea este slava barbatului ei. In ceremonia casatoriei unde trebuie sa fie un mire si o mireasa, femeia aceasta este mireasa, deasemenea unde este prezentat omul prin care a venit moartea si omul prin care a venit viata, femeia aceasta reprezinta omul prin care a venit moartea, iar in cazul Omului ceresc si a omului pamantesc, a omului facut un suflet viu si a Omului facut un Duh dadator de viata, femeia aceasta reprezinta omul pamantesc si omul facut un suflet viu. Iacov deasemenea scrie despre o intelepciune pamanteasca si despre o intelepciune care vine de sus, femeia aceasta este stapanita si condusa de intelepciunea care nu vine de sus, de intelepciunea care este pamanteasca, fireasca (sufleteasca) si draceasca. Istoria acestei femei care a fost si a ramas incontinuare in robia amagirii ei, este o istorie lunga si foarte neplacuta cand Duhul Sfant aduce la lumina taina amagirii ei. Femeia aceasta care locuieste in toti oamenii este terenul, este campul de lucru, de productie, este piata de desfacere si de comercializare a intregi domnii, stapaniri si a puterii lui Satan sarpele cel vechi. Femeia aceasta este cetatea cea mare, este capitala religiilor, a predicilor si a invataturilor amagitoare despre Dumnezeu si poruncile voii Sale, ale veninosului si ale sireteniei sarpelui cel vechi. Cat timp femeia aceasta traieste si stapaneste in fiinta umana, duhul omului este fara reprezentanta, fara un ajutor potrivit prin care sa se poata exprima, prin care sa vorbeasca cuvantul stapanirii lui, iar femeia aceasta niciodata, pana la moartea ei, ea nu va declara in adevar cuvantul Evangheliei, Vestea Buna: “IN EL AM sau IN EL AVEM”.

 Femeia aceasta este adusa in deplina lumina prin Duhul Sfant unde apostolul Ioan cu uimire scrie acestea cuvinte: Apoi, unul din cei sapte ingeri care tineau cele sapte potire a venit de a vorbit cu mine si mi-a zis: "Vino sa-ti arat judecata curvei celei mari, care sade pe ape mari. Cu ea au curvit imparatii pamantului; si locuitorii pamantului s-au imbatat de vinul curviei ei!"  Si m-a dus, in Duhul, intr-un pustiu. Si am vazut o femeie sezand pe o fiara de culoare stacojie, plina cu nume de hula, si avea sapte capete si zece coarne. Femeia aceasta era imbracata cu purpura si stacojiu; era impodobita cu aur, cu pietre scumpe si cu margaritare. Tinea in mana un potir de aur plin de spurcaciuni si de necuratiile curviei ei. Pe frunte purta scris un nume, o taina: "Babilonul cel mare, mama curvelor si spurcaciunilor pamantului." Si am vazut pe femeia aceasta, imbatata de sangele sfintilor si de sangele mucenicilor lui Isus. Cand am vazut-o, m-am mirat minune mare. Si ingerul mi-a zis: "De ce te miri? Iti voi spune taina acestei femei si a fiarei care o poarta si care are cele sapte capete si cele zece coarne. Apoi mi-a zis: "Apele pe care le-ai vazut, pe care sade curva, sunt noroade, gloate, neamuri si limbi.  Si femeia pe care ai vazut-o este cetatea cea mare, care are stapanire peste imparatii pamantului."  Pentru ca toate neamurile au baut din vinul maniei curviei ei, si imparatii pamantului au curvit cu ea, si negustorii pamantului s-au imbogatit prin risipa desfatarii ei." Pe cat s-a slavit pe sine insasi si s-a desfatat in risipa, pe atat dati-i chin si tanguire! Pentru ca zice in inima ei: "Sed ca imparateasa, nu sunt vaduva si nu voi sti ce este tanguirea!" Tocmai pentru aceea, intr-o singura zi vor veni urgiile ei: moartea, tanguirea si foametea. Si va fi arsa de tot in foc, pentru ca Domnul Dumnezeu, care a judecat-o, este tare. Si imparatii pamantului, care au curvit si s-au dezmierdat in risipa cu ea, cand vor vedea fumul arderii ei, o vor plange si o vor boci si vor zice: "Vai! Vai! Cetatea cea mare, care era imbracata cu in foarte subtire, cu purpura si cu stacojiu, care era impodobita cu aur, cu pietre scumpe si cu margaritare! Negustorii pamantului o plang si o jelesc, pentru ca nimeni nu le mai cumpara marfa: marfa de aur, de argint, de pietre scumpe, de margaritare, de in subtire, de purpura, de matase si de stacojiu; nici feluritele lor soiuri de lemn de tiin, tot felul de vase de fildes, tot felul de vase de lemn foarte scump, de arama, de fier si de marmura; nici scortisoara, nici mirodeniile, nici miroznele, nici mirul, nici tamaia, nici vinul, nici untdelemnul, nici faina buna de tot, nici graul, nici boii, nici oile, nici caii, nici carutele, nici robii, nici sufletele oamenilor. Si isi aruncau tarana in cap, plangeau, se tanguiau, tipau si ziceau: "Vai! Vai! Cetatea cea mare, al carei belsug de scumpeturi a imbogatit pe toti cei ce aveau corabii pe mare, intr-o clipa a fost prefacuta intr-un pustiu!" "Bucura-te de ea, cerule! Bucurati-va si voi, sfintilor, apostolilor si prorocilor! Pentru ca Dumnezeu v-a facut dreptate si a judecat-o." Atunci un inger puternic a ridicat de jos o piatra ca o mare piatra de moara, a aruncat-o in mare si a zis: "Cu asa repeziciune va fi aruncat Babilonul, cetatea cea mare, si nu va mai fi gasit!  Si nu se va mai auzi in tine nici sunet de laute, nici cantece din instrumente, nici cantatori din fluiere, nici cantatori din trambite; nu se va mai gasi la tine niciun mester in vreun mestesug oarecare. Nu se va mai auzi in tine vuietul morii. Lumina lampii nu va mai lumina in tine si nu se va mai auzi in tine glasul mirelui si al miresei - pentru ca negustorii tai erau mai marii pamantului, pentru ca toate neamurile au fost amagite de vrajitoria ta si pentru ca acolo a fost gasit sangele prorocilor, si al sfintilor, si al tuturor celor ce au fost injunghiati pe pamant." Apocalipsa cap: 17,18.

Other Writings in This Series: