Home
WRITINGS
SCRIERII
POEMS
POEZII
LINKS
CONTACT
SITE MAP

Capitolul 13


In El Avem Planul Veacurilor 1 Planul Veacurilor 2 Voia Lui Dumnezeu TAINA VOII SALE Implinirea Vremurilor Ziua de Odihna Odihna Lui Inceputul & Sfarsitul UNIREA IN HRISTOS Imparatia Lui Dumnezeu Eternitatea


In El Avem # 13

 

IN EL AVEM RASCUMPARAREA, PRIN SANGELE LUI, IERTAREA PACATELOR, dupa bogatiile harului Sau pe care l-a raspandit din belsug peste noi, prin orice fel de intelepciune si de pricepere; caci a binevoit sa ne descopere taina voii Sale, dupa planul pe care-l alcatuise in Sine insusi, ca sa-l aduca la indeplinire la implinirea vremurilor, spre a-Si uni iarasi intr-unul, in Hristos, toate lucrurile: cele din ceruri si cele de pe pamant. In El am fost facuti si mostenitori, fiind randuiti mai dinainte, dupa hotararea Aceluia care face toate dupa sfatul voii Sale, ca sa slujim de lauda slavei Sale, noi, care mai dinainte am nadajduit in Hristos (Efeseni1: 7-12).

 

Dragi cititori, istoria omului, istoria noastra, totul despre om a fost gandit, hotarat si tainic asezat intr-un plan numit in Scripturi Planul Veacurilor, SINGURUL plan facut de Dumnezeu in Sinea lui mai inainte de inceputul lucrarilor Lui. Asa dar, istoria omului a fost cunoscuta, complect terminata si adanc intiparita de Dumnezeu in nemarginita lume a minti Duhului Sau inainte de facerea omului. Pentru manifestarea istoriei omului din lumea nevazuta, din lumea tainelor Duhului lui Dumnezeu in lumea de materie, in lumea timpului si a spatiului, in lumea celor trecatoare, in lumea celor ce se pot vedea, Dumnezeu S-a folosit mai intai de esenta fiintei Sale, de chipul si asemanarea Sa, venind din lumea nevazuta, din lumea necunoscuta, din lumea netrecatoare a eternitatii Duhului Sau S-a implicat personal in supravegherea si implinirea deplina a istoriei omului lasandu-se vazut si cunoscut. Da! El personal prin Cuvantul gurii Lui, El cel etern a facut veacurile unitatile de masura a timpului trecator si S-a asezat in ele devenind Dumnezeul veacurilor, apoi pentru aducerea la indeplinire a istoriei omului aici in lumea celor trecatoare S-a folosit de acestea unitati de masura a timpului si de diferite unelte facute tot de El pentru diferite lucrari, care toate impreuna activate de voia cea buna a lui Dumnezeu contribuie fara nici macar o mica gresala la implinirea deplina a istoriei omului. Istoria omului este fara indoiala o lucrare tainica a Dragostei adevarata, nemarginita, atotputernica si sfanta care este Dumnezeu. Istoria omului fiind deci LUCRAREA INTIMA A CREATORULUI, o lucrare izvorata din centru fiintei Sale, din inima plina de iubire, o lucrare COMPLECT TERMINATA  si asezata in Planul veacurilor, o lucrare care poarta peceta aprecierii intelepciunii Creatorului de FOARTE BUNA, nu poate niciodata si nicicand sa fie afectata, alterata, schimbata, marginita sau inlargita de nici o domnie, stapanire sau putere, Suveranul Creiator, Domn si Rege a tuturor universurilor nu are competitie. Urmarind in Scripturi calauziti de Duhul Sfant sau Duhul Vietii, implinirea istoriei omului aici in lumea celor trecatoare este foarte evident ca Dumnezeu nu intampina imprejurari neprevazute care Sa-l opreasca, sau care sa determine o schimbare in proiectul istoriei omului. Dupa lucrarea foarte buna facuta si perfect terminata de Domnul Dumnezeu in timpul celor sase zile si in lungimea vremilor inteleptul si atotputernicul Arhitect a fost si este in ziua Lui de odihna de unde inundat de pace si de o mare bucurie priveste perfecta desfasurare si aducere la implinire a istoriei omului intocmai dupa proiectul voii Sale asezat in planul veacurilor, care plan se afla acum in mana vrednicului Miel al lui Dumnezeu.                                                                                                                                                                                                                    

