Home
WRITINGS
SCRIERII
POEMS
POEZII
LINKS
CONTACT
SITE MAP

Capitolul 12


In El Avem Planul Veacurilor 1 Planul Veacurilor 2 Voia Lui Dumnezeu TAINA VOII SALE Implinirea Vremurilor Ziua de Odihna Odihna Lui Inceputul & Sfarsitul UNIREA IN HRISTOS Imparatia Lui Dumnezeu Eternitatea

                     

In El Avem # 12

  IN EL AVEM RASCUMPARAREA, PRIN SANGELE LUI, IERTAREA PACATELOR, dupa bogatiile harului Sau pe care l-a raspandit din belsug peste noi, prin orice fel de intelepciune si de pricepere; caci a binevoit sa ne descopere taina voii Sale, dupa planul pe care-l alcatuise in Sine insusi, ca sa-l aduca la indeplinire la implinirea vremurilor, spre a-Si uni iarasi intr-unul, in Hristos, toate lucrurile: cele din ceruri si cele de pe pamant. In El am fost facuti si mostenitori, fiind randuiti mai dinainte, dupa hotararea Aceluia care face toate dupa sfatul voii Sale, ca sa slujim de lauda slavei Sale, noi, care mai dinainte am nadajduit in Hristos (Efeseni1: 7-12).
Rascumpararea omului propietatea si fiul creat al lui Dumnezeu este lucrarea dragostei, a intelepciunii si a voii lui Dumnezeu continu supravegheata si adusa la indeplinire tot de Dumnezeu prin Fiul Sau Isus Hristos dupa sau in deplina armonie cu planul veacurilor alcatuit de Dumnezeu in Sine insusi inaintea oricarui inceput. Este lucrarea bunei vointe, lucrare facuta cu bucurie atunci si acolo unde Dumnezeu prin Duhul Sfant, prin Duhul Vietii descopera oamenilor alesi de El anumite taine, secrete, ganduri adanc ascunse in El insusi inca de la intemeierea lumii ca sa se implineasca ce fusese vestit prin prorocul care zice: "Voi vorbi in pilde, voi spune lucruri ascunse de la facerea lumii." (Mat.13:35). Da! Este o mare minune, este lucrarea puterii si a intelepciunii lui Dumnezeu cand prin lumina Duhului Sau ne descopera planul, proiectul rascumpararii omului asezat si ascuns in volumul bogat al Scripturii incepand chiar cu scrisul primei carti: cartea Geneza, cartea Inceputurilor, cartea Originei. Biblia in adevar poate fi numita ISTORIA LUCRARILOR LUI DUMNEZEU, spre deosebire de toate cartile ce contin material istoric, Biblia este singura carte in care marea parte a istoriei omenirii a fost hotarata, prevestita si scrisa cu mult timp inainte de implinirea ei. In cuprinsul Bibliei deasemenea gasim istoria rascumparari omului hotarata si prevestita de Dumnezeu inca de la caderea omului in pacatul neascultarii. Istoria rascumpararii omului s-a desfasurat, a fost si continua sa se implineasca potrivit cu cele prevestite si scrise in Biblie inca de la facerea omului. Isus cunoastea puterea si valoarea celor declarate si scrise prin Duhul Sfant in Sfanta Scriptura mai ales cele scrise in volumul celor 3 martori: Cartea Legi, Cartea Prorocilor si Cartea Psalmilor unde iata ce zicea El: Sa nu credeti ca am venit sa stric Legea sau Prorocii; am venit nu sa stric, CI SA IMPLINESC. (Mat.5:17). Caci adevarat va spun, cata vreme nu va trece cerul si pamantul, nu va trece o iota sau o frantura de slova din Lege, INAINTE CA SA SE FI INTAMPLAT TOATE LUCRURILE. (Mat.5:18). Este mai lesne sa treaca cerul si pamantul DECAT SA CADA O SINGURA FRANTURA DE SLOVA DIN LEGE. (Luc.16:17). Caci va spun ca TREBUIE SA SE IMPLINEASCA CU MINE ACESTE CUVINTE SCRISE: "El a fost pus in numarul celor faradelege." Si lucrurile privitoare la Mine sunt gata sa se implineasca." (Luc.22:37). Apoi le-a zis: "Iata ce va spuneam cand inca eram cu voi, ca TREBUIE SA SE IMPLINEASCA TOT CE ESTE SCRIS DESPRE MINE in Legea lui Moise, in Proroci si in Psalmi." (Luc.24:44).


