Home
WRITINGS
SCRIERII
POEMS
POEZII
LINKS
CONTACT
SITE MAP

Capitolul 9


In El Avem Planul Veacurilor 1 Planul Veacurilor 2 Voia Lui Dumnezeu TAINA VOII SALE Implinirea Vremurilor Ziua de Odihna Odihna Lui Inceputul & Sfarsitul UNIREA IN HRISTOS Imparatia Lui Dumnezeu Eternitatea


In El Avem # 9

 

IN EL AVEM RASCUMPARAREA, prin sangele Lui, iertarea pacatelor, dupa bogatiile harului Sau pe care l-a raspandit din belsug peste noi, prin orice fel de intelepciune si de pricepere; caci a binevoit sa ne descopere taina voii Sale, dupa planul pe care-l alcatuise in Sine insusi, ca sa-l aduca la indeplinire la implinirea vremurilor, spre a-Si uni iarasi intr-unul, in Hristos, toate lucrurile: cele din ceruri si cele de pe pamant. In El am fost facuti si mostenitori, fiind randuiti mai dinainte, dupa hotararea Aceluia care face toate  dupa sfatul voii Sale, ca sa slujim de lauda slavei Sale, noi, care mai dinainte am nadajduit in Hristos (Efeseni1: 7-12).

 

Cuvintele acestea folosite de apostolul Pavel in scrisoarea lui scrisa fratilor din Efes sunt in adevar mesajul tainei voii Sale, a indurarii, a bogatiei harului si a puteri dragostei lui Dumnezeu trimis omenirii. Cuvintele acestea: “IN EL AVEM” sunt fara indoiala introducerea, continutul si concluzia finala a predici, a mesajului trimisului lui Dumnezeu prin Duhul. Cuvintele acestea sunt cuvinte de aur, sunt cuvintele cheie, sunt cuvintele harului lui Dumnezeu descoperit si aratat noua acum. Dragi mei cititori, dragi prieteni cuvintele acestea sunt cuvintele de baza ale EREI NOASTRE, sunt temelia mantuirii omului, sunt in adevar esenta voii, sunt rodul bogat al gandurilor lui Dumnezeu cu privire la om, sunt adevarata hotarare a lui Dumnezeu asezata si vestita de UNSUL Sau, sunt fara indoiala cuvinte vrednice de crezut si adevarate, sunt cuvintele referitoare la Piatra de hotar asezata la mijloc, intre cele doua vremi, sunt cuvintele Puterii care anunta TRECEREA lucrurilor dintai si REANOIREA tuturor lucrurilor, inceputul lucrurilor noi promise de Suveranul Rege unde citim: Si am auzit un glas tare care iesea din scaunul de domnie si zicea: "Iata cortul lui Dumnezeu cu oamenii! El va locui cu ei, si ei vor fi poporul Lui, si Dumnezeu insusi va fi cu ei. El va fi Dumnezeul lor. El va sterge orice lacrima din ochii lor. Si moartea nu va mai fi. Nu va mai fi nici tanguire, nici tipat, nici durere, pentru ca LUCRURILE DINTAI AU TRECUT." Cel ce sedea pe scaunul de domnie a zis: "Iata, EU FAC TOATE LUCRURILE NOI." Si a adaugat: "Scrie, fiindca aceste cuvinte sunt vrednice de crezut si adevarate."(Apocalipsa 21: 3-5).

Cuvintele acestea sunt implinirea declaratiei, a fagaduintei lui Dumnezeu vestita prin toti vestitori Lui inca de la zidirea lumii, sunt implinirea deplina a prevestirii martorilor lui Dumnezeu: Cartea Legii, Cartea Prorocilor, Cartea Psalmilor si intreaga Istorie a poporului lui Israel. Sunt deasemenea Vestea Buna vestita de martorii lui Isus, martorii care au fost prezenti, care au auzit, au vazut si au pipait cu mainile lor implinirea fagaduintei, a decretului decretat de Suveranul Rege al tuturor universurilor cu referinta la Isus Hristos Mielul lui Dumnezeu. Multi trimisi ai lui Dumnezeu in veacurile trecute, inaintea Erei Noastre, au dorit mult sa aiba harul unde privind fata-n fata Taina voii lui Dumnezeu, fata Preaiubitului lui Dumnezeu sa poata rosti si ei nemuritoarele cuvinte: “IN EL AVEM”. Ei martorii, prorocii, trimisi lui Dumnezeu din veacurile trecute au prevestit, prin Duhul au prevazut si motivati de plinatatea harului lui Dumnezeu asezat si pastrat in Hristos pentru vremea noastra cu mare bucurie au inceput sa cerceteze, au dorit mult sa vada vremea si imprejurarile in care ceia ce vesteau ei pentru generatiile viitoare va deveni o realitate a prezentului traita cu mare bucurie de popoarele pamantului unde gasim scris: “Prorocii, care au prorocit despre harul care va era pastrat voua, au facut din mantuirea aceasta tinta cercetarilor si cautarii lor staruitoare. Ei cercetau sa vada ce vreme si ce imprejurari avea in vedere Duhul lui Hristos, care era in ei, cand vestea mai dinainte patimile lui Hristos si slava de care aveau sa fie urmate. Lor le-a fost descoperit ca nu pentru ei insisi, ci pentru voi spuneau ei aceste lucruri, pe care vi le-au vestit acum cei ce v-au propovaduit Evanghelia prin Duhul Sfant trimis din cer si in care chiar ingerii doresc sa priveasca” (1Petru 1: 10-12). “Cei saptezeci s-au intors plini de bucurie si au zis: "Doamne, chiar si dracii ne sunt supusi in Numele Tau." Isus le-a zis: "Am vazut pe Satana CAZAND ca un fulger DIN CER. Iata ca v-am dat putere sa calcati peste serpi si peste scorpioni si peste toata puterea vrajmasului: si nimic nu va va putea vatama. Totusi sa nu va bucurati de faptul ca duhurile va sunt supuse; ci bucurati-va ca numele voastre sunt scrise in ceruri." In ceasul acela, Isus S-a bucurat in Duhul Sfant si a zis: "Tata, Doamne al cerului si al pamantului, Te laud pentru ca ai ascuns aceste lucruri de cei intelepti si priceputi, si le-ai descoperit pruncilor. Da, Tata, fiindca asa ai gasit cu cale Tu. Toate lucrurile Mi-au fost date in maini de Tatal Meu; si nimeni nu stie cine este Fiul, afara de Tatal, nici cine este Tatal, afara de Fiul si acela caruia vrea Fiul sa i-L descopere." Apoi S-a intors spre ucenici si le-a spus deoparte: "FERICE DE OCHII CARE VAD LUCRURILE PE CARE LE VEDETI VOI! CACI VA SPUN CA MULTI PROROCI SI IMPARATI AU VOIT SA VADA CE VEDETI VOI, SI N-AU VAZUT, SA AUDA CE AUZITI VOI, SI N-AU AUZIT."(Luca10: 17-24).