Planul rascumpararii omului pamantesc si cazut in pacatul neascultarii prevedea in final iertarea, oprirea, ridicarea, stergerea, curatirea, spalarea si in final izbavirea omului de sub vechiul jug al pacatului cat si nimicirea stapanirii pacatului. Iertarea si neutralizarea stapanirii pacatului era o lucrare de baza, o lucare de fundatie, era o lucrare care trebuia realizata INAINTE de deschiderea portii inchise, inainte de deschiderea caii sau a drumului blocat si astfel inainte de  reintrarea omului in gradina partasiei si in prezenta fetei lui Dumnezeu, INAINTE de reintrarea omului in Locul Preasfant la pomul vietii si a raului dadator de viata. Numai iertarea, ridicarea si spalarea omului de vina si pacatul neascultarii cat si oprirea, nimicirea puteri pacatului dadea omului dreptul sa reintre din nou ACASA in gradina prezentei lui Dumnezeu si sa manance din rodul pomului vietii. Poarta de intrare si drumul care ducea la pomul vietii a fost inchis si pazit de heruvimi prin voia si porunca lui Dumnezeu si omul vinovat de pacatul neascultarii nu avea voie, nu avea dreptul si nu putea el singur inca in starea lui vinovata sa intre in gradina si sa manance din pomul vietii. Inainte de caderea omului in pacatul neascultarii potrivit poruncii lui Dumnezeu omul avea voie, avea dreptul, putea sa manance DUPA PLACERE din pomul vietii:  “Domnul Dumnezeu a dat omului porunca aceasta: "POTI SA MANANCI DUPA PLACERE DIN ORICE POM DIN GRADINA; dar din pomul cunostintei binelui si raului sa nu mananci, caci in ziua in care vei manca din el vei muri negresit."(Genesa 2:16,17). Dupa caderea omului in pacatul neascultarii potrivit legi pacatului si a mortii OMUL A MURIT MAI INTAI SUFLETESTE, a murit in sufletul lui fata de partasie, fata de glasul, fata si relatia lui cu Dumnezeu. Dar ca sa nu manance din pomul vietii si sa traiasca vesnic in starea lui de moarte, adica sa nu ramana vesnic despartit si indepartat de partasia fetei Lui, Dumnezeu in indurarea Lui a izgonit omul din gradina si de la pomul vietii vesnice si a inchis poarta de intrare, Dumnezeu­ L-A INCHIS TEMPORAR AFARA DIN GRADINA, in lumea pacatului si a neascultarii lui, in lumea CAMPULUI, in lumea fiarelor a vetuitoarelor campului potrivit Scripturii care zice: “Domnul Dumnezeu a zis: "Iata ca omul a ajuns ca unul din Noi, cunoscand binele si raul. Sa-l impiedicam, dar, acum ca nu cumva sa-si intinda mana, sa ia si din pomul vietii, SA MANANCE DIN EL SI SA TRAIASCA IN VECI." De aceea Domnul Dumnezeu L-A IZGONIT din gradina Edenului, ca sa lucreze pamantul din care fusese luat. Astfel a izgonit El pe Adam; si la rasaritul gradinii Edenului a pus niste heruvimi, care sa invarteasca o sabie invapaiata, CA SA PAZEASCA DRUMUL CARE DUCE LA POMUL VIETII”.(Genesa 3:22-24). Asa dar, iertarea omului vinovat, curatirea prin spalare, ridicarea, indepartarea si nimicirea pacatului trebuia facuta aici la rasartitul gradinii Edenului, la poarta cea cu heruvimi, inainte de reintrarea omul in gradina la raul si la pomul vietii. Procesul iertarii pacatelor omului proiectat de Dumnezeu trebuia in final sa aduca omul intr-o stare de NEPRIHANIRE care sa-I dea dreptul si cu PLACERE sa poata manca din rodul pomului vietii, sa primeasca Duhul de viata si prin acest Duh de viata sa traiasca vesnic in prezenta fetei si a partasiei lui Dumnezeu ca un administrator, un ispravnic al tainelor planului lui Dumnezeu.

Iertarea pacatului neascultarii omului in lungimea vecurilor trebuia facuta potrivit cu planul voii lui Dumnezeu, plan pe care-l alcatuise in Sine insusi inainte de intemeierea lumii. Iertarea pacatului descrisa in Vechiul Testament este mult diferita de iertarea pacatului descrisa in Noul Testament, iertare complect realizata de Dumnezeu prin Isus Fiul Sau. Iertarea pacatelor omului descrisa si practicata in volumul Vechiului Testament are cel putin doua mari si foarte insemnate aspecte: Iertarea purta in ea in primul rand chipul sau aspectul ei istoric foarte limitat, era randuita sa fie O UMBRA A BUNURILOR VIITOARER. In chip istoric iertarea a fost aplicata limitanduse la anumite personae, la anumite familii si la un popor sau in putine cazuri limitanduse la anumite popoare, OMUL ERA IERTAT DAR PACATUL NU ERA OPRIT SI RIDICAT DIN SI DE PESTE FIINTA OMULUI, pacatul stapanea cu mare putere in si peste om, iertarea daruita omului nu afecta puterea progresiva a inmultirii pacatului, nu oprea si nu neutraliza pacatul in originea lui, smochinul pacatului frunzele si rodul lui nu era inca uscat incepand cu radacinele lui, nu era smuls cu radacinele lui din pamantul omului. In al doilea rand iertarea pacatelor purta in sinea ei chipul profetic, vestea o vreme randuita de Dumnezeu unde prin INDURAREA lui Dumnezeu, prin Mielul indurarii si-a harului lui Dumnezeu, numai prin Mielul lui Dumnezeu, intreaga omenire urma sa fie iertata, curatita, izbavita de sub stapanirea pacatului iar pacatul urma sa fie desbracat de puterera lui si nimicit o data pentru totdeauna Aleluia!