 Vrajmasia pusa de Dumnezeu dupa caderea omului in pacatul neascultarii intre sarpe si femeie, intre samanta lui si samanta femeii trebuia sa fie activa numai pana acolo unde femeia sau Samanta femeii urma sa zdrobeasca capul siretului sarpe: Vrajmasie voi pune intre tine si femeie, intre samanta ta si samanta ei. Aceasta iti va zdrobi capul, si tu ii vei zdrobi calcaiul." (Fac.3:15). Este evident ca razboiul vrajmasiei potrivit porunci lui Dumnezeu trebuia sa fie TEMPORAR, trebuia sa se sfarseasca prin biruinta femeii sau a Semintei ei asupra otravitorului sarpe. Deasemenea este foarte evident ca potrivit poruncii lui Dumnezeu, omul nu avea sa fie victima sarpelui pentru totdeauna, neascultarea si robia mortii NU ERAU PROGRAMATE SA FIE ETERNE, ele se terminau cand femeia sau Samanta femeii zdrobea capul siretului sarpe. Prin sau potrivit cu bogatia harului lui Dumnezeu, omul trebuia sa fie rascumparat iar vrajmasii omului (satan, pacatul si moartea) trebuia sa fie legati, biruiti si pentru todeauna nimiciti. Omul nou, omul eliberat de vrajmasi, impacat si iertat, curatit de toata vina, omul reantors in gradina partasiei si a tainelor lui Dumnezeu, mancand acum din Pomul Vietii, urma sa traiasca intr-o lume noua, lumea fara vrajmasi, lumea dreptati, lumea cu pamant nou si cer nou in deplina partasie si armonie cu Creatorul Dumnezeu Tatal. Aici in cartea Genesa gasim scris despre aceasta mareata lucrare a bogatiei harului divin, lucrata de mana buna a lui Dumnezeu pentru si in favoarea omului, cand in mod istoric si profetic Domnul Dumnezeu a imbracat, a acoperit GOLICIUNEA OMULUI cazut in pacatul neascultari: “Omul si nevasta lui erau amandoi goi si nu le era rusine. Atunci li s-au deschis ochii la amandoi; au cunoscut ca erau goi, au cusut laolalta frunze de smochin si si-au facut sorturi din ele. Atunci au auzit glasul Domnului Dumnezeu care umbla prin gradina in racoarea zilei: si omul si nevasta lui s-au ascuns de fata Domnului Dumnezeu printre pomii din gradina. Dar Domnul Dumnezeu a chemat pe om si i-a zis: "Unde esti?" El a raspuns: "Ti-am auzit glasul in gradina; si mi-a fost frica, pentru ca eram gol, si m-am ascuns." Si Domnul Dumnezeu a zis: "Cine ti-a spus ca esti gol? Nu cumva ai mancat din pomul din care iti poruncisem sa nu mananci?" Domnul Dumnezeu a facut lui Adam si nevestei lui HAINE DE PIELE si i-a imbracat cu ele” (Fac 2:25, 3:7-11,21). Proaspat veniti din mana inteleptului Creator omul si nevasta lui ERAU AMANDOI GOI SI NU LE ERA RUSINE. Cand Domnul Dumnezeu a facut omul din tarana pamantului, partea trupeasca, partea exterioara a omului nu a fost in nevoie sa fie acoperita, nu a fost imbracata cu nici un fel de imbracaminte acoperitoare pentru ca omul nu avea nici o gresala, nici un cusur, nici un defect care sa fie nevoie sa fie acoperit, imbracat cu o anumita imbracaminte. Omul facut din tarana, omul pamantesc era nevinovat, era curat si placut inaintea lui Dumnezeu Creatorul lui, omul nu vedea nimic rau in fiinta lui, nu avea nici o teama, nici o frica, nu avea nimic impotriva fiintei lui, el nu cunostea inca pacatul neascultarii, pacea si bucuria erau in perfecta armonie, toata fiinta lui era in balanta, nu cunostea nimic pentru care sa-I fie rusine, era impodobit cu lucuri pretioase, era acoperit cu tot felul de pietre scumpe cum defapt declara Duhul Sfant prin prorocul Ezechiel: “Stateai in Eden, gradina lui Dumnezeu, si erai ACOPERIT cu tot felul de pietre scumpe: cu sardonix, cu topaz, cu diamant, cu crisolit, cu onix, cu jasp, cu safir, cu rubin, cu smarald si cu aur; timpanele si flautele erau in slujba ta, pregatite pentru ziua cand ai fost facut. (Ezec.28:13). Omul era cununa lucrarilor lui Dumnezeu, el era ca o piatra asezata in vartful unei piramide si el a fost cuprins in declaratia Creatorului ca fiind o lucrare FOARTE BUNA: Dumnezeu S-a uitat la tot ce facuse; si iata ca erau FOARTE BUNE. Astfel, a fost o seara, si apoi a fost o dimineata: aceasta a fost ziua a sasea.(Genesa 1:31). Potrivit planului lui Dumnezeu PROCESUL FACERI OMULUI trebuia sa inceapa cu partea pamanteasca si sa sfarseasca intr-o stare spirituala in chipul si asemanarea lui Dumnezeu stapanind peste tot pamantul si peste tot ce este pe el potrivit cu declaratia lui Dumnezeu Creatorul omului din Genesa capitolul 1: Apoi Dumnezeu a zis: "Sa facem om dupa chipul Nostru, dupa asemanarea Noastra; EL SA STAPANEASCA peste pestii marii, peste pasarile cerului, peste vite, PESTE TOT PAMANTUL si peste toate taratoarele care se misca pe pamant." Dumnezeu A FACUT PE OM dupa chipul Sau, L-A FACUT dupa chipul lui Dumnezeu; parte barbateasca si parte femeiasca i-a facut. Dumnezeu I-A BINECUVANTAT si Dumnezeu le-a zis: "Cresteti, inmultiti-va, umpleti pamantul si supuneti-l; si stapaniti peste pestii marii, peste pasarile cerului si peste orice vietuitoare care se misca pe pamant." Si Dumnezeu a zis: "Iata ca v-am dat orice iarba care face samanta si care este pe fata intregului pamant si orice pom care are in el rod cu samanta: aceasta sa fie hrana voastra.(Genesa 1:26-29). Capitolul 1 din cartea Genesa prezinta rezumatul planului lui Dumnezeu facut in Sinea Lui in masura timpului adica in cuprinsul celor sase zile. Asadar capitolul 1 prezinta OMUL FACUT de Dumnezeu dupa chipul si asemanarea Sa, parte barbateasca si parte femeiasca, omul COMPLECT TERMINAT, omul in starea lui finita, omul perfect purtand chipul si asemanarea cereasca a Creatorului. Omul facut, omul acesta complect terminat a primit de la Dumnezeu Creatorul stapanire peste tot pamantul si peste tot ce se misca pe pamant. Omul acesta facut deja in chipul si asemanarea Creatorului a fost binecuvantat cu crestere, cu inmultire, cu supunerea intregului pamant, cu stapanire peste vietuitoarele marii, ale cerului si ale pamantului. Dumnezeu a declarat facerea omului ca fiind o lucrare FOARTE BUNA, Dumnezeu deasemenea a declarat facerea omului ca fiind o lucrare sfarsita, adica o lucrare COMPLECTA, o lucrare deplin TERMINATA, o lucrare dupa voia Sa, unde totul era in balanta perfecta, nimic nu era in plus si unde nimic nu lipsea. Deaceea cu satisfactie si bucurie deplina a intrat in odihna zilei a saptea, ziua care nu mai era urmata de o seara si apoi de o dimineata, ziua binecuvantata si sfintita. Astfel au fost SFARSITE cerurile si pamantul si toata ostirea lor. In ziua a saptea, Dumnezeu Si-a SFARSIT lucrarea pe care o facuse; si in ziua a saptea S-a odihnit de toata lucrarea Lui pe care o facuse. Dumnezeu a binecuvantat ziua a saptea si a sfintit-o, pentru ca in ziua aceasta S-a odihnit de toata lucrarea Lui pe care o zidise si o facuse. Capitolul 1 prezinta sfarsitul minunat, sfarsitul care era intocmai dupa dorinta, dupa buna placere si dupa voia sfanta si desavarsita a inteleptului Arhitect si Creator. Sfarsitul acesta glorios poarta sigilul privirilor, al inspectiei si-al aprecierii intelepciuni lui Dumnezeu declarat de El inainte de ziua a saptea unde asa este scris: “Dumnezeu S-a UITAT la tot CE FACUSE; si iata ca erau FOARTE BUNE”. Capitolul 2 al carti Genesa ne prezinta istoria detailata a tuturor lucrarilor lui Dumnezeu facute si complect terminate aratate in capitolul 1 unde citim: “Iata ISTORIA cerurilor si a pamantului, cand au fost facute. In ziua cand a facut Domnul Dumnezeu un pamant si ceruri, nu era inca pe pamant niciun copacel de camp si nicio iarba de pe camp nu incoltea inca: fiindca Domnul Dumnezeu nu daduse inca ploaie pe pamant si nu era niciun om ca sa lucreze pamantul. Ci un abur se ridica de pe pamant si uda toata fata pamantului. Domnul Dumnezeu a facut pe om din tarana pamantului, i-a suflat in nari suflare de viata, si omul s-a facut astfel un suflet viu. Apoi Domnul Dumnezeu a sadit o gradina in Eden, spre rasarit; si a pus acolo pe omul pe care-l intocmise. Domnul Dumnezeu a facut sa rasara din pamant tot felul de pomi, placuti la vedere si buni la mancare, si pomul vietii in mijlocul gradinii, si pomul cunostintei binelui si raului. Un rau iesea din Eden si uda gradina; si de acolo se impartea si se facea patru brate”(Genesa 2:1-10). Asadar Capitolul 2 din cartea Genesa prezinta INCEPUTUL ISTORIEI FACERII OMULUI, este adevar curat faptul unde capitolul 2 prezinta inceputul istoriei facerii omului aratat si complect terminat purtand chipul ceresc al lui Dumnezeu din capitolul 1 al carti Genesa mentionat mai sus. Istoria facerii omului incepe din capitolul 2 si progresiv continua, se formeaza in unitatile de masura a timpului intregindu-se pe parcursul tainic al celor declarate si scrise prin Duhul in paginile sfintelor Scripturi. Istoria sau procesul progresiv al facerii omului continua fara oprire, fara intarziere si fara nici o deviere de la planul si proiectul inteleptului Creator declarat si aratat in volumul bogat al Scripturilor, si dupa o calatorie lunga in cursul masurat al veacurilor se consuma, sfarseste la vremea hotarata in implinirea exacta, sfarseste in forma, in chipul celor declarate si scrise deja in capitolul 1 din cartea Genesa. Sfarsitul facerii omului nu este pedeapsa eterna, mai mult decat sigur nu este moartea eterna cum declara multimea Imperiului Crestin, sfarsitul facerii omului a fost declarat si prezentat de Domnul Dumnezeu inainte de manifestarea istoriei facerii lui in lumea celor vazute si este potrivit cu planul, voia si placerea Domnului Dumnezeu UN SFARSIT FOARTE BUN PURTAND CHIPUL SI ASEMANAREA LUI DUMNEZEU, ALELUIA! Este placerea, bucuria si voia cea buna a lui Dumnezeu sa declare si sa prezinte sfarsitul lucrarilor Sale inainte de inceputul lor, sa vesteasca, sa prezinte infatisarea reala si calitatea lucrarilor Sale facute de El in SINEA LUI cu mult timp inainte de manifestarea sau implinirea lor in lumea fizica, in lumea de materie. El deasemenea intra in ODIHNA LUI unde cu bucurie se odihneste in frumusetea si perfectiunea lucrarilor facute si complect terminate de El in Sinea Lui. El se odihneste in deplina liniste si pace in ziua a saptea, ziua binecuvantata si sfintita (ziua peste care soarele nu mai apune). Da! El se odihneste cu mult timp inainte de inceputul manifestari istoriei lucrarilor Sale in universul fizic, El continua in odihna lui pe tot timpul desfasurari istoriei lucrarilor Sale si totusi este prezent inundat de bucurie la implinirea tuturor lucrarilor Sale in lumea locuintelor de lut. Dumnezeu este unic, El nu are asemanare, nemarginita Lui intelepciune, voia si puterea Lui nu cunosc competitie, cred eu ca trebuie sa memoram si sa meditam cu reverenta in adevarul celor scrise in sfintele Scripturi: “Cu cine Ma veti pune alaturi ca sa Ma asemanati? Cu cine Ma veti asemana si Ma veti potrivi? Tineti minte aceste lucruri si fiti oameni! Veniti-va in fire, pacatosilor. Aduceti-va aminte de cele petrecute in vremurile strabune; caci Eu sunt Dumnezeu, si nu este altul, Eu sunt Dumnezeu, si nu este niciunul ca Mine. Eu am vestit DE LA INCEPUT ce are sa se intample si cu mult inainte ce nu este inca implinit. Eu zic: "Hotararile Mele vor ramane in picioare si Imi voi aduce la indeplinire toata voia Mea. Eu chem de la rasarit o pasare de prada; dintr-o tara departata, un om ca sa implineasca planurile Mele: da, Eu am spus si Eu voi implini; Eu am planuit si Eu voi infaptui” (Isaia 46:5, 8-11). Facerea omului, caderea omului PAMANTESC in neascultare, moartea si izgonirea lui din gradina Edenului, lunga lui pribegie pe drumul mortii, rascumpararea si reantoarcerea lui din nou acasa in deplina partasie cu Creatorul si Tatal lui purtand acum CHIPUL CEL CERESC, chipul si asemanarea lui Dumnezeu, toate acestea si altele neamintite aici au fost parte importanta din SINGURUL plan facut de Dumnezeu in Sinea Lui declarat si prezentat de Domnul Dumnezeu in capitolul 1 din cartea Genesa. Rascumpararea omului pamantesc fiul creat al lui Dumnezeu a fost inclusa in planul facerii omului din capitolul 1, dar istoria desfasurarii rascumpararii incepe cu capitolul 2 al carti Genesa. Planul sau proiectul facerii omului prevedea mai intai partea pamanteasca si apoi partea cereasca. Mai intai partea trecatoare, mai intai chipul omului pamantesc care era trecator adica care putea sa ajunga la sfarsit, putea sa fie dat la o parte sau putea sa fie inghitit, imbracat cu chipul cel ceresc care nu era trecator nici nu mai putea fi inlocuit de unul altu, chipul omului ceresc este AL DOILEA, este ULTIMUL si este NEPERITOR. Apostolul aduce in lumina principiul facerii omului unde scrie el : “Este semanat trup firesc, si invie trup duhovnicesc. Daca este un trup firesc, este si un trup duhovnicesc. De aceea este scris: "Omul dintai, Adam, a fost facut un suflet viu." Al doilea Adam a fost facut un duh datator de viata. DAR INTAI VINE NU CE ESTE DUHOVNICESC, CI CE ESTE FIRESC, CE ESTE DUHOVNICESC VINE PE URMA. Omul dintai este din pamant, pamantesc; Omul al doilea este din cer. Cum este cel pamantesc, asa sunt si cei pamantesti; cum este Cel ceresc, asa sunt si cei ceresti. Si, dupa cum am purtat chipul celui pamantesc, tot asa vom purta si chipul Celui ceresc. Ce spun eu, fratilor, este ca nu poate carnea si sangele sa mosteneasca Imparatia lui Dumnezeu; si ca putrezirea nu poate mosteni neputrezirea. Iata, va spun o taina: nu vom adormi toti, dar toti vom fi schimbati, intr-o clipa, intr-o clipita din ochi, la cea din urma trambita. Trambita va suna, mortii vor invia nesupusi putrezirii, si noi vom fi schimbati. CACI TREBUIE ca trupul acesta, supus putrezirii, sa se imbrace in neputrezire, si trupul acesta muritor sa se imbrace in nemurire” (1Corinteni 15: 44-53). Nu va mintiti unii pe altii, intrucat v-ati dezbracat de OMUL CEL VECHI CU FAPTELE LUI, si v-ati imbracat cu OMUL CEL NOU, care se innoieste spre cunostinta, DUPA CHIPUL CELUI CE L-A FACUT (Coloseni 3:9,10). Dar voi n-ati invatat asa pe Hristos; daca, cel putin, L-ati ascultat si daca, potrivit adevarului care este in Isus, ati fost invatati cu privire la felul vostru de viata din trecut, sa va dezbracati de OMUL CEL VECHI CARE SE STRICA dupa poftele inselatoare; si sa va innoiti in duhul mintii voastre, si sa va imbracati in OMUL CEL NOU, FACUT DUPA CHIPUL LUI DUMNEZEU, de o neprihanire si sfintenie pe care o da adevarul (Efeseni 4:20-24).Istoria facerii omului ne prezinta mai intai omul trecator, omul pamantesc, omul facut din tarana pamantului cu faptele lui, este evident, este adevarat ca omul pamantesc a cazut in pacatul neascultarii. Omul ceresc este partea a doua si ultima din planul sau proiectul facerii omului, omul ceresc, omul cel nou facut si finisat dupa chipul lui Dumnezeu nu a cazut in pacatul neascultarii, omul ceresc nu poate sa pacatuiasca, el este chipul si slava lui Dumnezeu. Omul ajuns in partea lui finala facut dupa chipul lui Dumnezeu a fost binecuvantat, a fost inputernicit cu stapanire peste tot pamantul, peste toate lucrarile mainilor lui Dumnezeu cum defapt declara psalmistul David: “Cand privesc cerurile - lucrarea mainilor Tale - luna si stelele pe care le-ai facut, imi zic: Ce este omul, ca sa Te gandesti la el? Si fiul omului, ca sa-l bagi in seama? L-ai facut cu putin mai prejos decat Dumnezeu si l-ai incununat cu slava si cu cinste. I-ai dat stapanire peste lucrurile mainilor Tale, toate le-ai pus sub picioarele lui: oile si boii laolalta, fiarele campului, pasarile cerului si pestii marii, tot ce strabate cararile marilor. Doamne Dumnezeul nostru, cat de minunat este Numele Tau pe tot pamantul!(Psalmi 8:4-9). Ba inca, cineva a facut undeva urmatoarea marturisire: "Ce este omul ca sa-Ti aduci aminte de el sau fiul omului, ca sa-l cercetezi? L-ai facut pentru putina vreme mai prejos de ingeri, l-ai incununat cu slava si cu cinste, l-ai pus peste lucrarile mainilor Tale: toate le-ai supus sub picioarele lui." In adevar, daca i-a supus toate, nu i-a lasat nimic nesupus. Totusi, acum, inca nu vedem ca toate ii sunt supuse. Dar pe Acela care a fost facut "pentru putina vreme mai prejos decat ingerii", adica pe Isus, Il vedem "incununat cu slava si cu cinste" din pricina mortii pe care a suferit-o; pentru ca, prin harul lui Dumnezeu, El sa guste moartea pentru toti. Se cuvenea, in adevar, ca Acela pentru care si prin care sunt toate si care voia sa duca pe multi fii la slava sa desavarseasca, prin suferinte, pe Capetenia mantuirii lor. Caci Cel ce sfinteste si cei ce sunt sfintiti sunt dintr-unul. De aceea, Lui nu-I este rusine sa-i numeasca "frati"(Evrei 2:6-11). Rascumpararea omului cazut in pacatul neascultari cuprinde si IERTAREA pacatelor lui, iertare care s-a facut dupa sau potrivit cu BOGATIA HARULUI LUI DUMNEZEU. In procesul iertarii omului pacatos, Dumnezeu s-a folosit de bogatia harului Sau netanand in socoteala sau IERTAND multimea pacatelor omului, netanand in socoteala parerea, voia, recunostinta, cainta sau hotararea omului pacatos. Procesul iertarii omului pacatos deasemenea se folosea de bogatia harului lui Dumnezeu ridicand, oprind si desbracand pacatul de puterea si efectul lui asupra omului, tot prin bogatia hrului Ceresc aceasta buiruinta asupra pacatului a fost facuta ODATA PENTRU TOTDEAUNA Aleluia! Principiul si felul iertari omului vinovat a fost prevestit de Domnul Dumnezeu inca din vremea cand omul era in gradina Eden. Omul proaspat creat de Dumnezeu din tarana pamantului animat, acoperit, imbracat si inpodobit cu Duhul Vieti era curat, for vina, sfant dar neancercat, era inca fragil nematurizat, nu cunostea opozitia si nici impotrivirea. Odata pus in cuptorul incercari, omul adica partea femeiasca a omului a fost amagita, a fost biruita de ispita Ispititorului. ATUNCI li s-au deschis ochii la amandoi; AU CUNOSCUT CA ERAU GOI, au cusut laolalta frunze de smochin si si-au facut sorturi din ele. Dupa calcarea porunci, dupa caderea in pacatul neascultarii Duhul de viata a puterii de sus a fost ridicat in mod progresiv de peste ei, duhul mortii a venit tot in mod progresiv peste si in ei in urma plecarii Duhului de viata. Atunci, dupa inceput retragerii Duhului de viata omul si nevasta lui au cunoscut ca erau neacoperiti, neambracati adica erau goi, atunci pentru prima data au simtit nevoia sa fie acoperiti, vina lor, pacatul neascultari lor, goliciunea lor, moartea lor a nascut frica si omul a incercat sa se acopere cu frunzele atat de trecatoare a smochinului (posibil ca pomul cunostintei binelui si raului era smochinul) si cu rodul sau produsul eforturilor personale si sa ascunda pacatul lui in fata si pezenta Glasului Domnului Dumnezeu. Domnul Dumnezeu S-a folosit de BOGATIA HARULUI SAU cand netanand in socoteala sau spre iertarea pacatului neascultari omului a sacrficat, a injunghiat ceva drag Lui, ceva de-a Lui, MIELUL LUI, singurul Sau Miel iar din pielea lui, partea exterioara, partea trupeasca a facut haine de piele si apoi tot El personal a desbracat pe om de sorturile lucrurilor trecatoare a vinei si a neputintei lui, a mortii lui apoi tot El in bucuria harului Sau in mod profetic I-A IMBRACAT PE AMNDOI CU HAINELE DE PIELE, CU HAINELE IERTARTII SI A DUHULUI DE VIATA, HAINELE PUTERII DE SUS. Cred ca acest DAR A LUI DUMNEZEU, aceasta imbracaminte facuta din pielea trupului de carne a Mielului lui Dumnezeu vorbeste, ne indreapta privirile spre adevarata imbracaminte facuta si descoperita in viata, moartea si invierea Fiului lui Dumnezeu Isus Hristos Domnul nostru. Imbracamintea iertarii pacatului facuta in harul maret, curatirea si apoi acoperirea, impodobirea cu haina singelui, a vietii Mielului lui Dumnezeu, haina ridicarii mortii si a restabilirii Duhului de viata, DARUL LUI DUMNEZEU DARUIT OMENIRII este mareata taina despre care vorbeste Scriptura unde zice: Fiindca plata pacatului este moartea, dar DARUL FARA PLATA al lui Dumnezeu este viata vesnica in Isus Hristos, Domnul nostru. (Rom.6:23). Ghedeon a fost IMBRACAT CU DUHUL DOMNULUI a sunat din trambita, si Abiezer a fost chemat ca sa mearga dupa el. (Judc.6:34) "Ma bucur in Domnul, si sufletul Meu este plin de veselie in Dumnezeul Meu; caci M-A IMBRACAT CU HAINELE MANTUIRII, M-A ACOPERIT CU MANTAUA IZBAVIRII, ca pe un mire impodobit cu o cununa imparateasca si ca o mireasa impodobita cu sculele ei. (Isa.61:10). Acum, Doamne Dumnezeule, scoala-Te, vino la locul Tau de odihna, Tu si chivotul maretiei Tale. Preotii Tai, Doamne Dumnezeule, sa fie IMBRACATI CU MANTUIREA, si preaiubitii Tai sa se bucure de fericire! (2Cron.6:41). Cand am trecut Eu pe langa tine, M-am uitat la tine si iata ca iti venise vremea, vremea dragostelor. ATUNCI AM INTINS PESTE TINE POALA HAINEI MELE, TI-AM ACOPERIT GOLICIUNEA, ti-am jurat credinta, am facut legamant cu tine, zice Domnul Dumnezeu, si ai fost a Mea! (Ezec.16:8). Si iata ca voi trimite peste voi fagaduinta Tatalui Meu; dar ramaneti in cetate PANA VETI FI IMBRACATI CU PUTERE DE SUS." (Luc.24:49). CI IMBRACATI-VA IN DOMNUL ISUS HRISTOS si nu purtati grija de firea pamanteasca, pentru ca sa-i treziti poftele. (Rom.13:14). Chiar in cortul acesta deci gemem apasati; nu ca dorim sa fim dezbracati de trupul acesta, CI SA FIM IMBRACATI CU TRUPUL CELALALT PESTE ACESTA, PENTRU CA CE ESTE MURITOR IN NOI SA FIE INGHITIT DE VIATA. (2Cor.5:4). Te sfatuiesc sa cumperi de la Mine aur curatat prin foc, ca sa te imbogatesti; SI HAINE ALBE, CA SA TE IMBRACI CU ELE SI SA NU TI SE VADA RUSINEA GOLICIUNII TALE; si doctorie pentru ochi, ca sa-ti ungi ochii si sa vezi. (Apoc.3:18). "Doamne", i-am raspuns eu, "tu stii." Si el mi-a zis: "Acestia vin din necazul cel mare; EI SI-AU SPALAT HAINELE SI LE-AU ALBIT IN SANGELE MIELULUI. (Apoc.7:14) "Iata, Eu vin ca un hot. FERICE DE CEL CE VEGHEAZA SI ISI PAZESTE HAINELE, CA SA NU UMBLE GOL SI SA I SE VADA RUSINEA!" - (Apoc.16:15).
  
