Home
WRITINGS
SCRIERII
POEMS
POEZII
LINKS
CONTACT
SITE MAP

Capitolul 7


In El Avem Planul Veacurilor 1 Planul Veacurilor 2 Voia Lui Dumnezeu TAINA VOII SALE Implinirea Vremurilor Ziua de Odihna Odihna Lui Inceputul & Sfarsitul UNIREA IN HRISTOS Imparatia Lui Dumnezeu Eternitatea


Capitolul 7

 

IN EL AVEM RASCUMPARAREA, prin sangele Lui, iertarea pacatelor, dupa bogatiile harului Sau pe care l-a raspandit din belsug peste noi, prin orice fel de intelepciune si de pricepere; caci a binevoit sa ne descopere taina voii Sale, dupa planul pe care-l alcatuise in Sine insusi, ca sa-l aduca la indeplinire la implinirea vremurilor, spre a-Si uni iarasi intr-unul, in Hristos, toate lucrurile: cele din ceruri si cele de pe pamant. In El am fost facuti si mostenitori, fiind randuiti mai dinainte, dupa hotararea Aceluia care face toate dupa sfatul voii Sale, ca sa slujim de lauda slavei Sale, noi, care mai dinainte am nadajduit in Hristos (Efeseni1: 7-12).

 

Luminat si calauzit de Duhul Adevarului, de Duhul lui Hristos dupa descoperirea facuta lui prin Duhul, apostolul Pavel scrie fratilor din Efes despre taina sau secretul intelepciunii si a puterii voii lui Dumnezeu cuvantata prin Cuvantul guri Lui scrisa apoi si adanc ascunsa in declaratia puternica a Scripturilor, in glasul inca nestins al celor trei martori: Cartea Legi, Cartea Prorocilor si Cartea Psalmilor. Cu toate ca apostolul Pavel inainte de intalnirea cu Isus memorase in timpul scoli petrecut la picioarele rabinului Gamaliel intr-o mare masura cele trei carti amintite mai sus, totusi mintea lui era inca inchisa, avea Scripturile in minte si in mainile lui si nu le intelegea, era nepriceput si zabavnic cu inima cand era vorba sa inteleaga si sa creada glasul si marturia prorocilor. El ca si oricare altul om firesc si nenascut din nou avea nevoie de Unul priceput, de Unul care sa-I grabeasca schimbarea inimi si sa o umple de credinta in Fiul lui Dumnezeu, de Unul care putea sa-I deschida mintea si apoi sa-I TALCUIASCA in TOATE SCRIPTURILE, ce era cu privire la Isus Hristos Fiul lui Dumnezeu. Dupa multi ani petrecuti in robia Babilonului oameni casei lui Iuda aveau nevoie de un carturar luminat de Duhul Sfant al lui Dumnezeu care sa le citeasca Legea lui Dumnezeu, sa-I ajute sa inteleaga rostul celor scrise si sa le TALCUIASCA cuvintele Legi: Cand a venit luna a saptea, copiii lui Israel erau in cetatile lor. Atunci tot poporul s-a strans ca un singur om pe locul deschis dinaintea portii apelor. Au zis CARTURARULUI Ezra sa se duca sa ia cartea Legii lui Moise data de Domnul lui Israel. Si PREOTUL Ezra a adus Legea inaintea adunarii, alcatuita din barbati si femei si din toti cei ce erau in stare s-o inteleaga. Era intaia zi a lunii a saptea. Iosua, Bani, Serebia, Iamin, Acub, Sabetai, Hodia, Maaseia, Chelita, Azaria, Iozabad, Hanan, Pelaia si levitii LAMUREAU poporului Legea, si fiecare statea la locul lui. Ei citeau deslusit in cartea Legii lui Dumnezeu SI-I ARATAU INTELESUL, ca sa-i faca SA INTELEAGA CE CITISERA. Si tot poporul s-a dus sa manance si sa bea. Si au trimis cate o parte si altora, si s-au inveselit mult. CACI INTELESESERA CUVINTELE CARE LI SE TALCUISERA. A doua zi, capii de familie din tot poporul, preotii si levitii s-au strans la carturarul Ezra ca sa auda TALCUIREA cuvintelor Legii (Neemia8: 1,2,7,8,12,13). Omul firesc, omul pamantesc nu are putere indeajuns, mintea lui este limitata, el nu poate patrunde in tezaurul lucrurilor ceresti si a intelepciunii Duhului lui Dumnezeu. Omul pamantesc stapaneste in lumea lui pamanteasca prin cele cinci caracteristici care I-au fost daruite, dar aceste puteri pamantesti insotesc si calauzesc omul pamantesc numai pana la granita lumii nevazute, pana la granita sferei duhovnicesti, a Duhului lui Dumnezeu. Pentru intrarea omului pamantesc in lumea cereasca potrivit Suveranului Rege omul pamantesc are nevoie de o fiinta din lumea cereasca care sa-l desbrace de starea si puterile lui pamantesti si apoi sa-l imbrace in starea si imbracamintea puterilor ceresti si a Duhului lui Dumnezeu. Numai moartea si invierea lui Isus produce in om moartea omului vechi si invierea lui intr-o stare cereasca prin care omul are deplin acces la lucrurile tainice ale Imparatiei Cerurilor. Acest adevar este foarte evident si in conversatia rabinului Isus cu unii din ucenici Lui care erau in starea lor pamanteasca, inca nenascuti din nou, unii care inca nu primisera fagaduinta Tatalui si nici TALCUIREA DUHULUI dar care frecventasera scoala lui Isus in jur de trei ani, unde iata ce gasim scris: Atunci Isus le-a zis: "O, nepriceputilor si zabavnici cu inima, cand este vorba sa credeti TOT ce au spus prorocii! Nu TREBUIA sa sufere Hristosul aceste lucruri si sa intre in slava Sa?" Si a inceput de la Moise si de la toti prorocii SI LE-A TALCUIT, in toate Scripturile, ce era cu privire la El. Apoi le-a zis: "Iata ce va spuneam cand inca eram cu voi, ca TREBUIE SA SE IMPLINEASCA TOT CE ESTE SCRIS DESPRE MINE IN LEGEA LUI MOISE, IN PROROCI SI IN PSALMI." Atunci LE-A DESCHIS MINTEA, ca sa inteleaga Scripturile. Si le-a zis: "ASA ESTE SCRIS SI ASA TREBUIA SA PATIMEASCA Hristos si SA INVIE A TREIA ZI dintre cei morti. SI SA SE PROPOVADUIASCA, IN NUMELE LUI, POCAINTA SI IERTAREA PACATELOR, INCEPAND DIN IERUSALIM. Voi sunteti MARTORI ai acestor lucruri. (Luca24: 25-27,44-48).