Potrivit legii pacatului si a mortii omul cazut in neascultare de porunca lui Dumnezeu trebuia sa moara, plata pacatului era moartea. Moartea vine si loveste omul pacatos, ea vine numai dupa ce Duhul de viata a plecat din fiinta omului. Moartea vine in si peste om in urma infaptuirii pacatului, pacatul STAPANESTE peste om legand omul cu legaturile mortii, unde este pacat trebuie sa fie si moarte, UNDE NU ESTE PACAT NU ESTE NICI MOARTE. Pentruca pacatul a fost infaptuit de om in gradina partasiei si in prezenta fetei lui Dumnezeu, moartea a lovit omul chear acolo in gradina Edenului in prezenta fetei lui Dumnezeu. Moartea este puterea care desparte omul pacatos de partasia cu Dumnezeu, moartea orbeste ochii omului si nu mai vede fata lui Dumnezeu. Satan domneste in si peste fiinta omului prin pacat, iar pacatul stapaneste in om aducand moartea, Isus Hristos domneste in om prin harul lui Dumnezeu, iar harul stapaneste aducand neprihanirea, CAND OMUL ESTE FACUT SI DECLARAT NEPRIHANIT NUMAI ATUNCI SI ACOLO VINE IN OM DUHUL VIETII VESNICE CARE UNESTE OMUL CU DUMNEZEU IN DEPLINA PARTASIE SI OMUL VEDE SI LOCUIESTE IN PREZENTA FETEI SLAVEI LUI DUMNEZEU. “Astfel, dar, dupa cum printr-o singura greseala a venit o osanda care a lovit pe TOTI OAMENII, tot asa, printr-o singura hotarare de iertare a venit pentru TOTI OAMENII o hotarare de neprihanire care da viata. Caci, dupa cum prin neascultarea unui singur om, cei multi au fost facuti pacatosi, tot asa, prin ascultarea unui singur Om, cei multi vor fi facuti neprihaniti. Ba inca si Legea a venit pentru ca sa se inmulteasca greseala; dar unde s-a inmultit pacatul, acolo harul s-a inmultit si mai mult; pentru ca, DUPA CUM PACATUL A STAPANIT DAND MOARTEA, TOT ASA SI HARUL SA STAPANEASCA DAND NEPRIHANIREA, CA SA DEA VIATA VESNICA, PRIN ISUS HRISTOS, DOMNUL NOSTRU” (Romani 5:18-21). Care a fost dat din pricina faradelegilor noastre, si A INVIAT DIN PRICINA CA AM FOST SOCOTITI NEPRIHANITI.(Rom.4:25). Neascultarea sau ascultarea de poruncile lui Dumnezeu nu sunt o iluzie, o imaginatie falsa nascuta in mintea omului, amandoua acestea sunt foarte reale si sunt insotite de consecinte reale. Pentru sau prin  neascultarea primului om Adam Dumnezeu a trimis moartea care a lovit toti oamenii. Pentru sau prin ascultarea Omului Isus Dumnezeu a trimis pentru toti oamenii mai intai IERTAREA, apoi NEPRIHANIREA, si apoi VIATA care uneste omul cu Dumnezeu.