Bogatie profetica, adevar curat, cuvinte pline de farmecul Duhului prophetic sunt asezate in cantarea de dragoste a cantaretilor profetici, a fiilor lui Core unde prin Duhul prevesteau hotararea si voia cea buna si complecta a lui Dumnezeu cu privire la neasemanata frumusete a Celui ce mai intai de toate a devenit Om asezat in neamul omenesc, apoi cu privire la Rasboinicul viteaz, Razboinic a carui sabie, podoaba si slava nu erau cunoscute in lumea locuitorilor facuti din lut, cu privire la Biruitorul tuturor vrajmasilor, Biruitor care dupa biruinta asupra vrajmasilor si dupa rascumpararea popoarelor pamantului este gasit vrednic sa fie inaltat intr-un scaun de domnie vesnic, sa imparateasca peste popoarele lumii cu un toiag al dreptatii, si in final cu privire la Unsul pe care Dumnezeu la uns cu undelemn de BUCURIE, intr-o pozitie mult mai sus decat a tovarasilor Lui de slujba, pozitia cea mai inalta unde bucuria Lui va fi la ea acasa vazand intreaga omenirea care venind la El atrasi de Tatal cu bucurie toti vor spune: “IN EL AVEM” Aleluia! “Catre mai marele cantaretilor. De cantat cum se canta: "Crinii". Un psalm al fiilor lui Core. O cantare. O cantare de dragoste.) Cuvinte pline de farmec imi clocotesc in inima si zic: "Lucrarea mea de lauda este pentru Imparatul!" Ca pana unui scriitor iscusit sa-mi fie limba! TU ESTI CEL MAI FRUMOS DINTRE OAMENI, HARUL ESTE TURNAT PE BUZELE TALE: de aceea te-a binecuvantat Dumnezeu pe vecie. Razboinic viteaz, incinge-ti sabia, podoaba si slava - da, slava ta! - Fii biruitor, suie-te in carul tau de lupta, apara adevarul, blandetea si neprihanirea, si dreapta ta sa straluceasca prin ispravi minunate! Sagetile tale sunt ascutite: SUB TINE VOR CADEA POPOARE, SI SAGETILE TALE VOR STRAPUNGE INIMA VRAJMASILOR IMPARATULUI. SCAUNUL TAU DE DOMNIE, DUMNEZEULE, ESTE VESNIC, TOIAGUL DE DOMNIE AL IMPARATIEI TALE ESTE UN TOIAG DE DREPTATE. TU IUBESTI NEPRIHANIREA SI URASTI RAUTATEA. DE ACEEA, DUMNEZEULE, DUMNEZEUL TAU TE-A UNS CU UN UNDELEMN DE BUCURIE, MAI PRESUS DECAT PE TOVARASII TAI DE SLUJBA” (Psalmi 45: 1-7).

Dragi mei cuvintele acestea “IN EL AVEM” nu se potrivesc nici unui alt om, nici unui alt profet, nici unui alt om intelept, nici unui alt trimis al lui Dumnezeu, nici un inger nu se califica, nimeni altul nici din cer nici de pe pamant nici de sub pamant nu a fost gasit VREDNIC de dreapta cantarire in prezenta lui Dumnezeu sa poarte in el si sa participe la implinirea bogatiei darului lui Dumnezeu pentru omenire. Toti profetii, toti luminatii, toti trimisi lui Dumnezeu, toti oameni care au dobandit un nume mare dealungul veacurilor, toti care au fost venerati de multimea popoarelor, toti impreuna nu au fost si nici nu sunt VREDNICI sa fie hambarul vietii, magazia si implinitori fagaduintelor, daruitorii darurilor si a VIETII venita din Dumnezeu. Confucius, Buddha si Muhammad au influientat civilizatia lumii mai adanc decat oricare alti oameni in istoria omenirii, totusi nici unul din ei, nici chiar toti acestea impreuna nu se pot compara, nu pot fi pusi alaturi de Isus, ei nu au fost gasiti vrednici in prezenta lui Dumnezeu sa poarte in ei puterea vietii, astfel dar, ei nu sunt vrednici pentru valoarea si esenta nemuritoarelor cuvinte “IN EL SAU IN EI AVEM”. Toti oameni nascuti din Adam cel neascultator, din Adam cel pamantesc si muritor nu au vrednicia, nu se califica sa poarte in ei, in duhul lor, in sufletul lor sau in trupul lor bogatia darurilor lui Dumnezeu, bogatia VIETII VESNICE. Nici un singur om muritor, nici un singur DUH, nici un SUFLET, nici un TRUP, nu sa gasit sa fie vrednic sa elibereze omenirea de sub domnia lui Satan, de sub stapanirea Pacatului si de sub robia si puterea Mortii, si apoi mostenind el insusi viata vesnica sa o daruiasca si altora, sa o daruiasca tuturor celor eliberati fiind sau devenind astfel dadatorul vietii vesnice.

Isus este Taina voii lui Dumnezeu, nasterea Lui este unica in tot universul, El este rodul samantei Cerului, samantei lui Dumnezeu semanata in Pamantul virgin al femeii, ascultarea, suferinta, biruinta si tot ce cuprinde cuvantul RASCUMPARARE sunt temelia puternica a vredniciei Sale pentru care El a fost inaltat de Dumnezeu care L-a inviat din morti si L-a pus sa sada la dreapta Sa, in locurile ceresti, mai presus de orice domnie, de orice stapanire, de orice putere, de orice dregatorie si de orice nume care se poate numi, nu numai in veacul acesta, ci si in cel viitor. Isus, Mesia, Trimisul lui Dumnezeu este deasemenea unic in istoria vietii Lui traita in mijlocul poporului lui Israel, mai ales in tara lui Iuda. Isus este unic in istoria vietii Lui pentruca El este singurul trimis omenirii despre care Dumnezeu a prevestit si a scris in cartile Vechiului Legamant cu multe sute de ani inainte de nasterea Lui, toata istoria vietii Lui, istorie care incepea cu felul miraculous in care trebuia sa se nasca cuprindea tot planul misiunii Lui, umilinta, smerenia, ascultarea, suferinta, biruinta prin moartea Sa. Istoria lui Isus prevestita si scrisa de Dumnezeu continua mai departe prin invierea Lui din morti intr-o viata nemuritoare, prin slava si gloria mareata a tronului Imparatiei Sale primit ca o cununa de slava pentru implinirea deplina in credinciosie si-n ascultare a misiunii Lui privitoare la salvarea si aducerea la viata a intregi omeniri. Din primele evenimente implinitoare a istoriei lui Isus prevestita de Dumnezeu prin prorocii din veacurile trecute tin sa amintesc doar cateva din multele declaratii profetice, si aceasta pentru zidirea credintei cititorului, zidire treptata spre o credinta mare si statornica in puterea cuvintelor lui Dumnezeu vorbite prin oameni alesi de El si scrise in Scripturii: “A adunat pe toti preotii cei mai de seama si pe carturarii norodului si a cautat sa afle de la ei unde trebuia sa Se nasca Hristosul. "In Betleemul din Iudeea", i-au raspuns ei, "CACI IATA CE A FOST SCRIS PRIN PROROCUL: "Si tu, Betleeme, tara lui Iuda, nu esti nicidecum cea mai neinsemnata dintre capeteniile lui Iuda; caci din tine va iesi o Capetenie, care va fi Pastorul poporului Meu Israel.” Acolo a ramas pana la moartea lui Irod, CA SA SE IMPLINEASCA CE FUSESE VESTIT DE DOMNUL PRIN PROROCUL CARE ZICE: "Am chemat pe Fiul Meu din Egipt." Atunci Irod, cand a vazut ca fusese inselat de magi, s-a maniat foarte tare si a trimis sa omoare pe toti pruncii de parte barbateasca, de la doi ani in jos, care erau in Betleem si in toate imprejurimile lui, potrivit cu vremea pe care o aflase intocmai de la magi. ATUNCI S-A IMPLINIT CE FUSESE VESTIT PRIN PROROCUL IEREMIA, care zice: "Un tipat s-a auzit in Rama, plangere si bocet mult: Rahela isi jelea copiii si nu voia sa fie mangaiata, pentru ca nu mai erau." "Dar cand a auzit ca in Iudeea imparateste Arhelau, in locul tatalui sau Irod, s-a temut sa se duca acolo; si, fiind instiintat de Dumnezeu in vis, a plecat in partile Galileii. A venit acolo si a locuit intr-o cetate numita Nazaret, CA SA SE IMPLINEASCA CE FUSESE VESTIT PRIN PROROCI: ca El va fi chemat Nazarinean” (Matei 2: 4,5,6,15,22,23).