 Iata ca Legea, Proroci si Psalmi si chiar istoria poporului lui Israel au fost si sunt martorii intelepciunii, a gandurilor, a hotararilor si a voii planului lui Dumnezeu desenat si deplin finalizat in Duhul minti Sale inainte de orice inceput. Acesti martori au declarat si continua sa declare istoria intregului univers scrisa de Duhul Sfant al lui Dumnezeu in ei insasi inainte de rodul bogat al implinirii ei profetice. Isus prezinta ucenicilor acest mare adevar unde zicea El: TREBUIE SA SE IMPLINEASCA tot ce au declarat martori acestia in veacurile trecute, implinirea aceasta trebuia sa se formeze intocmai cu cele scrise in veacurile trecute, intocmai cu declaratiile martorilor planului lui Dumnezeu. Iar acum in vremea aceasta El formeaza ALTI MARTORI, oameni care au auzit, care au vazut, care au pipait cu minile lor, oameni a caror minte a fost deschisa, oameni care au primit TALCUIREA Duhului, oameni nascuti din nou, oameni imbracati in starea puterilor ceresti, oameni care au inteles si care apoi au declarat puternic in scrierile lor in Noul Testament perfecta IMPLINIRE si continuarea implinirii tuturor celor scrise in tezaurul Vechiului Testament. Martori acestia sunt MARTORII LUI, martorii Noului Testament, ei marturisec IMPLINIREA celor prevestite de martorii Vechiului Testament cu privire la Isus Hristosul sau Unsul lui Dumnezeu.

 

 Martorii lui Isus calauziti, luminati si progresiv alimentati de Duhul lui Hristos declara implinirea perfecta a cuvintelor lui Dumnezeu misterios asezate in volumul celor trei martori: Lege, Proroci si Psalmi. Martorii lui Isus, martori care au vazut, care au auzit, care au pipait, martori intimi, ucenici si partasi ai vieti lui Isus cum marturiseste si apostolul Ioan in scrierea lui unde zice: Ce era de la inceput, CE AM AUZIT, CE AM VAZUT CU OCHI NOSTRI, CE AM PRIVIT SI CE AM PIPAIT CU MAINILE NOASTRE, cu privire la Cuvantul vietii - pentru ca viata a fost aratata, si NOI AM VAZUT-O SI MARTURISIM DESPRE EA si va vestim viata vesnica, viata care era la Tatal si care ne-a fost aratata - deci CE AM VAZUT SI AM AUZIT, ACEEA VA VESTIM SI VOUA, ca si voi sa aveti partasie cu noi. Si partasia noastra este cu Tatal si cu Fiul Sau, Isus Hristos. Si va scriem aceste lucruri pentru ca bucuria voastra sa fie deplina. Vestea, pe care am auzit-o de la El si pe care v-o propovaduim, este ca Dumnezeu e lumina, si in El nu este intuneric (1Ioan1: 1-5). Adevarul troneaza, adevarul nu este impletit cu minciuna, numai adevar curat este in declaratiile lor:  Dumnezeu a inviat pe acest Isus, si noi toti suntem MARTORI ai Lui (Fapt.2:32). Ati omorat pe Domnul vietii, pe care Dumnezeu L-a inviat din morti; noi suntem MARTORI ai Lui. (Fapt.3:15). Noi suntem MARTORI ai acestor lucruri, ca si Duhul Sfant pe care L-a dat Dumnezeu celor ce asculta de El." (Fapt.5:32). Noi suntem MARTORI a tot ce a facut El in tara iudeilor si in Ierusalim. Ei L-au omorat, atarnandu-L pe lemn. Dar Dumnezeu L-a inviat a treia zi si a ingaduit sa Se arate, nu la tot norodul, ci noua, MARTORILOR ALESI mai dinainte de Dumnezeu, noua, CARE AM MANCAT SI AM BAUT IMPREUNA CU EL dupa ce a inviat din morti. ISUS NE-A PORUNCIT SA PROPOVADUIM NORODULUI SI SA MARTURISIM ca El a fost randuit de Dumnezeu Judecatorul celor vii si al celor morti. Toti prorocii MARTURISESC despre El ca oricine CREDE in El capata, prin Numele Lui, iertarea pacatelor."(Fapt.10: 39-43). El S-a aratat, timp de mai multe zile, celor ce se suisera cu El din Galileea la Ierusalim si care acum sunt MARTORII Lui inaintea norodului. (Fapt.13:31). Ci voi veti primi o putere, cand Se va cobori Duhul Sfant peste voi, si-Mi veti fi MARTORI in Ierusalim, in toata Iudeea, in Samaria si pana la marginile pamantului." (Fapt.1:8)          