Legea pacatului si a mortii a fost facuta si declarata de Dumnezeu, in sinea ei legea aceasta ca toate legile lui Dumnezeu era sfanta si dreapta, cum este Dumnezeu asa sunt si legile lui. Iata continutul acestei legi: “Caci in ziua in care vei manca din el vei muri (murind vei muri) negresit." (Genesa 2:17). Domnul Dumnezeu a dat omului porunca aceasta: "Poti sa mananci dupa placere din orice pom din gradina; dar din pomul cunostintei binelui si raului sa nu mananci, aceasta a fost porunca data omului. Partea femeiasca a omului a fost amagita, s-a lasat convinsa de Amagitor si omul a incalcat porunca data de Dumnezeu, a luat din rodul pomului si a mancat, incalcarea porunci data de Dumnezeu, neascultarea de poruncile Lui este numita in Scripuri PACAT. In momentul sau in ziua cand omul a pacatuit adica cand a incalcat porunca, legea pacatului si a mortii a afectat, a lovit omul cu mortea dupa cum zicea legea: “Caci in ziua in care vei manca din el vei muri NEGRESIT." Considerand puterea neschimbatoare, putere care nu cunoste gresala, puterea care loveste tinta, puterea legi pacatului si a mortii apostolul declara: “Fiindca plata pacatului este moartea” (Rom.6:23). Legea pacatului si a mortii nu cunoaste compromis, nu cunoaste iertare, ea nu are putere si nici nu vrea sa ierte pacatele pacatosului, potrivit acestei legi omul pacatos nu are putere, nu are autoritate sa-si ierte pacatele, nici nu poate sa ierte pacatele altui om pacatos, legea acesta nu greseste, ea aduce sau mai corect spus ea LOVESTE omul pacatos cu moarete. Scriptura dovedeste in lungimea vremii puterea neschimbatoare a cuvantului lui Dumnezeu spus omului in gradina Edenului cand a zis: “Vei muri NEGRESIT”. Iata una din multele Scripuri: “De aceea, dupa cum printr-un SINGUR OM a intrat pacatul in lume, si prin pacat a intrat moartea, si astfel moartea a trecut asupra TUTUROR oamenilor, din pricina ca TOTI au pacatuit…(Rom.5:12). Pacatul odata faptuit, aduce (negresit) moartea declara robul lui Dumnezeu Iacov, venirea si stapanirea mortii asupra omului cazut in pacatul neascultarii dovedeste plecarea si indepartarea Duhului de viata.  