Prin voia si harul lui Dumnezeu sa cercetam Scripturile care dovedesc BIRUINTA lui Isus, felul biruintei Lui mai intai asupra domniei lui Satan. Sarpele cel vechi numit Diavolul si Satana, el Ispititorul a fost primul dintre cei trei vrajmasi ai omului care a vizitat prima pereche asezati in gradina Edenului. El trebuia sa fie primul pentruca Scriptura prezinta pe Satan in pozitia lui de capetenie: “Sarpele era MAI SIRET decat toate fiarele campului”. Satan este INITIATORUL pacatului prin puterea minciunilor nascute si fabricate de el. Pacatul sau neascultarea, incalcarea porunci lui Dumnezeu se naste numai acolo si atunci cand omul acepta, deschide usa mintii si primeste in el samanta sau neghina semanata de Satan. Odata ce pacatul, neascultarea, incalcarea porunci sa nascut in fiinta omului moartea are dreptul legal sa lege omul cu legaturile robiei ei, moartea este trimisa de Dumnezeu ca o plata, ca o pedeapsa pentru pacat. Omul este campul de lucru a lui Satan deci unde omul nu poate fi biruit de ispita, acolo pacatul nu se poate naste, iar unde nu este pacat acolo nu este nici moarte, deaceea eliberarea sau rascumpararea omului pacatos trebuia sa inceapa in ordinea aceasta: mai intai cu biruinta asupra lui Satan, biruinta asupra pacatului si biruinta asupra mortii. Adevar curat gasim in marturia Scripturilor a caror glas nu poate fi acoperit si a caror declaratie este facuta inca din veacurile trecute dar a fost dovedita si implinita in persoana lui Isus in prezenta poporului lui Israel si in prezenta martorilor Lui, iar acum se implineste din belsug in fiinta noastra.

Sa privim cu atentie si sa ne alimentam din bogatia Scripturilor crescand in cunostinta planului lui Dumnezeu referitor la biruinta lui Isus asupra vechiului Sarpe numit Diavolul si Satana: In ce priveste judecata: fiindca STAPANITORUL LUMII ACESTEIA ESTE JUDECAT. (Ioan.16:11). Daca Satana scoate afara pe Satana, este dezbinat; deci cum poate dainui IMPARATIA LUI? Si daca Eu scot afara dracii cu ajutorul lui Beelzebul, fiii vostri cu cine-i scot? De aceea ei vor fi judecatorii vostri. Dar, daca Eu scot afara dracii cu Duhul lui Dumnezeu, atunci IMPARATIA LUI DUMNEZEU a venit peste voi. Sau, cum poate cineva sa intre in casa celui tare si sa-i jefuiasca gospodaria, DACA N-A LEGAT MAI INTAI PE CEL TARE? Numai atunci ii va jefui casa (Matei 12: 26-29). Acum are loc judecata lumii acesteia, ACUM STAPANITORUL LUMII ACESTEIA VA FI ARUNCAT AFARA. Si dupa ce voi fi inaltat de pe pamant, voi atrage la Mine pe toti oamenii."(Ioan12: 31,32). Si in cer s-a facut un razboi. Mihail si ingerii lui s-au luptat cu balaurul. Si balaurul cu ingerii lui s-au luptat si ei, dar n-au putut birui; si LOCUL LOR NU LI S-A MAI GASIT IN CER. Si balaurul cel mare, sarpele cel vechi, numit diavolul si Satana, acela care insala intreaga lume, A FOST ARUNCAT PE PAMANT; si impreuna cu el au fost aruncati si ingerii lui. Si am auzit in cer un glas tare, care zicea: "Acum a venit mantuirea, puterea si imparatia Dumnezeului nostru si stapanirea Hristosului Lui; pentru ca parasul fratilor nostri, care zi si noaptea ii para inaintea Dumnezeului nostru, A FOST ARUNCAT JOS (Apocalipsa 12: 7-10). Astfel, dar, deoarece copiii sunt partasi sangelui si carnii, tot asa si El insusi a fost deopotriva partas la ele, pentru ca, prin moarte, SA NIMICEASCA pe cel ce are puterea mortii, adica pe DIAVOLUL, SI SA IZBAVEASCA pe toti aceia care, prin frica mortii, erau supusi robiei toata viata lor (Evrei 2: 14,15). Unul din cei 24 de batrani a cunoscut acest adevar nemuritor adica BIRUINTA crucii lui Isus si vrednicia ascultari Lui de porunca si planul lui Dumnezeu de rascumpararea a omului deaceea I-a zis lui Ioan in ostrovul Patmos: “Si am vazut un inger puternic, care striga cu glas tare: "CINE ESTE VREDNIC sa deschida cartea si sa-i rupa pecetile?" Si nu se gasea nimeni, nici in cer, nici pe pamant, nici sub pamant, care sa poata deschide cartea, nici sa se uite in ea. Si am plans mult pentru ca NIMENI NU FUSESE GASIT VREDNIC sa deschida cartea si sa se uite in ea. Si unul din batrani mi-a zis: "Nu plange; IATA CA LEUL DIN SEMINTIA LUI IUDA, RADACINA LUI DAVID, A BIRUIT ca sa deschida cartea si cele sapte peceti ale ei (Apocalipsa 5: 2-5). Dupa ce satan a fost judecat, legat si aruncat afara, aruncat din cerul lui de domnie jos pe pamant si astfel nimicit in ce priveste puterea cerului lui de stapanire, imparatia lumii a trecut in mainile Celui ce este acuma Domn si Hristos in lungimea veacurilor Aleluia!  Ingerul al saptelea a sunat din trambita. Si in cer s-au auzit glasuri puternice, care ziceau: "IMPARATIA LUMII A TRECUT IN MAINILE DOMNULUI NOSTRU SI ALE HRISTOSULUI SAU. Si El va imparati in vecii vecilor." (Apoc.11:15).