Iata cateva declaratii despre implinirea, tinta si rostul celor scrise in Lege, in Proroci si in Psalmi, despre bogatia intelepciunii, despre nefragmentata unitate, despre glasul adevarului si perfecta partasie intre Vechiul si Noul Testament. Tot ce a fost scris in veacurile Vechiului Legamant prin porunca si randuiala lui Dumnezeu nu a fost scris numai pentru multimea celor ce au trait acelea vremi inainte de venirea lui Isus, dar a fost scris si pentru multimea celor ce au trait si traiesc dupa venirea lui Isus Hristos potrivit cu declaratia martorilor lui Isus unde gasim scris: SI TOT CE A FOST SCRIS MAI INAINTE a fost scris pentru invatatura noastra, pentru ca, prin rabdarea si prin mangaierea pe care o dau Scripturile, sa avem nadejde. (Rom.15:4). Fratilor, nu vreau sa nu stiti ca parintii nostri TOTI au fost sub nor, TOTI au trecut prin mare, TOTI au fost botezati in nor si in mare, pentru Moise; TOTI au mancat aceeasi mancare duhovniceasca si TOTI au baut aceeasi bautura duhovniceasca, pentru ca beau dintr-o stanca duhovniceasca ce venea dupa ei; si stanca era Hristos. Totusi CEI MAI MULTI dintre ei n-au fost placuti lui Dumnezeu, caci au pierit in pustiu.  SI ACESTE LUCRURI S-AU INTAMPLAT CA SA NE SLUJEASCA NOUA DREPT PILDE, pentru ca SA NU POFTIM DUPA LUCRURI RELE, cum au poftit ei. SA NU FITI INCHINATORI LA IDOLI, ca unii dintre ei, dupa cum este scris: "Poporul a sezut sa manance si sa bea; si s-au sculat sa joace."SA NU CURVIM, cum au facut unii din ei, asa ca intr-o singura zi au cazut douazeci si trei de mii. SA NU ISPITIM PE DOMNUL, cum L-au ispitit unii din ei, care au pierit prin serpi. SA NU CARTITI, cum au cartit unii din ei, care au fost nimiciti de nimicitorul. Aceste lucruri li s-au intamplat CA SA NE SLUJEASCA DREPT PILDE SI AU FOST SCRISE PENTRU INVATATURA NOASTRA, peste care au venit sfarsiturile veacurilor. Astfel, dar, cine crede ca sta in picioare sa ia seama sa nu cada.(1Corinteni10: 1-12). Cine a calcat Legea lui Moise este omorat fara mila, pe marturia a doi sau trei martori. CU CAT MAI ASPRA PESEAPSA credeti ca va lua cel ce va calca in picioare pe Fiul lui Dumnezeu, va pangari sangele legamantului, cu care a fost sfintit, si va batjocori pe Duhul harului? Caci stim cine este Cel ce a zis: "A Mea este razbunarea, Eu voi rasplati!", si in alta parte: "Domnul va judeca pe poporul Sau."(Evrei10:28-30). Cat despre Moise, el a fost "credincios in toata casa lui Dumnezeu" ca sluga, ca SA MARTURISEASCA despre lucrurile care aveau sa fie VESTITE MAI TARZIU (Evrei3:5). Ce era de la inceput, CE AM AUZIT, CE AM VAZUT CU OCHI NOSTRI, CE AM PRIVIT SI CE AM PIPAIT CU MAINILE NOASTRE, cu privire la Cuvantul vietii - pentru ca viata a fost aratata, si NOI AM VAZUT-O SI MARTURISIM DESPRE EA si va vestim viata vesnica, viata care era la Tatal si care ne-a fost aratata - deci CE AM VAZUT SI AM AUZIT, ACEEA VA VESTIM SI VOUA, ca si voi sa aveti partasie cu noi. Si partasia noastra este cu Tatal si cu Fiul Sau, Isus Hristos. Si va scriem aceste lucruri pentru ca bucuria voastra sa fie deplina. Vestea, pe care am auzit-o de la El si pe care v-o propovaduim, este ca Dumnezeu e lumina, si in El nu este intuneric.(1Ioan1: 1-5). In adevar, v-am facut cunoscut puterea si venirea Domnului nostru Isus Hristos, nu intemeindu-ne pe niste basme mestesugit alcatuite, ci ca unii care AM VAZUT NOI INSINE CU OCHII NOSTRI marirea Lui. Caci El a primit de la Dumnezeu Tatal cinste si slava, atunci cand, din slava minunata, s-a auzit deasupra Lui un glas care zicea: "Acesta este Fiul Meu preaiubit in care Imi gasesc placerea."Si noi insine AM AUZIT acest glas venind din cer, CAND ERAM CU EL pe muntele cel sfant. Si avem CUVANTUL PROROCIEI facut si mai tare; la care bine faceti ca luati aminte, ca la o lumina care straluceste intr-un loc intunecos, pana se va crapa de ziua si va rasari luceafarul de dimineata in inimile voastre. Fiindca mai intai de toate, sa stiti ca nicio prorocie din Scriptura nu se talcuieste singura. Caci nicio prorocie n-a fost adusa prin voia omului; ci oamenii au vorbit de la Dumnezeu, manati de Duhul Sfant. (2Pet.1: 16-21). Toti prorocii MARTURISESC despre El ca oricine crede in El capata, prin Numele Lui, iertarea pacatelor." (Fapt.10:43). V-am invatat inainte de toate, asa cum am primit si eu: ca Hristos a murit pentru pacatele noastre, DUPA SCRIPTURI; ca a fost ingropat, si a inviat a treia zi, DUPA SCRIPTURI; (1Cor.15: 3,4). In toate zilele am fost la voi si invatam pe oameni in Templu, si nu M-ati prins. Dar toate aceste lucruri s-au intamplat CA SA SE IMPLINEASCA Scripturile." (Marc.14:49). Astfel S-A IMPLINIT Scriptura care zice: "A fost pus in numarul celor faradelege." (Marc.15:28). Isus a luat cu Sine pe cei doisprezece si le-a zis: "Iata ca ne suim la Ierusalim, si TOT CE A FOST SCRIS PRIN PROROCI despre Fiul omului SE VA IMPLINI. (Luc.18:31). Caci va spun ca TREBUIE SA SE IMPLINEASCA cu Mine aceste cuvinte scrise: "El a fost pus in numarul celor faradelege." Si lucrurile privitoare la Mine SUNT GATA SA SE IMPLINEASCA." (Luc.22:37). Isus a gasit un magarus si a incalecat pe el, DUPA CUM ESTE SCRIS: "Nu te teme, fiica Sionului; iata ca Imparatul tau vine calare pe manzul unei magarite."Ucenicii Lui N-AU INTELES acestea lucruri de la inceput, DAR, DUPA CE A FOST PROSLAVIT ISUS, SI-AU ADUS AMINTE ca acestea lucruri ERAU SCRISE despre El si ca ei le IMPLINISERA cu privire la El. (Ioan12:14-16). Dar acum s-a aratat o neprihanire pe care o da Dumnezeu, fara lege - despre ea MARTURISESC Legea si Prorocii - (Rom.3:21) Toti prorocii MARTURISESC despre El ca oricine crede in El capata, prin Numele Lui, iertarea pacatelor."(Fapt.10: 43).

 Prin voia lui Dumnezeu intr-o masura foarte marginita am scris in capitolul #6 despre faptul istoric si propfetic in mareata opera a rascumpararii prezentata in declaratiile celor trei martori: Lege, Proroci si Psalmi. Atat Isus cat si ucenicii Lui adica Martorii Lui considera mai intai Cuvantul lui Dumnezeu vorbit si scris cu mult timp in urma, in volumul cartilor Vechiului Testament, iar apoi intr-o deplina armonie cu acel Cuvant in lumina Duhului Sfant se alinieaza in adevarul planului lui Dumnezeu declarand si dovedind perfecta IMPLINIRE acum in vremea lui Isus Hristos, a celor scrise, a fagaduintelor, a lucrarilor vestite de Dumnezeu inca de la inceputul zidirii. Daca cuvantul rascumpararea ne spune ca ceia ce urma sa fie rascumparat mai intai apartinuse rascumparatorului, datorita unor imprejurari propietatea rascumparatorului a fost pentru un anumit timp instrainata, indepartata sau chiar in posesia altui stapan, rascumpararea deci implica si arata ca mai intai propietatea era in posesia originalului propietar, continua sa arate motive si imprejurari de instrainare, deasemenea conditia si starea prezenta in ziua rascumparari cat si identificarea prezentului stapan, se ia in considerare pretul corespunzator si toate demersurile necesare pentru REANTOARCEREA propietati din nou la originalul propietar. Apostolul Pavel calauzit de Duhul mentioneaza ca rascumpararea noastra care este in Isus Hristos depaseste mult standardele omenesti, rascumpararea noastra a facut-o Dumnezeu in Isus Hristos potrivit cu nemarginita Sa intelepciune pentru aratarea indurarii in puterea sau DUPA BOGATIILE HARULUI SAU.