Iertarea pacatelor omului in chip istoric si practicata dupa proiectul Legi lui Dumnezeu facut cunoscut lui Israel prin Moise a fost si inca este cu adevarat ca un ocean gigantic care ascundea vremelnic taina gandurilor, a voii maretului Creator cu privire la om lucrarea mainilor Sale si expresia chipului Sau. Dupa caderea omului in pacatul neascultarii si dupa izgonirea lui din gradina Edenului, ajuns in imparatia Campului in mijocul vetuitoarelor si a FIARELOR CAMPULUI, DUMNEZEU A INGADUIT ca omul vinovat deja sa devina rob, prinzioner sub domnia lui Satan, sub stapanirea Pacatului si sub puterea Mortii. Iata deci, adevarata stare in care a locuit omul pacatos in lungimea vermilor si aceasta stare nu a fost doar o iluzie in mintea omului. Potrivit legi pacatului si a mortii in ziua infapturi pacatului Duhul Sfant, Duhul de viata a parasit omul, moartea A LOVIT OMUL si omul a murit fata de partasia, cunoastinta, relatia si unirea lui cu Dumnezeu, apoi ca sa nu traiasca vesnic in starea lui de moarte Dumnezeu a izgonit omul afara din gradina Eden, departe de pomul si raul vietii, departe de fata Creatorului. SINGURUL DRUM care ducea in gradina si la pomul vietii a fost blocat, a fost asezata o poarta, o usa inchisa, a fost pus sub paza unor heruvimi care continu invarteau o sabie de foc, o sabie invapaiata ca sa nu permita omului in starea lui vinovata sa intre in gradina si sa manance din rodul pomului vietii vesnice. Fara Duhul de viata, departe de misterioasa gradina in largimea imparatiei Campului omul a locuit ca ROB legat cu legaturile mortii INCHIS DE DUMNEZEU departe de locuinta lui sub puterea, stapanirea si domnia vrajmasilor lui. Reantoarcerea omului din nou in grdina, in casa si locuinta lui de la inceput a devenit IMPOSIBILA PENTRU OM, rascumpararea sau reantoarcerea lui depindea acuma in primul rand de unul altul, de CINEVA CARE SA FIE INDURATOR, DE CINEVA CARE SA SE COBOARE JOS IN STAREA LUI DE ROBIE, SA-L ELIBEREZE de sub robia vrajmasilor lui, apoi sa-l conduca la rasarit de gradina Eden unde este poarta de intrare in gradina si la pomul vietii, poarta blocata, poarta pazita de heruvimii cei cu sabia invapaiata, sa plateasca pretul corespunzator pentru toata vina si pentru toate pacatele omului, CINEVA care sa aiba cheia sa deschida usa inchisa, sa-l aduca astfel intr-o stare de NEPRIHANIRE,  sa-I dea dreptul de intrare in gradina la pomul vietii si apoi la partasia slavei chipulul lui Dumnezeu.