In cartea Geneza gasim doua cuvinte care au mare insemnatate: CAMPUL si GRADINA. Campul era locul, intinderea pamantului locuita de vietuitoarele pamantului, vite, taratoare si fiare pamantesti, Scriptura ne spune ca fiarele pamantesti erau SIRETE dar Sarpele era MAI SIRET decat toate fiarele campului pe care le facuse Dumnezeu. Gradina Edenului era locuinta omului si era mult diferita de locuinta vietuitoarelor campului. Dupa caderea omului in neascultare, dupa ce a incalcat porunca, Dumnezeu a izgonit pe Adam din gradina Edenului, l-a izgonit AFARA din gradina, afara si departe de Pomul Vietii, afara in intinderea CAMPULUI locuinta tuturor vietuitoarelor unde Sarpele era CAPETENIA fiarelor, sarpele era CEL MAI SIRET. Aici in intinderea campului departe de misterioasa gradina din Eden, aici Adam si primul lui vrajmas, aici samanta femeii si samanta sarpelui vor locuii impreuna in nesfarsit razboi in lungimea veacurilor folosinduse de vrajmasia pusa de Dumnezeu intre ei. Adam este aici in intinderea campului, in locuinta fiarelor pamantului, sub domnia sarpelui siret, unde din pricina pacatului, moartea va indeparta TREPTAT orice unda de viata, orice raza de lumina, orice partasie si colaborare duhovniceasca, orice amintire chiar din diminetile prezentei lui Dumnezeu, moartea apare acolo unde nu este viata, retragerea treptata a vietii inseamna aparitia treptata a mortii. Aici sarpele impreuna cu toate FIARELE campului urmaresc si stapanesc peste fiecare fiu nascut prin femeie. Fiecare nou nascut prin femeie este ispitit de puterea sireteniei lui Satan pana omul cade victima in bratele pacatului si unde apoi este legat cu legaturile mortii si aruncat in nesfarsita robie lipsita de lumina, lipsita de viata.

 Aceasta stare tragica a pacatului in care se afla toata omenirea, toti cei nascuti prin femeie este adeverita in volumul mare al Scripturilor din care amintesc doar cateva: “De aceea, dupa cum printr-un singur om a intrat pacatul in lume, si prin pacat a intrat moartea, si astfel moartea a trecut asupra TUTUROR OAMENILOR, din pricina ca TOTI AU PACATUIT”…(Romani 5: 12). Ce urmeaza atunci? Suntem noi mai buni decat ei? Nicidecum. Fiindca am dovedit ca toti, fie iudei, fie greci, SUNT SUB PACAT, dupa cum este scris: "Nu este niciun om neprihanit, niciunul macar. Nu este niciunul care sa aiba pricepere. Nu este niciunul care sa caute cu tot dinadinsul pe Dumnezeu. Toti s-au abatut si au ajuns niste netrebnici. Nu este niciunul care sa faca binele, niciunul macar. Gatlejul lor este un mormant deschis; se slujesc de limbile lor ca sa insele; sub buze au venin de aspida; gura le este plina de blestem si de amaraciune; au picioarele grabnice sa verse sange; prapadul si pustiirea sunt pe drumul lor; nu cunosc calea pacii; frica de Dumnezeu nu este inaintea ochilor lor." Stim insa ca tot ce spune Legea, spune celor ce sunt sub Lege, pentru ca orice gura sa fie astupata, si TOATA LUMEA sa fie gasita VINOVATA inaintea lui Dumnezeu (Romani 3: 9-19). Iata deci caci toti oameni fiecare la randul si vremea lui au fost ispititi si biruiti de veninul siret a lui Satan, odata pacatul infaptuit potrivit legi data de Dumnezeu moartea, retragerea vietii a lovit deci pe fiecare om cazut in pacat.

 Daca satan era atent si present la nasterea fiilor oamenilor, nici nasterea lui Isus prin femeie nu a fost trecuta cu vederea, vestirea nasterea si aparitia lui Isus in IMPARATIA campului pamantesc a fost intampinata de prezenta domniei vechiului sarpe impreuna cu toate fiarele sirete din cpitala imparatiei lui potrivit cu scrierea evanghelistului unde scrie el: “Dupa ce S-a nascut Isus in Betleemul din Iudeea, in zilele imparatului Irod, iata ca au venit niste magi din rasarit la Ierusalim si au intrebat: "Unde este IMPARATUL DE CURAND NASCUT al iudeilor? Fiindca I-am vazut steaua in rasarit si am venit sa ne inchinam Lui." CIND A AUZIT IMPARATUL IROD ACEST LUCRU, S-A TULBURAT MULT; SI TOT IERUSALIMUL S-A TULBURAT IMPREUNA CU EL. A adunat pe toti preotii cei mai de seama si pe carturarii norodului si a cautat sa afle de la ei unde trebuia sa Se nasca Hristosul. "In Betleemul din Iudeea", i-au raspuns ei, "caci iata ce a fost scris prin prorocul: "Si tu, Betleeme, tara lui Iuda, nu esti nicidecum cea mai neinsemnata dintre capeteniile lui Iuda; caci din tine va iesi o Capetenie, care va fi Pastorul poporului Meu Israel."(Matei2: 1-6). Cu siguranta ca in impatatia lui Satan, in lumea campului unde omul era rob legat in legaturile mortii, s-au nascut din Adam cel pamantesc multi imparati, multi regi, multe nume cu insemnatate mare au ramas scrise in istoria omenirii, dar nasterea lui Isus a fost diferita si a provocat o mare TULBURARE pentru imparatul Irod si pentru tot Ierusalimul lui. In timpul nasteri lui Isus Sarpele cel vechi, musafirul, vizitatorul primei perechi in gradina Edenului devenise un MARE BALAUR, hranit cu prada sireteniei lui in lungimea tuturor veacurilor, prada tuturor generatiilor lumii facuse din siretul sarpe un balaur urias care din cerul lui imparatesc inselase toti oameni ajunsese acum la plinatatea sireteniei lui purtand semnul perfectionarii, a maturitati, a plinatatii staturi lui SAPTE CUNUNI IMPARATESTI potrivit cu declaratia lui Ioan: “IN CER s-a mai aratat un alt semn: iata, s-a vazut UN MARE BALAUR ROSU CU SAPTE CAPETE, ZECE COARNE SI SAPTE CUNUNI IMPARATESTI PE CAPETE. Cu coada tragea dupa el a treia parte din stelele cerului si le arunca pe pamant. Balaurul a stat inaintea femeii, care statea sa nasca, pentru ca sa-i manance copilul, cand il va naste. Si balaurul cel mare, sarpele cel vechi, numit diavolul si Satana, acela care insala INTREAGA LUME, A FOST ARUNCAT PE PAMANT; si impreuna cu el au fost aruncati SI INGERII LUI” (Apocalipsa 12: 3,4,9).