 In vremea prezenta, in zilele anului 2015 cuvantul, procedura si insemnatatea rascumpararii in termini omenesti este foarte putin cunoscuta, foarte rar folosita in tranzactii si pe piata comertului din vremea aceasta. Rascumpararea prezentata in cartile Vechiului Legamant si chiar in istoria poporului lui Israel este foarte putin studiata, foarte putin cunoscuta si rare ori este prezentata insotita de adevar in denominatiile Crestinismului vremi de azi. Fara indoiala avem nevoie de lumina si calauza Duhului Sfant in intelesul real a celor scrise si in prezentarea rascumpararii omului propietatea lui Dumnezeu dupa standardul legilor ceresti, DUPA BOGATIILE HARULUI SAU. Este bogatiea harului lui Dumnezeu aratat si daruit oamenilor, unde suntem ajutati si luminati de Duhul in intelesul real a Scripturilor pe care le citim, unde Dumnezeu Tatal nostru trimite pe CINEVA sa ne calauzeasca in a intelege adevarul. Iata un exemplu asemanator:    Un inger al Domnului a vorbit lui Filip si i-a zis: "Scoala-te si du-te spre miazazi, pe drumul care coboara spre Ierusalim la Gaza si care este pustiu." Filip s-a sculat si a plecat. Si iata ca un etiopian, un famen cu mare putere la imparateasa Candace a etiopienilor si ingrijitorul tuturor vistieriilor ei, venit la Ierusalim ca sa se inchine se intorcea de acolo si sedea in carul lui SI CITEA pe prorocul Isaia. Duhul a zis lui Filip: "Du-te si ajunge carul acesta!" Filip a alergat SI A AUZIT PE ETIOPIAN CITIND pe prorocul Isaia. El i-a zis: "INTELEGI TU CE CITESTI?" Famenul a raspuns: "CUM AS PUTEA SA INTELEG, DACA NU MA VA CALAUZI CINEVA?" Si a rugat pe Filip sa se suie in car si sa sada impreuna cu el. Locul din Scriptura pe care-l citea era acesta: "El a fost dus ca o oaie la taiere; si, ca un miel fara glas inaintea celui ce-l tunde, asa nu Si-a deschis gura; in smerenia Lui, judecata I-a fost luata. Si cine va zugravi pe cei din timpul Lui? Caci viata I-a fost luata de pe pamant." Famenul a zis lui Filip: "Rogu-te, despre cine vorbeste prorocul astfel? Despre sine sau despre vreun altul?"Atunci Filip a luat cuvantul, a inceput de la Scriptura aceasta si i-a propovaduit pe Isus. Pe cand isi urmau ei drumul, au dat peste o apa. Si famenul a zis: "Uite apa; ce ma impiedica sa fiu botezat?" Filip a zis: "Daca crezi din toata inima, se poate." Famenul a raspuns: "Cred ca Isus Hristos este Fiul lui Dumnezeu."A poruncit sa stea carul, s-au coborat amandoi in apa, si Filip a botezat pe famen. Cand au iesit afara din apa, Duhul Domnului a rapit pe Filip, si famenul nu l-a mai vazut. In timp ce famenul isi vedea de drum, plin de bucurie (Fapte 8: 26-39).

 Daca rascumpararea istorica a poporului lui Dumnezeu, fiul Sau, intaiul Lui nascut Israel a fost modelul, schita dupa care Dumnezeu urma sa rascumpere omenirea, fiul Sau Adam, inseamna ca rascumpararea omului era deja planificata mult inainte de descrierea ei in cartea Legi, iata ce declara apostolul prin Duhul: Si voi, prin El, sunteti in Hristos Isus. El A FOST FACUT de Dumnezeu pentru noi intelepciune, neprihanire, sfintire si RASCUMPARARE, (1Cor.1:30). Iata ca Isus Hristos Fiul lui Dumnezeu a fost facut de Dumnezeu rascumparare pentru noi, pentru toti oameni inca inainte de intemeierea lumii dupa cum si apostolul Petru declara in scrierile lui unde zice el: Si daca chemati ca TATA pe Cel ce judeca fara partinire pe fiecare dupa faptele lui, purtati-va cu frica in timpul pribegiei voastre; caci stiti ca nu cu lucruri pieritoare, cu argint sau cu aur, ATI FOST RASCUMPARATI din felul desert de vietuire pe care-l mosteniserati de la parintii vostri, ci cu sangele scump al lui Hristos, MIELUL fara cusur si fara prihana. EL A FOST CUNOSCUT MAI INAINTE DE INTEMEIEREA LUMII SI A FOST ARATAT LA SFARSITUL VREMURILOR pentru voi care PRIN EL sunteti credinciosi in Dumnezeu care L-a inviat din morti si I-a dat slava, pentru ca credinta si nadejdea voastra sa fie in Dumnezeu (1Petru 1: 17-21). Inainte de nasterea timpului, inainte de facerea omului din tarana pamantului, inainte de neascultarea lui, inainte de izgonirea omului si a nevestei lui din gradina Edenului, Dumnezeu in nemarginita Lui intelepciune a facut un plan in Sine insusi, singurul Lui plan, in acel plan MIELUL ISUS a fost facut rascumpararea omului, tot El MIELUL lui Dumnezeu, tot atunci in acel plan a fost facut de Dumnezeu SLOBOZENIE SI APROPIERE potrivit cu Scriptura care zice: Da, mie, care sunt cel mai neinsemnat dintre toti sfintii, mi-a fost dat harul acesta sa vestesc Neamurilor BOGATIILE NEPATRUNSE ALE LUI HRISTOS si sa pun in lumina inaintea tuturor care este ispravnicia acestei taine, ASCUNSE DIN VEACURI in Dumnezeu, care a facut toate lucrurile; pentru ca domniile si stapanirile din locurile ceresti sa cunoasca azi, prin Biserica, INTELEPCIUNEA NESPUS DE FELURITA a lui Dumnezeu, dupa planul vesnic (veacurilor) pe care l-a facut in Hristos Isus, Domnul nostru. IN EL AVEM, PRIN CREDINTA IN EL, SLOBOZENIA SI APROPIEREA DE DUMNEZEU cu incredere (Efeseni 3: 8-12). Dupa cum cuvintele acestea slobozenie si apropiere reprezinta si contin in ele toate metodele si actiunile necesare folosite pentru infaptuirea slobozeniei si a apropierii, tot asa cuvantul rascumparare reprezinta si contine intreaga istorie a ceia ce urmeaza sa fie sau a ceia ce a fost rascumparat, inca de la starea de origine si pana la reantoarcerea din nou la aceasi stare de origine avuta la inceput.