Rascumpararea omului potrivit planului lui Dumnezeu trebuia sa inceapa cu eliberarea omului din casa robiei si nimicirea vrajmasilor sub a caror domnie, stapanire si putere omul ajunsese rob. Istoria poporului lui Israel cu privire la vremea petrecuta in casa robiei, timp de 4 sute de ani petecuti in robia Egiptului sub stapanirea lui Faraon este cu adevarat o parte tainica din istoria omului pacatos ajuns rob si INCHIS DE DUMNEZEU afara din placuta gradina a Edenului sub domnia, stapanirea si puterea vrajmasilor lui. Evident si adevarat este faptul ca Dumnezeu hotarase pentru un motiv bine cunoscut de El, ca samanta lui Avram sa fie INSTRAINATA departe de TARA ei, departe de casa ei, departe de gradina locuintei ei. Acolo in tara care nu este a ei, acolo in tara Campului unde locuiesc toate FIARELE CAMPULUI, potrivit planului lui Dumnmezeu trebuia sa fie robita si apasata greu patru sute de ani. Eliberarea ei din robie, judecata si nimicirea vrajmasilor ei cat si reantoarcerea ei la LOCUINTA ei pregatita de Dumnezeu trebuia in totul sa fie potrivit planului si voii lui Dumnezeu. Lucrarea aceasta atat de tainica era rezervata inca de la inceput numai pentru Isus Hristos Fiul dragostei lui Dumnezeu: “Dupa multa vreme, imparatul Egiptului a murit; si copiii lui Israel gemeau inca din pricina ROBIEI si scoteau strigate deznadajduite. Strigatele acestea, pe care li le smulgea robia, s-au suit pana la Dumnezeu. Dumnezeu a auzit gemetele lor si Si-a adus aminte de legamantul Sau facut cu Avraam, Isaac si Iacov” (Exod 2:23,24). “Acum insa am auzit gemetele copiilor lui Israel, pe care-i tin egiptenii in robie, si Mi-am adus aminte de legamantul Meu. De aceea, spune copiilor lui Israel: "Eu sunt Domnul: Eu va voi izbavi din muncile cu care va apasa egiptenii, va voi izbavi din robia lor si va voi scapa cu brat intins si cu mari judecati. Va voi lua ca popor al Meu; Eu voi fi Dumnezeul vostru, si veti cunoaste ca Eu, Domnul Dumnezeul vostru, va izbavesc de muncile cu care va apasa egiptenii. Eu va voi aduce in tara pe care am jurat ca o voi da lui Avraam, lui Isaac si lui Iacov; Eu va voi da-o in stapanire; Eu, Domnul." (Exod 6:5-8). “La apusul soarelui, un somn adanc a cazut peste Avram; si iata ca l-a apucat o groaza si un mare intuneric. Si Domnul a zis lui Avram: "Sa stii hotarat ca samanta ta va fi straina intr-o tara care nu va fi a ei; ACOLO VA FI ROBITA SI O VOR APASA GREU, TIMP DE PATRU SUTE DE ANI. Dar pe neamul caruia ii va fi roaba, IL VOI JUDECA EU: si pe urma va iesi de-acolo cu mari bogatii. Tu vei merge in pace la parintii tai; vei fi ingropat dupa o batranete fericita. IN AL PATRULEA NEAM, EA SE VA INTOARCE AICI; caci nelegiuirea amoritilor nu si-a atins inca varful." (Genesa 15:12-16). “Stim, in adevar, ca Legea este duhovniceasca; dar eu sunt pamantesc, vandut ROB PACATULUI. Caci nu stiu ce fac: nu fac ce vreau, ci fac ce urasc. Acum, daca fac ce nu vreau, marturisesc prin aceasta ca Legea este buna. Si atunci, nu mai sunt eu cel ce face lucrul acesta, ci pacatul care locuieste in mine. Stiu, in adevar, ca nimic bun nu locuieste in mine, adica in firea mea pamanteasca, pentru ca, ce-i drept, am vointa sa fac binele, dar n-am puterea sa-l fac. Caci binele pe care vreau sa-l fac, nu-l fac, ci raul pe care nu vreau sa-l fac, iata ce fac! Si daca fac ce nu vreau sa fac, nu mai sunt eu cel ce face lucrul acesta, ci pacatul care locuieste in mine. Gasesc, dar, in mine legea aceasta: cand vreau sa fac binele, raul este lipit de mine. Fiindca, dupa omul dinauntru, imi place Legea lui Dumnezeu; dar vad in madularele mele o alta lege care se lupta impotriva legii primite de mintea mea si MA TINE ROB legii pacatului care este in madularele mele. O, nenorocitul de mine! CINE MA VA IZBAVI de acest trup de moarte”…?(Romani 7: 14-24) “Astfel, dar, deoarece copiii sunt partasi sangelui si carnii, tot asa si El insusi a fost deopotriva partas la ele, pentru ca, prin moarte, sa nimiceasca pe cel ce are puterea mortii, adica pe diavolul, si SA IZBAVEASCA PE TOTI aceia care, prin frica mortii, ERAU SUPUSI ROBIEI TOTA VIATA LOR” (Evrei 2:14,15). Pe voi, care erati morti in greselile voastre si in firea voastra pamanteasca netaiata imprejur, Dumnezeu V-A ADUS LA VIATA impreuna cu El, DUPA CE NE-A IERTAT TOATE GRESELILE. A sters zapisul cu poruncile lui, care statea impotriva noastra si ne era potrivnic, si l-a nimicit, pironindu-l pe cruce. A DEZBRACAT DOMNIILE SI STAPANIRELE si le-a facut de ocara inaintea lumii, DUPA CE A IESIT BIRUITOR ASUPRA LOR PRIN CRUCE (Coloseni 2:13-15). Ce urmeaza atunci? Suntem noi mai buni decat ei? Nicidecum. Fiindca am dovedit ca TOTI, fie iudei, fie greci, SUNT SUB PACAT, dupa cum este scris: "Nu este niciun om neprihanit, niciunul macar. Nu este niciunul care sa aiba pricepere. Nu este niciunul care sa caute cu tot dinadinsul pe Dumnezeu. TOTI SAU ABATUT si au ajuns niste netrebnici. Nu este niciunul care sa faca binele, niciunul macar. Stim insa ca tot ce spune Legea, spune celor ce sunt sub Lege, pentru ca orice gura sa fie astupata, si TOATA LUMEA SA FIE GASITA VINOVATA inaintea lui Dumnezeu (Romani 3:9-12,19). Dar Scriptura a INCHIS TOTUL SUB PACAT, pentru ca fagaduinta sa fie data celor ce cred prin credinta in Isus Hristos.(Galateni 3:22). Fiindca DUMNEZEU A INCHIS PE TOTI OAMENII IN NEASCULTARE, CA SA AIBA INDURARE DE TOTI. O, adancul bogatiei, intelepciunii si stiintei lui Dumnezeu! Cat de nepatrunse sunt judecatile Lui si cat de neintelese sunt caile Lui! Si, in adevar, "cine a cunoscut gandul Domnului? Sau cine a fost sfetnicul Lui? Cine I-a dat ceva intai, ca sa aiba de primit inapoi?" Din El, prin El si pentru El sunt toate lucrurile. A Lui sa fie slava in veci! Amin.(Romani 11:32-36) 