 Potrivit hotararii lui Dumnezeu legea pacatului si a mortii nu permite omului cazut in pacatul neascultari sa fie stapanit de Duhul de viata, nu-i este ingaduit omului inca pacatos sa se atinga si sa manance din Pomul Vietii cum declara Scriptura care zice: “Domnul Dumnezeu a zis: "Iata ca omul a ajuns ca unul din Noi, cunoscand binele si raul. Sa-l impiedicam, dar, acum ca nu cumva sa-si intinda mana, sa ia si din pomul vietii, sa manance din el si sa traiasca in veci." De aceea Domnul Dumnezeu l-a izgonit din gradina Edenului, ca sa lucreze pamantul din care fusese luat. Astfel a izgonit El pe Adam; si la rasaritul gradinii Edenului a pus niste heruvimi, care sa invarteasca o sabie invapaiata, ca sa pazeasca drumul care duce la pomul vietii.(Genesa 3:22-24). Este destul de evident ca Adam dupa pacatul neascultarii a fost izgonit din gradina Edenului, a fost indepartat si impiedicat de-a se reantoarce la pomul vietii. Reantoarcerea omului in gradina prezentei si a partasiei cu Dumnezeu, reantoarcerea lui la pomul vietii era acum conditionata, omul trebuia acum sa intalneasca MAI INTAI niste heruvimi si sabia cea invapaiata care era activa, adica era invartita continu. Este deasemenea destul de evident ca este numai UNUL SINGUR DRUM care duce la pomul vietii si in drumul acesta la rasarit de gradina Edenului, adica inainte de intrarea in gradina si la pomul vietii se afla pazitorii si sabia invapaiata. Rascumpararea omului pacatos: eliberarea de vrajmasi, impacarea lui cu Creatorul, iertarea pacatelor, platirea pretului corespunzator, garantia reantoarcerii lui in prezenta fetei lui Dumnezeu si la pomul vietii vesnice s-a facut aici la rasarit de gradina Edenului, afara din gradina, aici in pezenta heruvimilor pazitori si in prezenta sabiei de foc. Aici afara din gradina, Dumnezeu in bogatia harului Sau a junghiat Mielul Sau nevinovat, singurul Sau Miel, a dezbracat omul de sorturile frunzelor trecatoare ale smochinului, ale mortii si I-a garantat libertatea intrarii in gradina prezentei fetei Sale, cu mare bucurie apoi I-a dat dreptul sa manance din Pomul Vietii Vesnice. Este necesar sa reamintesc cititorilor despre neadevarul predicat de siretul Sarpe inca atunci in gradina Edenului, dar care minciuna se predica in volum mare si acum in inceputul anului 2017. “Sarpele era mai siret decat toate fiarele campului pe care le facuse Domnul Dumnezeu. El a zis femeii: "Oare a zis Dumnezeu cu adevarat: "Sa nu mancati din toti pomii din gradina"?" Femeia a raspuns sarpelui: "Putem sa mancam din rodul tuturor pomilor din gradina. Dar despre rodul pomului din mijlocul gradinii, Dumnezeu a zis: "Sa nu mancati din el si nici sa nu va atingeti de el, ca sa nu muriti." Atunci sarpele a zis femeii: "HOTARAT, CA NU VETI MURI, dar Dumnezeu stie ca, in ziua cand veti manca din el, vi se vor deschide ochii si veti fi ca Dumnezeu, cunoscand binele si raul."(Genesa 3:1-5). Dumnezeu hotarase si declarase “Caci in ziua in care vei manca din el VEI MURI NEGRESIT" iar siretul sarpe, tata minciuni imbraca amagitoarea minciuna cu haina adevarului cad zice: “Hotarat ca nu veti muri”, dar Dumnezeu stie ca, in ziua cand veti manca din el, vi se vor deschide ochii si veti fi ca Dumnezeu, cunoscand binele si raul."  