 

 Rascumpararea lui Israel din casa robiei, de sub stapanirea lui Faraon incepe prin declaratia lui Dumnezeu ca propietar de origine al lui Israel unde zice Scriptura: Domnul a zis: "Am vazut asuprirea POPORULUI MEU, care este in Egipt, si am auzit strigatele pe care le scoate din pricina asupritorilor lui; caci ii cunosc durerile. M-am coborat ca sa-l izbavesc din mana egiptenilor si sa-l scot din tara aceasta si sa-l duc intr-o tara buna si intinsa, intr-o tara unde curge lapte si miere, si anume, in locurile pe care le locuiesc canaanitii, hetitii, amoritii, ferezitii, hevitii si iebusitii. Iata ca strigatele israelitilor au ajuns pana la Mine si am vazut chinul cu care ii chinuiesc Egiptenii. Acum, vino, Eu te voi trimite la faraon, si vei scoate din Egipt pe poporul Meu, pe copiii lui Israel." Tu vei zice lui faraon: "Asa vorbeste Domnul: "Israel este FIUL MEU, INTAIUL MEU NASCUT. Iti spun: Lasa pe FIUL MEU sa plece, ca sa-Mi slujeasca; daca nu vrei sa-l lasi sa plece, voi ucide pe fiul tau, pe intaiul tau nascut." (Exodul 3: 7-10, 4: 22,23).

Iata deci ca Dumnezeu era originalul propietar si chiar Tatal fiului Sau Israel, cuvantul rascumpararea cuprinde in continuare toate actiunile folosite pentru implinirea deplina a celor declarate de Dumnezeu cand a zis: M-am coborat ca SA-L IZBAVESC DIN MANA EGIPTENILOR SI SA-L SCOT DIN TARA ACEASTA SI SA-L DUC INTR-O TARA BUNA SI INTINSA, intr-o tara unde curge lapte si miere, si anume, in locurile pe care le locuiesc canaanitii, hetitii, amoritii, ferezitii, hevitii si iebusitii. Iata ca strigatele israelitilor au ajuns pana la Mine si am vazut chinul cu care ii chinuiesc Egiptenii. Acum, vino, Eu te voi trimite la faraon, si VEI SCOATE din Egipt pe poporul Meu, pe copiii lui Israel." Isbavirea lui Israel din mana Egiptenilor deasemenea are istoria ei, apoi scoaterea lor din tara Egiptului este formata din porunci si randuieli hotarate de Dumnezeu, conducerea lor spre tara Canaanului si mai intai REANTOARCEREA LOR LA DOMNUL, intalnirea lor cu Propietarul original acolo la Muntele Domnului (muntele Horeb) are deasemenea istoria ei. Iata deci ca toate acestea actiuni si randuieli hotarate de Dumnezeu, toate impreuna formeaza si sunt substanta reala a cuvantului RASCUMPARARE.

Isus Domnul nostru aduce la lumina o parte foarte importanta in procesul progresiv al rascumparari in scrierea evangheliei dupa Luca in capitolul 15: "Care om dintre voi, daca are o suta de oi, SI PIERDE PE UNA DIN ELE, nu lasa pe celelalte nouazeci si noua pe izlaz si se duce dupa cea pierduta pana cand o gaseste? Dupa ce a gasit-o, o pune cu bucurie pe umeri; si, cand se intoarce acasa, cheama pe prietenii si vecinii sai si le zice: "BUCURATI-VA IMPREUNA CU MINE, CACI MI-AM GASIT OAIA CARE ERA PIERDUTA." Sau care femeie, daca are zece lei din argint, SI PIERDE UNUL DIN EI, nu aprinde o lumina, nu matura casa si nu cauta cu bagare de seama pana cand il gaseste? Dupa ce l-a gasit, cheama pe prietenele si vecinele ei si zice: "BUCURATI-VA IMPREUNA CU MINE, CACI AM GASIT LEUL PE CARE-L PIERDUSEM." El a mai zis: "Un om avea doi fii. Cel mai tanar din ei a zis tatalui sau: "Tata, da-mi partea de avere ce mi se cuvine." Si tatal le-a impartit averea. Nu dupa multe zile, FIUL CEL MAI TANAR A STRANS TOTUL SI A PLECAT INTR-O TARA DEPARTATA, unde si-a risipit averea ducand o viata destrabalata.  DAR TREBUIA SA NE INVESELIM SI SA NE BUCURAM, PENTRU CA ACEST FRATE AL TAU ERA MORT, SI A INVIAT, ERA PIERDUT, SI A FOST GASIT". Pildele acestea formate si spuse de Mantuitorul sunt o reala oglindire, o reflectare clara a lucrurilor spirituale, a principiilor stabilite de Dumnezeu in lucrarea lui de rascumpararea a omului. Omul care pierde o singura oaie nu incearca sa-si refaca pierderea mergand la piata cumparand doua sau trei oi mult mai bune, mai valoroase decat oaia pierduta. Omul din pilda spusa de Isus nu se multumeste nici daca un prieten sau aproapele lui participa in recuperarea pierderi daruindui in dar o mica mielusea, omul acesta nu se multumeste nici daca in timp ce cauta oaia pierduta gaseste o suta de oi nepierdute si nici chiar daca gaseste sau cineva Ii daruieste o mie de animale mult mai valoroase ca oaia lui pierduta. Omul acesta nu vrea nimic mai mult, nimic mai putin, nici mai superior dar nici mai inferior decat ceia ce a pierdut. Balanta bucuriei plinatati lui a fost deranjata, nimic nu va restabili balanta sau echilibru bucuriei lui numai exact regasirea sau reantoarcerea a ceia ce era pierdut, numai exact ceia ce-I lipseste. Oaia pierduta nu poate fi inlocuita cu nimic, bucuria deplina va continua numai cand oaia pierduta va fi din nou in prezenta propietarului. Asemanatoare este si pilda femeii cu cei zece lei din argint, nimic altceva nu readuce echilibru bucuriei ei numai regasirea leului ei din argint pierdut. Chiar daca femeia primeste sau gaseste zece lei de aur sau daca primeste sau gaseste un leu de arama, nimic mai mult, nimic mai putin, numai regasirea leului ei din argint va restabili din nou echilibru bucuriei ei. Femeia nu cauta, nu doreste sa-si refaca valoarea leilor ei de argint, ea doreste si cauta numai leul pierdut, leul ei din argint. Principiul acesta este evident in cea de-a treia povestire, echilibrul bucuriei tatalui a fost restabilit din nou numai in ziua REANTOARCERI fiului sau, numai in ziua invieri fiului sau mort si in ziua regasirii fiului pierdut. Nouazeci si noua de fii care nu erau morti si care nu erau pierduti nu puteau sa intregeasca din nou bucuria tatalui a carui fiu murise si era pierdut.