 Iertarea pacatelor in toata randuiala ei practicata in vremea vechiului Legamant nu a izbavit omul din robia vrajmasilor lui si nici nu a adus omul pacatos intr-o stare de NEPRIHANIRE care sa-I dea dreptul de intrare in gradina tronului si a partasiei slavei fetei lui Dumnezeu, si la pomul vietii vesnice. Legea jertfelor de animale si a darurilor cu toate randuielile ei cu privire la iertarea pacatelor, nu a fost data omului ca sa-l elibereze din casa robiei de sub stapanirea vrajmasilor lui si nici sa lucreze in om o stare de dreptate perfecta prin care stare apoi sa poata sta la masa partasiei lui Dumnezeu imbracat intr-o viata nemuritoare. Legea preotiei si a jertelor pentru iertarea pacatelor nu a fost o pierdere de timp, Dumnezeu in nemargina lui intelepciune a proiectat aceasta Lege si a fost data omului tot de Dumnezeu fiind O UMBRA A LUCRURILOR VIITOARE, Legea a fost un neobsit Invatator care a predat omului un mare volum de informatii si invataturi despre Dumnezeu Creatorul omului, despre suveranitatea Sa, despre planul voii Sale care afecteza intreg universul. Legea era si un Martor practic care marturisea despre insemnatatea spirituala si slava viitoare a lucrarilor lui Dumnezeu desfasurate in vremea Legi intr-un chip pamantesc. Legea era o adevarata oglinda care reflecta adevarata stare a omului pacatos si apoi reflecta planul si voia lui Dumnezeu pentru RASCUMPARAREA omului prin UNUL, prin CINEVA, prin SAMANTA FEMEII, prin Omul Isus, Mielul si Fiul lui Dumnezeu, Unsul si Trimisul, Biruitorul, Hristos Taina voii Sale. Lucrarea rascumpararii omului era rezervata, randuita si pusa de o parte pentru Fiul lui Dumnezeu, pentru Cuvantul care era Dumnezeu. El Cuvantul S-a desbracat temporar de slava eternitatii Lui a venit, a coborat in partile de jos ale pamantului, in lumea omului pacatos in lumea timpului si a spatiului, in lumea celor trecatoare imbracand un TRUP omenesc dovedind nemarginita Sa dragoste pentru om Aleluia! “Si, dupa ce au fost intocmite astfel lucrurile acestea, preotii care fac slujbele intra totdeauna in partea dintai a Cortului. Dar in partea a doua intra numai marele preot, o data pe an, si nu fara sange, pe care il aduce pentru sine insusi si pentru pacatele din nestiinta ale norodului. Prin aceasta, Duhul Sfant arata ca DRUMUL IN LOCUL PREASFANT, NU ERA INCA DESCHIS cata vreme statea in picioare Cortul dintai. Aceasta era o asemanare pentru vremurile de acum, cand se aduc daruri si jertfe care NU POT DUCE pe cel ce se inchina in felul acesta LA DESAVARSIREA ceruta de cugetul lui. Ele sunt doar niste porunci pamantesti date, ca toate cele privitoare la mancari, bauturi si felurite spalaturi, PANA LA O VREME DE INDREPTARE” (Evrei 9:6-10). “Atunci pentru ce este Legea? Ea a fost adaugata din pricina calcarilor de lege, PANA AVEA SA VINA "SAMANTA" CAREIA II FUSESE FACUTA FAGADUINTA; si a fost data prin ingeri, prin mana unui mijlocitor”. (Gal.3:19) “In adevar, Legea, care are UMBRA BUNURILOR VIITOARE, nu infatisarea adevarata a lucrurilor, NU POATE NICIODATA, prin aceleasi jertfe care se aduc neincetat in fiecare an, SA FACA DESAVARSITI pe cei ce se apropie. Altfel, n-ar fi incetat ele oare sa fie aduse, daca cei ce le aduceau, fiind curatati o data, n-ar mai fi trebuit sa mai aiba cunostinta de pacate? Dar aducerea aminte a pacatelor este innoita din an in an, tocmai prin aceste jertfe; CACI ESTE CU NEPUTINTA CA SANGELE TAURILOR SI AL TAPILOR SA STEARGA PACATELE. De aceea, cand intra in lume, El zice: "Tu n-ai voit nici jertfa, nici prinos; CI MI-AI PREGATIT UN TRUP, n-ai primit nici arderi de tot, nici jertfe pentru pacat.  Atunci am zis: "Iata-Ma (in sulul cartii este scris despre Mine), VIN SA FAC VOIA TA, Dumnezeule!"  Dupa ce a zis intai: "Tu n-ai voit si n-ai primit nici jertfe, nici prinosuri, nici arderi de tot, nici jertfe pentru pacat" (lucruri aduse toate dupa Lege), apoi zice: "Iata-Ma, vin sa fac voia Ta, Dumnezeule." El desfiinteaza astfel pe cele dintai, ca sa puna in loc pe a doua. Prin aceasta "voie" am fost sfintiti noi, si anume PRIN JERTFIREA TRUPULUI lui Isus Hristos o data pentru totdeauna. Si, pe cand orice preot face slujba in fiecare zi si aduce de multe ori aceleasi jertfe, care niciodata nu pot STERGE pacatele, El, dimpotriva, dupa ce a adus o singura jertfa pentru pacate, S-a asezat pentru totdeauna la dreapta lui Dumnezeu si asteapta de acum ca VRAJMASII LUI SA-I FIE FACUTI ASTERTNUT AL PICIOARELOR LUI. Caci printr-o singura jertfa EL A FACUT DESAVARSITI PENTRU TOTDEAUNA pe cei ce sunt sfintiti. Lucrul acesta ni-l adevereste si Duhul Sfant. Caci, dupa ce a zis: "Iata legamantul pe care-l voi face cu ei dupa acele zile, zice Domnul: voi pune legile Mele in inimile lor si le voi scrie in mintea lor", adauga: "Si nu-Mi voi mai aduce aminte de pacatele lor, nici de faradelegile lor." Dar acolo unde este iertare de pacate nu mai este nevoie de jertfa pentru pacat. Astfel, dar, fratilor, fiindca PRIN SANGELE LUI ISUS AVEM O INTRARE SLOBODA IN LOCUL PREASFANT, PE CALEA CEA NOUA SI VIE PE CARE NE-A DESCHIS-O EL, PRIN PERDEAUA DINAUNTRU, ADICA TRUPUL TRUPUL SAU, si, fiindca avem un Mare Preot pus peste casa lui Dumnezeu, sa ne apropiem cu o inima curata, cu credinta deplina, cu inimile stropite si curatate de un cuget rau si cu trupul spalat cu o apa curata. Sa tinem fara sovaire la marturisirea nadejdii noastre, caci credincios este Cel ce a facut fagaduinta. (Evrei 10:1-23).