 Iata ca sarpele cel vechi devenise un mare balaur, sarpele cel vechi in lungimea veacurilor crescuse, era in puterea si inaltimea plinatatii lui ca-si neghina implinita, in vremea secerisului, victoria imparatiei lui era reflectata prin siretenia felurita a celor sapte capete incununate cu sapte cununi imparatesti, balaurul acesta avea deja ingerii lui, mesajerii lui, Ierusalimul lui. Ce totusi tulbura mult pe Satan nu era numai vestea magilor despre nasterea unui NOU IMPARAT, dar faptul ca nasterea acestui Imparat era foarte diferita de nasterea oamenilor si a imparatilor din samanta lui Adam. Toata samanta lui Adam cel neascultator purta in sinea ei chiar in timpul nasterii ei ampreta neascultarii lui Adam, totusi pentru siguranta si largirea imparatiei Campului, Satan ispitea, insela pe fiecare nou nascut, semana samanta pacatului, in mintea lor neprotejata folosinduse chiar de legea lui Dumnezeu Legea pacatului si a mortii. Dupa vechiul si rodnicul lui obicei Satan a urmarit cu mare atentie drama misterioasa a prevestirii, a pregatirii nasterii lui Isus. Satan nu era strain de mesajul ingerului Gavril adresat fecioarei Maria si logodnicului ei Iosif, deasemenea a inregistrat conversatia Mariei cu rudenia ei Elisabeta. Vestea buna vestita pastorilor care stateau AFARA IN CAMP si faceau de straja noaptea imprejurul turmei lor a tulburat pe Satan si pe toata GLOATA sireteniei lui, pe toate fiarele campului, mai ales cuvintele cheie unde zicea ingerul: “Si iata ca un inger al Domnului s-a infatisat inaintea lor, si slava Domnului a stralucit imprejurul lor. Ei s-au infricosat foarte tare. Dar ingerul le-a zis: "Nu va temeti: caci va aduc o veste buna, care va fi o mare bucurie pentru tot norodul: ASTAZI, IN CETATEA LUI DAVID, VI S-A NASCUT UN MANTUITOR, CARE ESTE HRISTOS, DOMNUL. Iata semnul, dupa care-L veti cunoaste: veti gasi UN PRUNC INFASAT IN SCUTECE SI CULCAT INTR-O IESLE."(Luca 2: 9-12).

 Tronul domniei lui Satan era un tron al VRAJMASIEI, inca din gradina Edenului Dumnezeu pusese vrajmasie intre satan si femeie, intre samanta lui si samanta femeii. Vrajmasia aceasta trebuia sa finalizeze prin biruinta deplina a femeii impotriva sarpelui, samanta femeii trebuia sa zdrobeasca capul veninosului sarpe. Iata cum trebuia sa se desfasoare lungul razboi al vrajmasiei hotarat si decretat de Suveranul Rege si Creatorul tuturor lucrurilor: “Domnul Dumnezeu a zis sarpelui: "Fiindca ai facut lucrul acesta, blestemat esti intre toate vitele si intre toate fiarele de pe camp; in toate zilele vietii tale sa te tarasti pe pantece si sa mananci tarana. Vrajmasie voi pune intre tine si femeie, intre samanta ta si samanta ei. ACEASTA ITI VA ZDROBI CAPUL, SI TU II VEI ZDROBI CALCAIUL."(Geneza 3: 14,15). Porunca si fagaduinta lui Dumnezeu data femeii si samantei ei cu referinta la razboiul vrajmasiei, la zdrobirea capului vicleanului vrajmas nu a fost indeajuns pastrata in cunostinta fiiilor oamenilor in generatiile viitoare. Fiecare generatie la randul ei a continuat drumul pacatului si-al mortii tot mai departe de porunca si fagaduinta lui Dumnezeu. In rolarea veacurilor marea parte a omenirii au pierdut, au murit fata de fagaduinta data femeii unde razboiul vrajmasiei trebuia sa se sfarseasca atunci si acolo unde samanta femeii urma sa biruiasca, sa aiba deplina victorie zdrobind odata pentru totdeauna capul vechiului sarpe. Calcaiul tuturor oamenilor a fost zdrobit, a fost infectat cu veninul inselator al lui Satan, este indeajuns un singur madular sa fie infectat si afecteaza cu timpul tot trupul fiintei omului. Omenirea nu numai ca a pierdut cunostinta adevarului despre fagaduinta lui Dumnezeu dar, prin inselaciunea si prin otrava vechiului sarpe, prin pierderea vietii si a colaborari cu Dumnezeu, omenirea a intors spatele fagaduintei si privind fata vrasmasului sarpe au primit in ei din predicile mincinosului sarpe unde potrivit predicilor lui, razboiul vrajmasiei se termina in victorie pentru sarpe si samanta lui, unde marea parte a omenirii va ramane vesnic sub jugul mincinosului satan. Unde pacatul si moartea vor stapani omul fara sfarsit, predicile lui satan prezentau pacatul si moartea ca fiind nebiruite, caderea omului in mreaja lor era vesnica spunea el.

 In bunatatea Lui, in indurarea Lui, Dumnezeu a reamintit omenirii nestramutata hotarare a fagaduintei Lui in multe si in repetate randuri, in intimpinarea nasterii lui Isus Hristos Domnul, Dumnezeu deasemenea a reamintit omenirii in cuprinsul mesajelor trimise si vorbite prin mesajerii Lui, apropierea si implinirea fagaduintei Lui facuta femeii si semintei ei atunci in gradina Edenului. De cealalta parte sarpele s-a dovedit a fi foarte atent si neobosit in implinirea porunci lui Dumnezeu, in lungimea tuturor veacurilor a fost prezent la fiecare fiu venit prin femeie, el a zdrobit calcaiul tuturor celor veniti pe pamantul sau pe CAMPUL imparatiei lui, asa dar toti oamenii prin ispita si inselatoria lui satan umblau inca de la primul lor pas cu calcaiul zdrobit, UMBLAU IN PACATUL NEASCULTARII si erau vrednici de moarte. Ca un leu care cauta prada, atent si neobosit satan considera toate evenimentele ce se desfasoara in preajma nasterii lui Isus, el nu se indoieste nici de mesajul vestit pastorilor, unde Pruncul care se naste este Isus Hristos Domnul. Isus Mantuitorul, Hristos, Unsul si Domnul Imparatul nu sa nascut din samanta lui Adam cel vinovat, cel pacatos, Isus sa nascut din samanta lui Dumnezeu, samanta Duhului Sfant, DUHULUI DE VIATA. Samanta semanata in fiinta fecioarei Maria era samanta sfanta, samanta curata, fara vina, samanta Duhului de viata, samanta Tatalui Ceresc, pentru prima data in istoria omenirii se naste un Om, un Fiu al omului, un Prunc cu TRUP OMENESC, se naste prin femeie, prin fecioara venind din sanul Tatalui Ceresc. Felul in care Dumnezeu PREGATISE trupul omenesc pentru Fiul Sau Isus a fost o taina a intelepciuni maretului Arhitect, asa era scris in sulul cartii, in planul veacurilor, asa era voia lui Dumnezeu si asa trebuia sa se implineasca.