 Dreptatea lui Dumnezeu nu cunoaste compromis, ea nu conoaste toleranta, ea este destul de puternica sa reapropie lucru indepartat, sa regaseasca lucru pierdut sa readuca la viata lucru mort, sa echilibreze balanta bucuriei lui Dumnezeu prin readucerea din nou in locul de origine a ceia ce fusese indepartat, pierdut si chiar mort. Balanta bucuriei lui Dumnezeu cu privire la fiul Sau creeat, fiul Sau Adam v-a fi intregita numai cand TOATA rasa Adamica v-a fi rascumparata si readusa din nou la originalul Propietar, la Creatorul si Tatal ei.  Procesul rascumparari omului cuprinde in volumul lui rascumpararea omului de sub stapanirea pacatului, din robia mortii si readucerea lui din nou la VIATA, mai intai la viata pe care o pierduse omul in ceasul sau in ziua morti. Echilibrul balantei bucuriei si a partasiei lui Dumnezeu cu fiul Sau Adam a fost deranjata atunci cand prin pacatul neascultari viata omului a fost luata si omul fiul lui Dumnezeu Adam a murit continuand in moarte si sa pierdut in largul campului departe de gradina Edenului, departe de pomul vietii. Dumnezeu vizita, colabora, avea partasie cu omul prin undele active ale vietii pe care o asezase in om. Omul fusese creat din tarana pamantului, dar viata care I-a fost data era din Dumnezeu: Domnul Dumnezeu a facut pe om din tarana pamantului, i-a suflat in nari suflare de VIATA, si omul s-a facut astfel un suflet viu (Fac.2:7). Incalcarea porunci lui Dumnezeu a adus in om moartea potrivit cu porunca lui Dumnezeu iar viata lui l-a parasit, omul mergand deci zilnic in largul mortii. Omul a murit fata de Dumnezeu si fata de viata venita din Dumnezeu, dupa izgonirea lui din gradina Edenului omul a devenit rob, prinzioner sub stapanirea pacatului si sub robia mortii, complect incapabil, fara putere in recuperarea vietii pierdute.

 Prin moarte omul sa indepartat de viata, in calatoria lui sub puterea mortii si tot mai adanc spre moarte omul s-a pierdut treptat fata de caracteristicele si bogatiile efectelor vietii primite de la Dumnezeu. Nemiloasa moarte a lovit omul, l-a luat cu forta si brutalitate, la indepartat, la instrainat, la omorat si apoi la tinut rob sub stapanirea ei acolo in largul CAMPULUI departe de gradina, departe de viata, departe de partasia vizitelor lui Dumnezeu. Iata ca moartea a lovit mai intai partea psihica a omului si mai la urma partea fizica, iata ca omul era ica viu in partea lui fizica dar era mort in partea lui psihica, cred ca despre aceasta stare de moarte vorbeste Scriptura unde zice: Dar Isus i-a zis: "Lasa MORTII sa-si ingroape MORTII, si tu du-te de vesteste Imparatia lui Dumnezeu." (Luc.9:60).  Voi erati MORTI in greselile si in pacatele voastre (Efes.2:1). Macar ca eram MORTI in greselile noastre, ne-a adus la viata impreuna cu Hristos (prin har sunteti mantuiti). Aduceti-va aminte ca in vremea aceea erati fara Hristos, fara drept de cetatenie in Israel, STRAINI de legamintele fagaduintei, FARA NADEJDE SI FARA DUMNEZEU IN LUME (Efes.2:5,12). Iata, dar, ce va spun si marturisesc eu in Domnul: sa nu mai traiti cum traiesc paganii in desertaciunea gandurilor lor, AVAND MINTEA INTUNECATA, FIIND STRAINI DE VIATA LUI DUMNEZEU, din pricina nestiintei in care se afla in urma impietririi inimii lor. Ei si-au pierdut orice pic de simtire, s-au dedat la desfranare si savarsesc cu lacomie orice fel de necuratie (Efeseni 4: 17-19). Pe voi, care erati MORTI in greselile voastre si in firea voastra pamanteasca netaiata imprejur, Dumnezeu v-a adus la viata impreuna cu El, dupa ce ne-a iertat toate greselile. (Col.2:13). Starea de moarte a omului este aratata in Scripturi ca o dovada care nu poate fi ascunsa, care nu poate fi anulata si nici contrazisa, moartea a stapanit peste intreaga fiinta a omului, psihic si fizic si omul a fost legat in neputinta cu lanturile robiei, a pacatului si-a mortii. Diavolul si pacatul au stapanit prin puterea mortii peste intreaga fiinta a omului, numai VIATA venita din Dumnezeu putea sa readuca, sa retrezeasca omul din somnul mortii. Este foarte important sa cunoastem adevarul unde omul nu numai ca a murit psihic si fizic dar a devenit rob, a devenit prinzioner legat in neputinta si inchis in inchisoarea intunericului si-a mortii, asa dar pentru eliberarea omului din intunecoasa inchisoare a mortii mai intai trebuiau detronati, desbracati de puterea lor stapanitorii si dusmanii omului adica diavolul si pacatul.

 Cand Dumnezeu a hotarat sa rascumpere pe Israel din robia grea a Egiptului mai intai a desbracat de puterea lui pe stapanitorul Egiptului, pe FARAON si oastea lui care tinea pe Israel in robie. Tot la fel, rascumpararea adusa prin Isus Hristos potrivit planului lui Dumnezeu prevedea mai intai nimicirea si desbracarea de puterea lor a diavolului, a pacatului si a mortii dusmanii omului: Astfel, dar, deoarece copiii sunt partasi sangelui si carnii, tot asa si El insusi a fost deopotriva partas la ele, pentru ca, prin moarte, SA NIMICEASCA PE CEL CE ARE PUTEREA MORTII, ADICA PE DIAVOLUL, (Evr.2:14). SI SA IZBAVEASCA PE TOTI ACEIA CARE, PRIN FRICA MORTII, ERAU SUPUSI ROBIEI TOATA VIATA LOR. (Evr.2:15). A DEZBRACAT DOMNIILE SI STAPANIRILE si le-a facut de ocara inaintea lumii, dupa ce a iesit biruitor asupra lor prin cruce (Coloseni 2: 15). El ne-a mantuit si ne-a dat o chemare sfanta, nu pentru faptele noastre, ci dupa hotararea Lui si dupa harul care ne-a fost dat in Hristos Isus, inainte de vesnicii, dar care a fost descoperit acum prin aratarea Mantuitorului nostru Hristos Isus, CARE A NIMICIT MOARTEA si a adus la lumina viata si neputrezirea, prin Evanghelie (2Timotei 1: 9,10)…Astfel, dar, dupa cum printr-o singura greseala a venit o osanda CARE A LOVIT PE TOTI OAMENII, tot asa, printr-o singura hotarare de iertare a venit pentru toti oamenii o hotarare de neprihanire care da viata. Caci, dupa cum prin neascultarea unui singur om, cei multi AU FOST FACUTI PACATOSI, tot asa, prin ascultarea unui singur Om, cei multi VOR FI FACUTI NEPRIHANITI. Ba inca si Legea a venit pentru ca sa se inmulteasca greseala; dar unde s-a inmultit pacatul, acolo harul s-a inmultit si mai mult; pentru ca, dupa cum PACATUL A STAPANIT DAND MOARTEA, tot asa si harul sa STAPANEASCA dand neprihanirea, ca sa dea viata vesnica, prin Isus Hristos, Domnul nostru (Romani 5: 18-21). A doua zi, Ioan a vazut pe Isus venind la el si a zis: "Iata Mielul lui Dumnezeu CARE RIDICA PACATUL LUMII! El este Acela despre care ziceam: "Dupa mine VINE UN OM care este inaintea mea, caci era inainte de mine (Ioan 1: 29,30).