 Asa dar, este evident ca lucrarea Indurarii pentru iertarea, stergerea, spalarea, ridicarea, ispasirea si indepartarea pacatelor omului implica in primul rand eliberarea omului din casa si de sub jugul robiei, biruinta si nimicirea vrajmasilor lui. Daca vrem sa oprim temporar cursul apei unui rau construim un zid in cursul apei si dupa o anumita perioada de timp deschidem o usa de curgere pentru apa adunata. Dar daca vrem so oprim cursul apelor raului pentru totdeauna mergem direct la izvorul puterii raului, la originea lui. Deasemenea frunzele unui pom pot fi indepartate temporar, chear si rodul lui poate fi nimicit temporar, dar daca vrem sa nimicim pomul pentru totdeauna mergem si lucram la locul de unde primeste putere, la originea pomului, la radacinele lui “Astfel, dar, deoarece copiii sunt partasi sangelui si carnii, tot asa si El insusi a fost deopotriva partas la ele, pentru ca, prin moarte, SA NIMICEASCA pe cel ce are puterea mortii, adica pe diavolul, si SA IZBAVEASCA pe toti aceia care, prin frica mortii, ERAU SUPUSI ROBIEI TOATA VIATA LOR. Caci negresit, nu in ajutorul ingerilor vine El, ci in ajutorul semintei lui Avraam. Prin urmare, a trebuit sa Se asemene fratilor Sai in toate lucrurile, ca sa poata fi, in ce priveste legaturile cu Dumnezeu, un Mare Preot milos si vrednic de incredere, ca SA FACA ISPASIRE pentru pacatele norodului. Si, prin faptul ca El insusi a fost ispitit in ceea ce a suferit, poate sa vina in ajutorul celor ce sunt ispititi” (Evrei 2:14-18). Planul si voia lui Dumnezeu cu privire la pacatele omului era ca in final prin Indurarea venita de la El pomul pacatului, SMOCHINUL PACATULUI sa fie deradacinat din mintea si pamantul omului. Omul nu va mai incerca sa-si acopere goliciunea cu frunzele lui, nu va mai fi ispitit sa manance din rodul lui pentruca prin porunca lui Dumnezeu va fi USCAT DIN RADACINI asa cum sa intamplat smochinului din vremea lui Isus:  “A doua zi, dupa ce au iesit din Betania, Isus a flamanzit. A zarit de departe un smochin care avea frunze si a venit sa vada poate va gasi ceva in el. S-a apropiat de smochin, dar n-a gasit decat frunze, caci nu era inca vremea smochinelor. Atunci a luat cuvantul si a zis smochinului: "IN VEAC SA NU MAI MANANCE NIMENI ROD DIN TINE!" Si ucenicii au auzit aceste vorbe. Dimineata, cand treceau pe langa smochin, ucenicii l-au vazut USCAT DIN RADACINI. Petru si-a adus aminte de cele petrecute si a zis lui Isus: "Invatatorule, uite ca smochinul pe care l-ai blestemat s-a uscat." Isus a luat cuvantul si le-a zis: "AVETI CREDINTA IN DUMNEZEU! (Marcu 11:12-14,20-22).