Prin pacatul neascultarii omul si-a pierdut viata pe care Dumnezeu o pusese in el, in voia si dreptatea Sa Dumnezeu a planuit ca ceia ce a fost pierdut aceia sa fie regasit, oaia pierduta trebuia gasita, banutul de argint pierdut trebuia gasit, fiul pierdut a fost gasit si readus din nou la tatal, in pildele acestea nu este inlocuire, ceia ce s-a pierdut aceia trebuie regasit ca balanta bucuriei sa fie din nou restabilita. Pentru viata omului pierduta Dumnezeu nu a permis o inlocuire, viata animalelor nu putea sa inlocuiasca viata omului pierduta, deasemenea nici viata ingerilor nu putea sa inlocuiasca viata omului, nimic mai mult, nimic mai putin, nimic mai inferior, nimic mai superior, numai ceia ce a fost pierdut, adica VIATA OMULUI, numai viata omului trebuia readusa si pusa din nou in om. De aceeia Dumnezeu a voit ca Fiul Sau Isus sa fie mai intai de toate OM intrupat cu trup de om si avand in El viata de om, viata omului pierduta se gasea acuma asezata din belsug in OMUL ISUS HRISTOS FIUL LUI DUMNEZEU. “Dar aducerea aminte a pacatelor este innoita din an in an, tocmai prin aceste jertfe; caci ESTE CU NEPUTINTA ca sangele taurilor si al tapilor sa stearga pacatele. De aceea, cand intra in lume, El zice: "Tu n-ai voit nici jertfa, nici prinos; ci MI-AI PREGATIT UN TRUP; n-ai primit nici arderi de tot, nici jertfe pentru pacat. Atunci am zis: "Iata-Ma (in sulul cartii este scris despre Mine), vin sa fac voia Ta, Dumnezeule!"Dupa ce a zis intai: "Tu n-ai voit si n-ai primit nici jertfe, nici prinosuri, nici arderi de tot, nici jertfe pentru pacat" (lucruri aduse toate dupa Lege), apoi zice: "Iata-Ma, vin sa fac voia Ta, Dumnezeule." El desfiinteaza astfel pe cele dintai, ca sa puna in loc pe a doua. Prin aceasta "voie" am fost sfintiti noi, si anume PRIN JERTFIREA TRUPULUI lui Isus Hristos o data pentru totdeauna” (Evrei 10: 3-10). “Dar acum, Hristos a inviat din morti, parga celor adormiti. Caci daca moartea a venit PRIN OM, TOT PRIN OM a venit si invierea mortilor. Si, dupa cum toti mor in Adam, tot asa, toti vor invia in Hristos; (1Corinteni 15: 20-22). “SI CUVANTUL S-A FACUT TRUP si a locuit printre noi, plin de har si de adevar. Si noi am privit slava Lui, o slava intocmai ca slava SINGURULUI NASCUT DIN TATAL. IN EL ERA VIATA, si viata era lumina oamenilor” (Ioan 1: 4,14). Isus le-a zis: "Adevarat, adevarat va spun ca Moise nu v-a dat painea din cer, ci Tatal Meu va da adevarata paine din cer; caci Painea lui Dumnezeu este aceea care Se coboara din cer si DA LUMII VIATA." Isus le-a zis: "Eu sunt PAINEA VIETII. Cine vine la Mine nu va flamanzi niciodata; si cine crede in Mine nu va inseta niciodata. Adevarat, adevarat va spun ca cine crede in Mine are viata vesnica. Eu sunt Painea vietii. Parintii vostri au mancat mana in pustiu, si au murit. Painea care Se coboara din cer este de asa fel, ca cineva sa manance din ea si sa nu moara. Eu sunt Painea vie care s-a coborat din cer. Daca mananca cineva din painea aceasta, va trai in veac; si painea pe care o voi da Eu ESTE TRUPUL MEU PE CARE IL VOI DA PENTRU VIATA LUMII."(Ioan 6: 32,33,35, 47-51).

 Asa dar satan urmarea cu atentie toate acestea si reamintindusi de Sfantul Script, de vestea buna, de glasul rasunator al prorocilor se trezeste ca dintr-un somn lung al intunericului si privind orizontul vremii vede clar rasaritul, aparitia maretului Soare nascut din marea indurare a preafericitului Dumnezeu cum de fapt declara si preotul Zaharia in cantarea profetica unde zicea el plin de Duhul Sfant: Zaharia, tatal lui, s-a umplut de Duhul Sfant, a prorocit si a zis: "Binecuvantat este Domnul, Dumnezeul lui Israel, pentru ca a cercetat si a rascumparat pe poporul Sau. Si ne-a ridicat o mantuire puternica in casa robului Sau David, - cum vestise prin gura sfintilor Sai proroci care au fost din vechime - mantuire de vrajmasii nostri si din mana tuturor celor ce ne urasc! Astfel Isi arata El indurarea fata de parintii nostri si Isi aduce aminte de legamantul Lui cel sfant, potrivit juramantului prin care Se jurase parintelui nostru Avraam, ca, dupa ce ne va izbavi din mana vrajmasilor nostri, ne va ingadui sa-I slujim fara frica, traind inaintea Lui in sfintenie si neprihanire, in toate zilele vietii noastre. Si tu, pruncule, vei fi chemat proroc al Celui Preainalt. Caci vei merge inaintea Domnului, ca sa pregatesti caile Lui si sa dai poporului Sau cunostinta mantuirii, care sta in iertarea pacatelor lui; datorita marii indurari a Dumnezeului nostru, in urma careia NE-A CERCETAT SOARELE CARE RASARE DIN INALTIME, CA SA LUMINEZE PE CEI CE ZAC IN INTUNERICUL SI IN UMBRA MORTII SI SA NE INDREPTE PICIOARELE PE CALEA PACII!"(Luca 1: 67-79). Satan nu a uitat nici fagaduinta lui Dumnezeu din gradina Edenului unde Samanta femeii trebuia sa-I zdrobeasca capul. Totusi ce inca nu stia satan, ce inca era ascuns de ochii si mintea lui si a tuturor fiarelor stapanirii lui era FELUL INTELEPT, TAINIC SI TINUT ASCUNS, ERA TAINA CRUCII OMULUI ISUS prin care Dumnezeu hotarase inca inainte de nasterea timpului sa zdrobeasca capul siretului sarpe, sa aduca sfarsit tuturor lucrarilor imparatiei lui rascumparand omul din pacat, din moarte si din Locuinta Mortilor cum zice Scriptura: “Noi propovaduim intelepciunea lui Dumnezeu, CEA TAINICA SI TINUTA ASCUNSA, pe care o randuise Dumnezeu, spre slava noastra, mai inainte de veci, SI PE CARE N-A CUNOSCUT-O NICIUNUL DIN FRUNTASII VEACULUI ACESTUIA, CACI, DACA AR FI CUNOSCUT-O, N-AR FI RASTIGNIT PE DOMNUL SLAVEI” (1Corinteni2: 7,8).