 Multi invatatori din denominatiile Imperiului Crestin fermecati de duhul de minciuna care lucreaza si acum in multimea Miscarii Anilor Noi se lasa amagiti de sarpele cel vechi si amagesc si pe alti raspandind vechea minciuna cand zic ei: Omul pamantesc si vinovat nu a murit, Duhul vietii nu a fost ridicat din fiinta lui, omul pamantesc a fost facut in chipul si asemanarea lui Dumnezeu deaceea omul este etern ca Dumnezeu, omul este parte din univesala si singura viata care este Dumnezeu. Asa dar omul nu are nevoie de salvare, nu are nevoie de iertarea pacatelor, nu are nevoie de Duhul vietii. Omul a fost amagit numai in mintea lui, el are o imagine falsa despre el insusi, tot ce are nevoie omul este sa schimbe aceasta falsa imagine despre el, prin meditatie, prin lumina si gandire pozitiva sa coboare adanc in sine lui si acolo trezit din somnul amagirii sa gaseasca si sa biruiasaca falsa imagine, sa cunoasca si sa stapaneasca realitatea si adevarul despre SINEA LUI: Omul este ca sau chiar Dumnezeu. Invatatorul spiritual al Miscarii Anilor Noi Eckhart Tolle este favoritul multor crestini mai cu seama pentru una din cartile scrisa de el “The Power Of Now”amagit si el de prima minciuna a lui Satan: "HOTARAT, CA NU VETI MURI, dar Dumnezeu stie ca, in ziua cand veti manca din el, vi se vor deschide ochii si veti fi ca Dumnezeu, cunoscand binele si raul” iata ce scrie Eckhart in cartea: The Power Of Now la pagina 224: “I don’t call it finding God, because how can you find that which was never lost, THE VERY LIFE THAT YOU ARE? The word God is limiting not only because of thousands of years of misperception and misuse, but also because it implies an entity OTHER THAN YOU”. Eu nu numesc aceasta “gasirea lui Dumnezeu”, pentruca cum poti tu gasi ceia ce niciodata nu a fost pierdut, ADEVARATA VIATA CARE TU ESTI? Cuvantul “Dumnezeu” limiteaza nu numai pentruca mii de ani de neantelegere si folosire gresita, dar deasemenea pentruca acest cuvant implica O ALTA ENTITATE INAFARA DE TINE.  