 Dumnezeu considera ca omul a cazut sub puterea vrajmasilor lui sub o forma legala. Apostolul Pavel prezinta fratilor din Roma forma aceasta legala prin care omul a cazut victima vrajmasilor lui: Tot astfel, fratii mei, prin trupul lui Hristos, si voi ati murit in ce priveste Legea, ca sa fiti ai altuia, adica ai Celui ce a inviat din morti; si aceasta, ca sa aducem rod pentru Dumnezeu. Caci, cand traiam sub firea noastra pamanteasca, patimile pacatelor, atatate de Lege, lucrau in madularele noastre si ne faceau sa aducem roade pentru moarte. Dar acum, am fost izbaviti de Lege si suntem morti fata de Legea aceasta care ne tinea robi, pentru ca sa slujim lui Dumnezeu intr-un duh nou, iar nu dupa vechea slova. Deci ce vom zice? Legea este ceva pacatos? Nicidecum! Dimpotriva, pacatul nu l-am cunoscut decat prin Lege. De pilda, n-as fi cunoscut pofta, daca Legea nu mi-ar fi spus: "Sa nu poftesti!" Apoi pacatul a luat prilejul si a facut sa se nasca in mine, prin porunca, tot felul de pofte; caci fara Lege, pacatul este mort. ODINIOARA,  FIINDCA ERAM FARA LEGE, TRAIAM, DAR, CAND A VENIT PORUNCA, PACATUL A INVIAT, SI EU AM MURIT. SI PORUNCA, EA, CARE TREBUIA SA-MI DEA VIATA, MI-A PRICINUIT MOARTEA. Pentru ca pacatul a luat prilejul, prin ea m-a amagit, si PRIN INSASI PORUNCA ACEASTA M-A LOVIT CU MOARTEA. Asa ca Legea, negresit, este sfanta, si porunca este sfanta, dreapta si buna. Atunci, un lucru bun mi-a dat moartea? Nicidecum. Dar pacatul, tocmai ca sa iasa la iveala ca pacat, mi-a dat moartea printr-un lucru bun, pentru ca pacatul sa se arate afara din cale de pacatos, prin faptul ca se slujea de aceeasi porunca. Stim, in adevar, ca Legea este duhovniceasca; dar eu sunt pamantesc, vandut ROB PACATULUI (Romani 7: 4-14).

 Diavolul, pacatul si moartea nu au stat la panda si nu au inselat pe Dumnezeu rapind omul din prezenta si din gradina lui Dumnezeu. Totul trebuia sa se implineasca dupa desenul si hotararea lui Dumnezeu asezate tainic in planul Sau, in Planul Veacurilor. Iata care a fost PORUNCA, iata care a fost LEGEA, si iata cum a devenit omul rob al pacatului si al mortii: Domnul Dumnezeu a luat pe om si l-a asezat in gradina Edenului, ca s-o lucreze si s-o pazeasca. Domnul Dumnezeu A DAT OMULUI PORUNCA ACEASTA: "Poti sa mananci dupa placere din orice pom din gradina; dar din pomul cunostintei binelui si raului sa nu mananci, CACI IN ZIUA IN CARE VEI MANCA DIN EL VEI MURI NEGRESIT." (Geneza 2: 15-17). Porunca pe care Dumnezeu a dat-o omului a fost sfanta si dreapta si a fost aceasta: "Poti sa mananci dupa placere din orice pom din gradina; dar din pomul cunostintei binelui si raului sa nu mananci. Porunca aceasta ducea spre viata pentru cel ce o implinea, iar pentru cel ce nu o implinea aceasta porunca sfanta si dreapta ducea spre moarte. Iata acum care era legea pacatului si a mortii care deasemenea era sfanta si dreapta: CACI IN ZIUA IN CARE VEI MANCA DIN EL VEI MURI NEGRESIT, FIINDCA PLATA PACATULUI ESTE MOARTEA.

 Aceasta era legea lui Dumnezeu cu privire la cel ce pacatuieste, adica la cel ce incalca porunca, la cel ce mananca din pomul cunostintei binelui si raului, aceasta lege a lui Dumnezeu ca-si toate legile Lui nu cunoste compromis. Omul deci a incalcat PORUNCA, a pacatuit, a gesit tinta si a cazut sub puterea legi lui Dumnezeu fiind lovit cu moartea. ODINIOARA, FIINDCA ERAM FARA LEGE, TRAIAM, DAR, CAND A VENIT PORUNCA, PACATUL A INVIAT, SI EU AM MURIT. Viata pe care Dumnezeu o pusese in omul pamantesc era planul si voia Sa, la care plan si voie omul nu avea cum sa participe, omul era inca in starea lui de tarana inca neactivata de viata. Viata aceasta asezata in om era venita din Dumnezeu si nu din omul pamantesc, omul pamantesc nu era un duh dadator de viata, adica el nu era viata si nici macar parte din viata. Dumnezeu pusese viata in om si tot Dumnezeu putea sa o ia dupa voia si hotararea Sa, numai dupa ce omul pamantesc a devenit un suflet viu prin impulsul vietii, numai dupa ceea a putut el sa primeasca si sa inteleaga manualul de pastrare a vietii. Omul functiona foarte bine, fara nici o bariera, fara nici o grija sub bogatia si puterea vietii primita, dar, cand Dumnezeu I-a conditionat continuarea vietii, omul sa lasat amagit de oratorul Sarpe, a incalcat porunca lui Dumnezeu, pacatul a inviat sau a iesit la iveala iar omul si-a pierdut viata, potrivit legi lui Dumnezeu el trebuia progresiv sa moara fata de viata primita si sa se reantoarca in tarana pamantului: Atunci Domnul a zis: "Duhul Meu nu va ramane pururi in om, caci si omul nu este decat carne pacatoasa: totusi zilele lui vor fi de o suta douazeci de ani." In sudoarea fetei tale sa-ti mananci painea, pana te vei intoarce in pamant, caci din el ai fost luat; caci tarana esti si in tarana te vei intoarce." Pana nu se intoarce tarana in pamant, cum a fost, si pana nu se intoarce duhul la Dumnezeu, care l-a dat. Dupa cum trupul fara duh este mort, tot asa si credinta fara fapte este moarta.