Iata deci motivul principal in derularea dramei nasterii lui Isus care a produs marea TULBURARE imparatului Irod si la tot Ierusalimul lui, iata deci ca tulburarea si unirea lor impotriva noului Imparat, Unsul lui Dumnezeu era in cele din urma sa tinteasca in implinirea tainicului plan al intelepciuni lui Dumnezeu. Despre tulburarea aceasta, despre rascoala si intaratarea imparatilor pamantului, a CAMPULUI si a domnitorilor lui (fiarele campului) vorbise Duhul Sfant prin robul lui Dumnezeu David psalmistul care zice: “Pentru ce se INTARATA neamurile si pentru ce cugeta popoarele lucruri desarte?  Imparatii pamantului se RASCOALA, si domnitorii se sfatuiesc impreuna impotriva Domnului si impotriva Unsului Sau, zicand: "Sa le rupem LEGATURILE si sa scapam de LANTURILE lor!" Cel ce sade in ceruri rade, Domnul Isi bate joc de ei. Apoi, in mania Lui, le vorbeste si-i ingrozeste cu urgia Sa, zicand: "Totusi, Eu am uns pe Imparatul Meu pe Sion, muntele Meu cel sfant." "Eu voi vesti hotararea Lui" - zice Unsul - "Domnul Mi-a zis: "Tu esti Fiul Meu! Astazi Te-am nascut. CERE-MI, SI-TI VOI DA NEMURILE DE MOSTENIRE, SI MARGINILE PAMANTULUI IN STAPANIRE! Tu le vei zdrobi cu un toiag de fier si le vei sfarama ca pe vasul unui olar." Acum, dar, imparati, purtati-va cu intelepciune! Luati invatatura, judecatorii pamantului! Slujiti Domnului cu frica si bucurati-va, tremurand. Dati cinste Fiului, ca sa nu Se manie, si sa nu pieriti pe calea voastra, caci mania Lui este gata sa se aprinda! Ferice de toti cati se incred in El! (Psalmii 2). Apostolul Petru se alatura acestui mare adevar si prin Duhul adevarului declara si el starea aceea tulburatoare, pregatirea de razboi a carui sfarsit era deja hotarat de mana, puterea si sfatul, intelepciunii planului lui Dumnezeu inca de la intemeierea lumii, pregatirea de razboi a celor ce STAPANEAU peste locuitorii pamantului in vremea nasterii lui Isus: “Tu ai zis prin Duhul Sfant, prin gura parintelui nostru David, robul Tau: "Pentru ce se intarata neamurile si pentru ce cugeta noroadele lucruri desarte? IMPARATII PAMANTULUI s-au rasculat si domnitorii s-au unit impotriva Domnului si impotriva Unsului Sau."In adevar, impotriva Robului Tau celui sfant, Isus, pe care L-ai uns Tu, S-AU INSOTIT IN CETATEA ACEASTA IROD SI PILAT DIN PONT CU NEAMURILE SI CU NOROADELE LUI ISRAEL, CA SA FACA TOT CE HOTARASE MAI DINAINTE MANA TA SI SFATUL TAU” (Fapte 4: 25-28).

Tulburarea mare, rascoala imparatilor pamantului, unirea domnitorilor in cetatea Ierusalimului, ridicarea si pornirea lui Irod in fruntea gloatei formata din elita noroadelor lui Israel impotriva Unsului lui Dumnezeu era controlata de puterea bratului lui Dumnezeu menita sa implineasca TOATA hotararea si voia Lui scrisa mai dinainte in planul voii Sale. Dumnezeu hotarase si poruncise atunci in prima zi a neascultarii ca razboiul vrajmasiei pus de Dumnezeu intre cei doi se va sfarsi atunci cand Samanta femeii va zdrobi capul siretului sarpe. Magazia cunostintei mele este prea mica, cuvinte mai bogate nu gasesc sa pot scrie deplin despre taina mare a acestui razboi pornit de satan impotriva noului Imparat Isus, strategia, metoda, armele, felul de lupta si impotrivire folosit de Isus in misiunea Lui de zdrobire, de biruinta asupra lui satan este mult mai presus de ceia ce cunosc si inteleg acum cand cu multa smerenie si reverenta meditez si scriu folosind marginitele-mi cuvinte. Tulburarea lui Irod era motivata si de faptul neobisnuit al nasterii noului Imparat, chiar si magii Rasaritului au cautat sa intalneasca Imparatul de curand nascut in cetatea Ierusalimului si mai ales in casa lmparatului Irod.

 Iata ca pe scena lumii in imparatia marelui balaur in plinatatea celor sapte cununi imparatesti, in bogatia prazii sulitei si sabiei insangerate, apare invelit in scutece fara valoare, culcat in ieslea goala, Imparatul de curand nascut, nevinovatul si blandul Miel al lui Dumnezeu trimis ca jertfa pentru pacatul lumii. Imparatul de curand nascut, Pruncul (Fiinta omeneasca) este deocamdata micutul Miel venit din sanul tainic al Inteleptului Parinte, El nu are inca nici coarnele puterii, experienta vietii, nici sabie la mijloc, nici sulita in mana pe cap un coif de-arama, un scut de aparare, o haina militara, nici macar o cununa mica un semn al biruintei pe capul aplecat la pieptul mamei. Satan privindu-si adversaru se tulbura in sinea lui si rade necunoscand secretul plapandului copil cu chipul lui de inger pasnic ce nu trezeste nici o teama. Cred eu ca scena din Valea Terebintilor,  lupta neobisnuita, necunoscuta in razboiul oamenilor pamantesti unde eliberarea si biruinta lui Israel asupra filistenilor depindea total de biruinta NOULUI IMPARAT, tanarul pastor David asupra batranului, a neanvinsului filistean uriasul Goliat. Cred eu deci ca scena aceasta reflecta o mare parte din lupta si biruinta lui Isus asupra lui satan, marele balaur, vestitul filistean din Gat, uriasul Goliat: “Saul a imbracat pe David cu hainele lui, i-a pus pe cap un coif de arama si l-a imbracat cu o platosa. David a incins sabia lui Saul peste hainele lui si a vrut sa mearga, caci nu incercase inca sa mearga cu ele. Apoi a zis lui Saul: "NU POT SA MERG CU ARMATURA ACEASTA, CACI NU SUNT OBISNUIT CU EA." SI S-A DEZBRACAT DE EA. SI-A LUAT TOIAGUL IN MANA, SI-A ALES DIN PARAU CINCI PIETRE NETEDE SI LE-A PUS IN TRAISTA LUI DE PASTOR SI IN BUZUNARUL HAINEI. Apoi, cu prastia in mana, a inaintat impotriva filisteanului. Filisteanul s-a apropiat putin cate putin de David, si omul care-i ducea scutul mergea inaintea lui. Filisteanul s-a uitat si, cand a zarit pe David, A RAS DE EL, CACI NU VEDEA IN EL DECAT UN COPIL CU PAR BALAI SI CU FATA FRUMOASA. Filisteanul a zis lui David: "Ce! sunt caine, de vii la mine cu toiege?" Si, dupa ce l-a blestemat pe dumnezeii lui, a adaugat: "Vino la mine, si-ti voi da carnea ta pasarilor cerului si fiarelor campului." David a zis filisteanului: "Tu vii impotriva mea cu sabie, cu sulita si cu pavaza; iar EU VIN IMPOTRIVA TA IN NUMELE DOMNULUI OSTIRILOR, in Numele Dumnezeului ostirii lui Israel, pe care ai ocarat-o. Astazi Domnul te va da in mainile mele, TE VOI DOBORI SI-TI VOI TAIA CAPUL; astazi voi da starvurile taberei filistenilor pasarilor cerului si fiarelor pamantului. Si tot pamantul va sti ca Israel are un Dumnezeu. Si toata multimea aceasta va sti ca DOMNUL NU MANTUIESTE NICI PRIN SABIE, NICI PRIN SULITA. Caci biruinta este a Domnului. Si El va da in mainile noastre." Indata ce filisteanul a pornit sa mearga inaintea lui David, David a alergat pe campul de bataie inaintea filisteanului. Si-a varat mana in traista, A LUAT O PIATRA si a aruncat-o cu prastia; a lovit pe filistean in frunte, si piatra a intrat in fruntea filisteanului, care a cazut cu fata la pamant. ASTFEL, CU O PRASTIE SI CU O PIATRA, DAVID A FOST MAI TARE DECAT FILISTEANUL; l-a trantit la pamant si l-a omorat, fara sa aiba sabie in mana. A alergat, s-a oprit langa filistean, I-A LUAT SABIA, PE CARE I-A SCOS-O DIN TEACA, L-A OMORAT SI I-A TAIAT CAPUL. Filistenii, cand au vazut ca uriasul lor a murit, au luat-o la fuga. Si barbatii lui Israel si Iuda au dat chiote si au pornit in urmarirea filistenilor pana in vale si pana la portile Ecronului. Filistenii, raniti de moarte, au cazut pe drumul care duce la Saaraim, pana la Gat si pana la Ecron. Si copiii lui Israel s-au intors de la urmarirea filistenilor si le-au jefuit tabara. DAVID A LUAT CAPUL FILISTEANULUI SI L-A DUS LA IERUSALIM SI A PUS ARMELE FILISTEANULUI IN CORTUL SAU” (1Samuel 17: 38-54).