 Cum poate omul mort si stapanit de moarte sa fie in acelasi timp el insusi adevarata viata, viata eterna? Cum poate omul inundat de intuneric sa fie in acelasi timp el insusi lumina? Ce nebunie, ce minciuna mare! Duhul lui Dumnezeu m-a facut, si suflarea Celui Atotputernic IMI DA VIATA. (Iov.33:4). Potrivit legi lui Dumnezeu, moartea vine numai in locul de unde a plecat viata, moartea nu poate biruii viata, nu poate forta sau obliga viata sa plece din fiinta omului, Duhul de viata nu este subordonat mortii, Duhul de viata nu este subordonat nici omului pamantesc, Duhul de viata poate fi dat si ridicat din si de peste fiinta omului pamantesc dupa voia si hotararea lui Dumezeu. Atunci Domnul a zis: "Duhul Meu nu va ramane pururi in om, caci si omul nu este decat carne pacatoasa: totusi zilele lui vor fi de o suta douazeci de ani.(Geneza 6:3). Pana nu se intoarce tarana in pamant, cum a fost, si pana nu se intoarce duhul la Dumnezeu, care l-a dat.(Eclesiastul 12:7). Omul pamantesc nu este nici moarte nici viata, el nu este moartea insasi ci este mort si sub puterea de robie a mortii, el nu este viata eterna si deci nu este dadatorul vitii adevarate, el trebuie mai intai sa fie eliberat de vrajmasii robiei lui sa fie iertat de vina lui, reampacat cu Dumnezeu Creatorul lui si APOI sa primeasca darul pe care il da Dumnezeu in Isus Hristos adica viata vesnica. Iata ce este scris despre omul pamantesc, omul dintai, Adam care animat de Duhul vietii A FOST FACUT UN SUFLET VIU: De aceea este scris: "Omul dintai, Adam, a fost facut un suflet viu." Al doilea Adam a fost facut un duh datator de viata. Dar intai vine nu ce este duhovnicesc, ci ce este firesc; ce este duhovnicesc vine pe urma. Omul dintai este din pamant, pamantesc; Omul al doilea este din cer. Cum este cel pamantesc, asa sunt si cei pamantesti; cum este Cel ceresc, asa sunt si cei ceresti. Si, dupa cum am purtat chipul celui pamantesc, tot asa vom purta si chipul Celui ceresc.(1Corinteni 15:45-49).
  
 Moartea este trimisa de Dumnezeu ca o plata pentru lucru si pacatul neascultarii, omul pacatos merita moartea, cand vine ea asupra omului vinovat, asupra omului dintai, a omului pamantesc, ea vine in locul de unde a plecat viata, moartea vine fortand usa omului, ea vine nechemata de om, nedorita si nu asteapta sa fie introdusa, dorita si primita, cand vine ea LOVESTE omul producand tot felul de rani si dureri. Viata sau Duhul de viata, Duhul Sfant, Fagaduinta despre care srie cartea Psalmilor este DATA omului ca DAR din partea lui Dumnezeu fara lucru si meritul omului pamantesc, cand viata trimisa sau data este primita de om, ea nu loveste, nu produce durere, spre deosebire de moarte, Duhul de viata nu se aseaza in si asupra omului cu forta, Duhul de viata asteapta sa fie introdus, sa fie dorit CERUT SI PRIMIT de fiinta omeneasca pentruca este darul nemeritat, darul bogatiei harului lui Dumnezeu. Deaceea Dumnezeu a hotarat ca omul facut suflet viu sa guste mai intai moartea si efectul ei in sufeltul lui viu mai intai, care sa produca in om indeajuns loc pentru a cunoaste, a dori, a aprecia, a cere si a primi dreptul de-a manca din rodul pomului vietii. Domnul Dumnezeu este autorul, este arhitectul planului veacurilor facut in Sinea lui, mai inaitea oricarui inceput potrivit cu cele gandite si asezate in plan, Dumnezeu a asezat omul creat din tarana intr-o gradina sadita de El intr-un loc numit Eden. In aceasta gradina Dumnezeu a facut sa rasara din pamant tot felul de pomii, placuti la vedere si buni la mancare, in mijlocul gradinii, in centru, in locul cel mai important al gradinii potrivit planului Sau Dumnezeu a aezat Pomul Vietii si pomul cunostintei binelui si raului. Potrivit cu cele scrise in cartea Geneza toti pomii din gradina cat si raul de apa care iesea din Eden erau foarte importanti erau umbra unei realitati spirituale si purtau in ei un anumit scop in implinirea planului facut in mintea inteleapta si tainica a Creatorului. Dar cei doi pomii din mijlocul gradinii erau cei mai importanti si purtau in ei esenta, volumul mare al tainelor lui Dumnezeu. Din centrul gradinii, din mijlocul gradinii urmau sa domneasca, sa stapaneasca doua mari puteri care potrivit planului lui Dumnezeu aveau sa afecteze toata ceratiunea, in jurul axului din mijocul gradinii, in jurul celor doi pomi din mijlocul gradinii urma sa se rotesca intreaga istorie a omului. In rodul celor doi pomi Dumnezeu a asezat cele doua mari puteri care contribuie in volum mare la implinirea planului lui Dumnezeu. In rodul pomului cunostintei binelui si raului Dumnezeu a asezat moartea cu efectul ei adica puterea ei marginita, in rodul Pomului Vietii Dumnezeu a asezat viata si efectul ei adica puterea ei vesnica. Omul facut din tarana pamantului a fost asezat de Dumnezeu in misterioasa gradina unde avea sa fie afectat de rodul si puterea celor doi pomii. Scritura dovedeste ca omul inaite de-a manca din rodul celor doi pomii nu era nici mort, nici vesnic, era sau mai bine zis a devenit prin efectul Duhului de viata UN SUFLET VIU. Numai MANCAND DIN RODUL celor doi pomi putea omul sa moara sau sa traiasca vesnic, potrivit planului lui Dumnezeu omul TREBUIA MAI INTAI sa manance din rodul pomului cunostintei binelui si raului sa guste mai intai moartea si efectul ei pamantesc si trecator in si peste toata fiinta lui pentu a face loc cunostintei si aprecierii vietii si a efectului ei vesnic, a darului si a bogatiei harului lui Dumnezeu.
  