 Dragi mei, iata ca moartea a venit si a lovit omul prin porunca si legea lui Dumnezeu, Diavolul a ispitit partea femeiasca din om, cand femeia a fost biruita de ispita Diavolului mancand din rodul pomului oprit, pacatul sa nascut iar moartea a luat stapanire peste om prin legea lui Dumnezeu. Diavolul a continuat sa biruiasca prin ispita pe fiecare nou nascut in familia lui Adam, odata ce omul cade in neascultare, pacatul se naste in fiinta lui iar moartea are dreptul sa stapaneasca peste om dupa legea lui Dumnezeu si astfel oameni nu se pot elibera singuri din robia pacatului si a mortii. Omul biruit de Diavolul, omul pacatos si mort are nevoie de VIATA, omul este dependent de viata, el nu este dadatorul vietii, el are nevoie de unul altul care sa-I aseze din nou viata in fiinta lui lipsita de viata. Dupa legea lui Dumnezeu, dupa legea pacatului si a mortii omul vinovat de incalcarea porunci, omul pacatos nu avea dreptul la viata, asa dar mai intai trebuia ca omul sa fie izbavit de pacat, sa fie declarat fara vina, sa fie ca unul care a respectat si implinit porunca lui Dumnezeu, si numai ajungand intr-o stare de neprihanire, intr-o stare fara vina, numai atunci si numai acolo avea dreptul sa mosteneasca viata. Apostolul Pavel  scrie fratilor din Roma despre temelia si puterea legi pacatului care stapanea peste toti oameni de la stramosul Adam si pana la moartea si invierea lui Isus Hristos Domnul  Vietii, si alaturanduse si el neputintei nemului omenesc privind la nemiloasa robie din toate veacurile trecutului, la murmurul si strigatele celor din Locuinta Mortilor iar apoi cuprins de jarul milei intorcandusi fata spre generatiile veacurilor viitoare se-ntreaba singur cu intrebarea intregi omeniri: O, NENOROCITUL DE MINE! CINE MA VA IZBAVI DE ACEST TRUP DE MOARTE…?

Apostolul se descrie pe el in numele si in locul intregi omenirii: Nenorocitul de mine! Sau eu cel fara sanse, eu cel ce nu pot sa ma ajut, eu cel fara de putere, eu robul pacatului, eu victima mortii, deci arata mai intai starea fara viata a lui MINE, starea neputintei a lui Eu. Apostolul nu se opreste la nenorocitul de Mine, adunand indeajuns aier in plamani lui striga cu glas tare, asa de tare ca a fost auzit de milioane de nenorociti in cursul celor 2000 de ani, tot asa de proaspat si tare il aud si eu in seara zilei de azi si prin harul Divin ma alatur glasului lui care zice: CINE ma va izbavi de acest trup de moarte…?  Apostolul aduce la lumina adevarul curat despre starea de moarte a OMULUI FACUT DE DUMNEZEU DIN TARANA PAMANTULUI, apostolul mai intai arata starea lui personala, starea neputintei lui, starea SUFLETULUI pentruca sufletul este Nenorocitul de Mine. Apostolul Pavel declara ca el nu se poate ajuta, el nu era un DUH DADATOR DE VIATA, el in starea de Nenorocitul de Mine priveste la starea de moarte a TRUPULUI sau si prin Duhul Sfant el declara sub forma de intrebare nebiruitul adevar CINE ma va izbavi…? CINE imi va aduce VIATA atat pentru Nenorocitul de Mine cat si pentru Trupul meu muritor…? Cine oare poate? Cine oare are cunostinta? Cine oare voieste?  Cine altul decat Ziditorul, Propietarul, Dumnezeul Vietii?  Iata omul descris de apostol: Domnul Dumnezeu a facut pe om din tarana pamantului, i-a suflat in nari suflare de viata, si omul s-a facut astfel un suflet viu (Geneza 2: 7).

 Omul acesta a fost facut din tarana pamantului si este declarat si descris in Scripturi OMUL PAMANTESC, in momentul cand Dumnezeu I-a suflat in nari SUFLARE DE VIATA, sau DUH DE VIATA, el omul pamantesc a devenit un SUFLET VIU. Sufletul acesta viu este conectat si corespondeaza cu lumea Duhovniceasca numai prin suflarea de viata sau prin Duhul Vietii venit din Dumnezeu. Odata ce Duhul de viata a fost ridicat de peste omul devenit suflet viu, moartea a pus stapanire peste om prin porunca lui Dumnezeu, iar potrivit cu cele declarate de apostol sufletul viu a devenit Nenorocitul de Mine iar tarana pamantului a devenit Trupul de Moarte. Nimic nu a ramas in om care sa-l ajute in redobandirea vietii ridicata si plecata din fiinta lui, daca Dumnezeu nu planifica rascumpararea omului si reantoarcerea lui din nou la viata, omul ar fi ramas vesnic in starea lui nenorocita, in starea lui de moarte. Apostolul continua scrierea lui aratand fratilor din Roma importanta mare a rascumpararii, a izbavirii si reantoarcerea omului din nou la Viata prin indurare, prin harul mare, prin legea Duhului de Viata unde scrie el: Acum, dar, nu este nicio osandire pentru cei ce sunt in Hristos Isus, care nu traiesc dupa indemnurile firii pamantesti, ci dupa indemnurile Duhului. In adevar, LEGEA DUHULUI DE VIATA IN HRISTOS ISUS M-A IZBAVIT DE LEGEA PACATULUI SI A MORTII. Caci - lucru cu neputinta Legii, intrucat firea pamanteasca o facea fara putere - Dumnezeu a osandit pacatul in firea pamanteasca, trimitand, din pricina pacatului, pe insusi Fiul Sau intr-o fire asemanatoare cu a pacatului, pentru ca porunca Legii sa fie implinita in noi, care traim nu dupa indemnurile firii pamantesti, ci dupa indemnurile Duhului (Romani 8: 1-4). Prin harul si voia lui Dumnezeu vom continua subiectul rascumpararii in capitolul urmator. Cu multa stima si respect David Ilea. 

 

[ENTER TEXT OF WRITING / SCRIERE HERE]

 

Other Writings in This Series:

Capitolul 1
Capitolul 2
Capitolul 3
Capitolul 4
Capitolul 5
Capitolul 6
Capitolul 7
Capitolul 8
Capitolul 9
Capitolul 10
Capitolul 11
Capitolul 12
Capitolul 13
Capitolul 14
Capitolul 15
Capitolul 16