Razboiul manturii omului de sub domnia, stapanirea si puterea vrajmasilor lui potrivit cu declaratia profetica a tanarului pastor si imparat David unde zicea el prin Duhul: “DOMNUL NU MANTUIESTE NICI PRIN SABIE, NICI PRIN SULITA”. Razboiul acesta de rascumpararea a omului nu numai ca este condus de Dumnezeu dar cu adevarat este razboiul intelepciunii si al dragostei lui Dumnezeu, este cu adevarat primul si singurul razboi de felul acesta inregistrat in istoria omului, este un razboi drept, un razboi care nu cunoaste toleranta, este un razboi unde celui ce te loveste cu piatra trebuie sa-I intinzi masa cu painea ta cea buna, este razboiul unde celce vrea sa fie cel mai mare trebuie sa fie slujitorul tuturora, este razboiul unde cel ce se razbuna pierde si cel ce rabda biruieste, unde cel ce I-si pierde viata o castiga, unde cel slab este cel tare, unde puterea este ascunsa-n slabiciune, viata este ascunsa-n moarte, bucuria-n suferinta, inaltarea-n umilinta, biruinta in infrangere si este razboiul suferintei al crucii lui Isus unde vrajmasul este biruit prin puterea sangelui Mielului nevinovat, sangele iertarii si-a impacarii Aleluia!

Felul foarte diferit in care Isus a purtat lupta lui de biruinta impotriva domniei lui satan, si felul tainic al rascumpararii omului vazut si analizat de mintea omului pamantesc, a omului care nu cunostea pe Dumnezeu, a ridicat poporului Iudeu o pricina de poticnire, iar celelalte popoare ale lumii il considera o nebunie potrivit cu scriitorul care zice: “Caci intrucat lumea, cu intelepciunea ei, N-A CUNOSCUT pe Dumnezeu in intelepciunea lui Dumnezeu, Dumnezeu a gasit cu cale sa mantuiasca pe credinciosi prin NEBUNIA PROPOVADUIRII CRUCII. Iudeii, intr-adevar, cer minuni, si grecii cauta intelepciune; dar noi propovaduim pe HRISTOS CEL RASTIGNIT, CARE PENTRU IUDEI ESTE O PRICINA DE POTICNIRE, SI PENTRU NEAMURI, O NEBUNIE; dar pentru cei chemati, fie iudei, fie greci, este PUTEREA SI INTELEPCIUNEA LUI DUMNEZEU. Caci nebunia lui Dumnezeu este mai inteleapta decat oamenii; si slabiciunea lui Dumnezeu este mai tare decat oamenii” (1Corinteni 1: 21-25). “In adevar, EL A FOST RASTIGNIT PRIN SLABICIUNE; dar traieste prin puterea lui Dumnezeu. Tot astfel si noi suntem slabi in El, dar, prin puterea lui Dumnezeu, vom fi plini de viata cu El fata de voi” (2Corinteni 13: 4). Dispretuit si parasit de oameni, OM AL DURERII SI OBISNUIT CU SUFERINTA, era asa de dispretuit, ca iti intorceai fata de la El, si noi nu L-am bagat in seama. Totusi El suferintele noastre le-a purtat, si durerile noastre le-a luat asupra Lui, si NOI AM CREZUT CA ESTE PEDEPSIT, LOVIT DE DUMNEZEU SI SMERIT. Dar El era strapuns pentru pacatele noastre, zdrobit pentru faradelegile noastre. PEDEAPSA CARE NE DA PACEA A CAZUT PESTE EL, si prin ranile Lui suntem tamaduiti. Noi rataceam cu totii ca niste oi, fiecare isi vedea de drumul lui, dar DOMNUL A FACUT SA CADA ASUPRA LUI NELEGIUIREA NOASTRA A TUTUROR. CAND A FOST CHINUIT SI ASUPRIT, N-A DESCHIS GURA DELOC, CA UN MIEL PE CARE-L DUCI LA MACELARIE SI CA O OAIE MUTA INAINTEA CELOR CE O TUND: N-A DESCHIS GURA. El a fost luat prin apasare si judecata. Dar cine din cei de pe vremea Lui a crezut ca El fusese sters de pe pamantul celor vii si lovit de moarte pentru pacatele poporului meu? Groapa Lui a fost pusa intre cei rai, si mormantul Lui, la un loc cu cel bogat, macar ca nu savarsise nicio nelegiuire si nu se gasise niciun viclesug in gura Lui. Domnul a gasit cu cale sa-L zdrobeasca prin suferinta… Dar, dupa ce Isi va da viata ca jertfa pentru pacat, va vedea o samanta de urmasi, va trai multe zile, si lucrarea Domnului va propasi in mainile Lui. Va vedea rodul muncii sufletului Lui si Se va inviora. Prin cunostinta Lui, Robul Meu cel neprihanit va pune pe multi oameni intr-o stare dupa voia lui Dumnezeu si va lua asupra Lui povara nelegiuirilor lor. De aceea, Ii voi da partea Lui la un loc cu cei mari, si va imparti prada cu cei puternici, pentru ca S-a dat pe Sine insusi la moarte si a fost pus in numarul celor faradelege, pentru ca a purtat pacatele multora si S-a rugat pentru cei vinovati (Isaia 53: 3-12). “In adevar, ce fala este sa suferiti cu rabdare sa fiti palmuiti, cand ati facut rau? Dar, daca suferiti cu rabdare, cand ati facut ce este bine, lucrul acesta este placut lui Dumnezeu. Si la aceasta ati fost chemati; fiindca si Hristos a suferit pentru voi si v-a lasat o pilda, ca sa calcati pe urmele Lui. "EL N-A FACUT PACAT, SI IN GURA LUI NU S-A GASIT VICLESUG." CAND ERA BATJOCORIT, NU RASPUNDEA CU BATJOCURI; SI, CAND ERA CHINUIT, NU AMENINTA, ci Se supunea dreptului Judecator. EL A PURTAT PACATELE NOASTRE IN TRUPUL SAU, pe lemn, pentru ca noi, fiind morti fata de pacate, sa traim pentru neprihanire; prin ranile Lui ati fost vindecati. Caci erati ca niste oi ratacite. Dar acum v-ati intors la Pastorul si Episcopul sufletelor voastre” (1Petru2: 20-25). Prin voia, prin harul mare si felurit al lui Dumnezeu vom continua prezentarea misterioasei biruinte a lui Isus asupra domniei lui satan. Cu multa stima si respect David Ilea.

 

 

Other Writings in This Series:

Capitolul 1
Capitolul 2
Capitolul 3
Capitolul 4
Capitolul 5
Capitolul 6
Capitolul 7
Capitolul 8
Capitolul 9
Capitolul 10
Capitolul 11
Capitolul 12
Capitolul 13
Capitolul 14
Capitolul 15
Capitolul 16
Capitolul 17