 Asa dar, daca omul vinovat si mort trebuia sa se reantoarca in gradina si la pomul vietii trebuia MAI INTAI sa intalneasca, sa se opreasca la poarta de paza, la locul de patrulare si paza a heruvimilor si sa se supuna sabiei de foc SI NUMAI DUPA ACEEA, numai dupa rodul celor desfasurate aici in partea dintai a cortului intalnirii, aici in fata Perdelei a doua, a Perdelei dinauntru avea dreptul sa intre in partea a doua a cortului, dupa perdeaua dinauntru, dupa perdeaua cea cu heruvimi, sa intre in gradina tronului lui Dumnezeu si sa manace din rodul pomului vietii cum declara Scriptura: “Sa atarni perdeaua de copaci, si in dosul perdelei sa vari chivotul marturiei: PERDEAUA SA FACA DESPARTIREA intre Locul Sfant si Locul Preasfant. (Exod.26:33). Perdeaua dinauntru au facut-o de fir albastru, purpuriu si caramiziu si de in subtire rasucit; au lucrat-o cu maiestrie; si au facut HERUVIMI pe ea. (Exod.36:35). Sa asezi altarul in fata perdelei dinauntru, care este inaintea chivotului marturiei, in fata capacului ispasirii, care este deasupra marturiei, si UNDE MA VOI INTALNI CU TINE. (Exod.30:6). Niciun om din neamul preotului Aaron, care va avea vreo meteahna trupeasca, sa nu se apropie ca sa aduca Domnului jertfele mistuite de foc; are o meteahna trupeasca: sa nu se apropie ca sa aduca mancarea Dumnezeului lui. Din mancarea Dumnezeului lui, fie lucruri preasfinte, fie lucruri sfinte, va putea sa manance. DAR SA NU SE DUCA LA PERDEAUA DINAUNTRU SI SA NU SE APROPIE DE ALTAR, CACI ARE O METEAHNA TRUPEASCA; sa nu-Mi necinsteasca locasurile Mele cele sfinte, caci Eu sunt Domnul care ii sfintesc."(Levitic21: 21-23). Legamantul dintai avea si el porunci privitoare la slujba dumnezeiasca si la un Locas pamantesc de inchinare. In adevar, s-a facut un Cort. In partea dinainte, numita "Locul Sfant", era sfesnicul, masa si painile pentru punerea inaintea Domnului; dupa perdeaua a doua se afla partea Cortului care se chema "Locul Preasfant". El avea un altar de aur pentru tamaie, si chivotul legamantului, ferecat peste tot cu aur. In chivot era un vas de aur cu mana, toiagul lui Aaron care infrunzise si tablele legamantului. Deasupra erau heruvimii slavei, care acopereau capacul ispasirii cu umbra lor. Nu este vremea sa vorbim acum cu de-amanuntul despre aceste lucruri. Si, dupa ce au fost intocmite astfel lucrurile acestea, preotii care fac slujbele intra totdeauna in partea dintai a Cortului. Dar in partea a doua intra numai marele preot, o data pe an, si nu fara sange, pe care il aduce pentru sine insusi si pentru pacatele din nestiinta ale norodului. Prin aceasta, Duhul Sfant arata ca DRUMUL IN LOCUL PREASFANT, NU ERA INCA DESCHIS CATA VREME STATEA IN PICIOARE CORTUL DINTAI.(Evrei 9:1-8). De aceea si Dumnezeu, fiindca voia sa dovedeasca cu mai multa tarie mostenitorilor fagaduintei nestramutarea hotararii Lui, a venit cu un juramant; pentru ca, prin doua lucruri care nu se pot schimba si in care este cu neputinta ca Dumnezeu sa minta, sa gasim o puternica imbarbatare noi, a caror scapare a fost sa apucam nadejdea care ne era pusa inainte, pe care o avem ca o ancora a sufletului; o nadejde tare si neclintita, care patrunde dincolo de perdeaua dinauntrul Templului, UNDE ISUS A INTRAT PENTRU NOI CA INAINTE-MERGATOR, cand a fost facut "Mare Preot in veac, dupa randuiala lui Melhisedec".(Evrei 6: 17-20). Astfel, dar, fratilor, fiindca PRIN SANGELE LUI ISUS AVEM O INTRARE SLOBODA IN LOCUL PREASFANT, PE CALEA CEA NOUA SI VIE PE CARE NE-A DESCHIS-O EL, PRIN PERDEAUA DINAUNTRU, ADICA TRUPUL SAU, si, fiindca avem un Mare Preot pus peste casa lui Dumnezeu, sa ne apropiem cu o inima curata, cu credinta deplina, cu inimile stropite si curatate de un cuget rau si cu trupul spalat cu o apa curata. Sa tinem fara sovaire la marturisirea nadejdii noastre, CACI CREDINCIOS ESTE CEL CE A FACUT FAGADUINTA.(Evrei 10:19-23). Si indata PERDEAUA DINAUNTRU TEMPLULUI S-A RUPT IN DOUA, DE SUS PANA JOS, pamantul s-a cutremurat, stancile s-au despicat, (Mat.27:51). "Pocaiti-va", le-a zis Petru, "si fiecare din voi sa fie botezat in Numele lui Isus Hristos, spre iertarea pacatelor voastre; APOI VETI PRIMI darul Sfantului Duh. (Fapt.2:38). Pe cand Se afla cu ei, le-a poruncit SA NU SE DEPARTEZE DE IERUSALIM, CI SA ASTEPTE ACOLO FAGADUINTA TATALUI, "pe care", le-a zis El, "ati auzit-o de la Mine. Caci Ioan a botezat cu apa, dar voi, nu dupa multe zile, VETI FI BOTEZATI CU DUHUL SFANT" Deci apostolii, pe cand erau stransi laolalta, L-au intrebat: "Doamne, in vremea aceasta ai de gand sa asezi din nou Imparatia lui Israel?" El le-a raspuns: "Nu este treaba voastra sa stiti vremurile sau soroacele; pe acestea Tatal le-a pastrat sub stapanirea Sa. Ci VOI VETI PRIMI O PUTERE, cand Se va cobori Duhul Sfant peste voi, si-Mi veti fi martori in Ierusalim, in toata Iudeea, in Samaria si pana la marginile pamantului."(Fapt.1:4-8). Tot asa, Hristos, dupa ce S-a adus jertfa o singura data, ca sa poarte pacatele multora, SE VA ARATA A DOUA OARA, nu in vederea pacatului, CA SA ADUCA MANTUIREA celor ce-L asteapta. (Evr.9:28).  


 Omul pamantesc, mort si INCHIS sub domnia, stapanirea si puterea vrajmasilor lui nu a avut libertatea si puterea sa se mai intoarca el singur din nou pe drumul care duce la pomul vietii, sa intalneasca heruvimii si sabia invapaiata, sa plateasca pretul rascumpararii si apoi sa intre in gradina si la pomul vietii. Omul a fost inchis de Dumnezeu sub robia pacatului neascultarii cu cheia legii pacatului si a mortii, numai Celce l-a inchis putea sa-l deschida cu cheia indurarii, cheia fagaduintei a Legi Duhului de viata in Hristos Isus Domnul vietii: “In adevar, legea Duhului de viata in Hristos Isus m-a izbavit de legea pacatului si a mortii.(Rom.8:2). “Dupa cum voi odinioara n-ati ascultat de Dumnezeu, si dupa cum, prin neascultarea lor, ati capatat indurare acum, tot asa, ei acum n-au ascultat, pentru ca, prin indurarea aratata voua, sa capete si ei indurare. FIINDCA DUMNEZEU A INCHIS PE TOTI OAMENII IN NEASCULTARE, CA SA AIBA INDURARE DE TOTI. O, adancul bogatiei, intelepciunii si stiintei lui Dumnezeu! Cat de nepatrunse sunt judecatile Lui si cat de neintelese sunt caile Lui”! (Rom.11:30-33). DAR SCRIPTURA A INCHIS TOTUL SUB PACAT, PENTRU CA FAGADUINTA SA FIE DATA CELOR CE CRED PRIN CREDINTA IN ISUS HRISTOS.(Galateni 3:22). Ne-ai facut sa trecem prin multe necazuri si nenorociri; dar NE VEI DA IARASI VIATA, ne vei scoate iarasi din adancurile pamantului. (Ps.71:20). Aceasta este mangaierea mea in necazul meu: CA FAGADUINTA TA IMI DA IARASI VIATA. (Ps.119:50). Imi tanjeste sufletul dupa mantuirea Ta: nadajduiesc in FAGADUINTA Ta. (Ps.119:81). O iau inaintea zorilor si strig; nadajduiesc in FAGADUINTELE Tale. (Ps.119:147). Apara-mi pricina si rascumpara-ma, invioreaza-ma dupa FAGADUINTA Ta. (Ps.119:154).  


 Dumnezeu in bogatia harului Sau a dat pentru omul vinovat Mielul Sau, a trimis Mielul mult mai mult decat o jertfa de INLOCUIRE, a trimis nu sa inlocuiasca omul vinovat, ci sa elibereze si sa READUCA omul din nou ACASA la viata si partasie cu Dumnezeu. A trimis pentru RASCUMPARAREA omului pe singurul Sau Fiu cunoscut, randuit si scris in volumul carti planului lui Dumnezeu mai inainte de intemeierea lumii: “Caci stiti ca nu cu lucruri pieritoare, cu argint sau cu aur, ATI FOST RASCUMPARATI din felul desert de vietuire pe care-l mosteniserati de la parintii vostri, ci CU SANGELE SCUMP AL LUI HRISTOS, Mielul fara cusur si fara prihana. EL A FOST CUNOSCUT MAI INAINTE DE INTEMEIEREA LUMII si a fost aratat la sfarsitul vremurilor pentru voi care prin El sunteti credinciosi in Dumnezeu care L-a inviat din morti si I-a dat slava, pentru ca credinta si nadejdea voastra sa fie in Dumnezeu”.(1Petru 1:18-21). Iertarea pacatelor omului este dovada puterii dragostei lui Dumnezeu, este bogatia ce nu se termina a harului lui Dumnezeu asezat atunci si descoperit acum in Isus Hristos Domnul. Iertarea venita din Duhul lui Dumnezeu pentru omul vinovat cazut in neascultare nu era aplicata dupa meritele omului, ea era aplicata si daruita omului potrivit planului lui Dumnezeu dupa masura ascultarii si vietii fara vina a lui Isus Fiul lui Dumnezeu. Iertartea pacatelelor, a neascultari omului nu era data omului numai ca omul sa se simta bine, sa se simta important, iertarea pacatelor omului purta in sinea ei dorinta arzatoare, voia si placerea lui Dumnezeu. Proiectul iertarii omului TREBUIA SA PREGATEASCA OMUL PENTRU INTRAREA DIN NOU PE PORTILE CETATII IN GRADINA PREZENTEI SI A PARTASIEI CU DUMNEZEU, SA-I DEA DREPT LA POMUL VIETII. Iertarea aceasta gandita si facuta de Dumnezeu trebuia sa indeparteze pacatul, sa neutralizeze fructul lui, samanta lui, sa desradacineze pomul pacatului ca sa nu se mai gaseasca in om nici rod, nici frunze, nici radacinele vechiului pacat. Lucarea aceasta a iertarii trebuia facuta pentru om si in om o singura data si efectul acestei lucrari trebuia sa ramana pentru totdeauna Aleluia! "Doamne", i-am raspuns eu, "tu stii." Si el mi-a zis: "Acestia vin din necazul cel mare; EI SI-AU SPALAT HAINELE SI LE-AU ALBIT IN SANGELE MIELULUI. (Apoc.7:14)’ Si mi-a aratat UN RAU CU APA VIETII, limpede ca cristalul, care iesea din scaunul de domnie al lui Dumnezeu si al Mielului. In mijlocul pietei cetatii si pe cele doua maluri ale raului era POMUL VETII, rodind douasprezece feluri de rod si dand rod in fiecare luna; si frunzele pomului slujesc la vindecarea neamurilor. Nu va mai fi nimic vrednic de blestem acolo. Scaunul de domnie al lui Dumnezeu si al Mielului vor fi in ea. Robii Lui Ii vor sluji. EI VOR VEDEA FATA LUI, SI NUMELE LUI VA FI PE FRUNTILE LOR. Acolo nu va mai fi noapte. Si nu vor mai avea trebuinta nici de lampa, nici de lumina soarelui, pentru ca Domnul Dumnezeu ii va lumina. SI VOR IMPARATI IN VECI VECILOR. Si ingerul mi-a zis: "Aceste cuvinte sunt vrednice de crezare si adevarate." Si Domnul Dumnezeul duhurilor prorocilor a trimis pe ingerul Sau sa arate robilor Sai lucrurile care au sa se intample in curand. – (Apoc.22:1-6)

 

 

                                                      

 

 

Other Writings in This Series:

Capitolul 1
Capitolul 2
Capitolul 3
Capitolul 4
Capitolul 5
Capitolul 6
Capitolul 7
Capitolul 8
Capitolul 9
Capitolul 10
Capitolul 11
Capitolul 12
Capitolul 13
Capitolul 14
Capitolul 15
Capitolul 16
Capitolul 17