  Dumnezeu ne prezinta in cartea Genesa originea pacatului, nasterea lui, puterea de formare a pacatului, sa privim prin ochi Duhului la porunca si legea lui Dumnezeu: “Domnul Dumnezeu a dat omului porunca aceasta: "POTI SA MANANCI DUPA PLACERE DIN ORICE POM DIN GRADINA; dar din pomul cunostintei binelui si raului sa nu mananci, caci in ziua in care vei manca din el vei muri negresit."(Genesa 2:16,17). Dupa planul intocmit de Dumnezeu in mintea Lui, El a facut sa rasara din PAMANT in mijocul gradinii pomul vietii si pomul cunostintei binelui si raului. Prin cuvatul POTI omul a primit putere in sinea lui, putere de infaptuire, a primit voie, drum liber, dar puterea de infaptuire a fost insotita sau activata de cuvatul PLACERE. Poti sa mananci dupa PLACERE, mancarea din rodul pomilor era activata de placerea omului. Adica omul putea, avea voie sa manance din rodul pomilor POTRIVIT CU ALEGEREA PLACERII LUI, dupa placerea lui fara sa fie fortat direct de o putere exterioara. Omul urma sa participe personal sa faca o alegere personala cu puterea primita de la Dumnezeu prin cuvantul “POTI” si dupa alegerea placerii lui pusa in fiinta lui tot de Dumnezeu. Placerea, pofta sau usa minti omului se deshide de obicei prin unul sau mai multe simtaminte omenesti. Placerea, pofta se naste si usa minti se deschide prin vedere, auzire, gustare, miros si prin simtire. “Nimeni, cand este ispitit, sa nu zica: "Sunt ispitit de Dumnezeu." Caci Dumnezeu nu poate fi ispitit ca sa faca rau, si El insusi nu ispiteste pe nimeni. Ci fiecare este ispitit, CAND ESTE ATRAS DE POFTA LUI insusi si momit.  Apoi pofta, cand a zamislit, da nastere pacatului; si pacatul, odata faptuit, aduce moartea”. (Iacov 1:12-15). Porunca a fost data omului inainte de facerea femeii, este evident ca a trecut mult timp in care omul si femeia lui au trait in ascultare de porunca Creatorului. Se vede clar ca ei nu au fost interesati sa analizeze infatisarea si natura rodului pomului oprit, ei se margineau la porunca data de Dumnezeu si nu aveau inca NICI O PLACERE, POFTA INCA NU SE NASCUSE pentru a manca din rodul pomului cunostintei binelui si raului. Dumnezeu in nemarginata lui intelepciune a programat doi reprezentanti, doi mesageri care sa vorbeasca, sa prezinte omului misterul celor doi pomi. Pentru trezirea placerii sau a poftei omului de a manca din rodul pomului cunostintei binelui si raului A FOST TRIMIS SARPELE Reprezentantul si Mesagerul minciunii, el care predica si prezinta omului rodul pomului aducator de moarte. Sarpele, Ispititorul, Diavolul care are puterea mortii A VORBIT AMAGITOR despre porunca lui Dumnezeu data omului si a prezentat rodul pomului in prezenta femeii dupa cum este scris: “Sarpele era MAI SIRET decat toate fiarele campului pe care le facuse Domnul Dumnezeu. EL A ZIS femeii: "Oare a zis Dumnezeu cu adevarat: "Sa nu mancati din toti pomii din gradina"?"  Femeia a raspuns sarpelui: "Putem sa mancam din rodul tuturor pomilor din gradina. Dar despre rodul pomului din mijlocul gradinii, Dumnezeu a zis: "Sa nu mancati din el si nici sa nu va atingeti de el, ca sa nu muriti." Atunci sarpele a zis femeii: "Hotarat, ca nu veti muri, dar Dumnezeu stie ca, in ziua cand veti manca din el, vi se vor deschide ochii si veti fi ca Dumnezeu, cunoscand binele si raul." Femeia A VAZUT ca pomul era bun de mancat si placut de privit si ca POMUL ERA DE DORIT CA SA DESHIDA CUIVA MINTEA. A luat deci din rodul lui si a mancat; a dat si barbatului ei, care era langa ea, si barbatul a mancat si el.(Genesa 3:1-6).

 Prin porunca lui Dumnezeu omul deci PRIMISE PUTERE sa manance dupa alegerea placerii lui din orice pom din gradina, dar nu a primit putere sa faca tot ce vroia el in gradina dupa alegerea placeri lui. Nu a fost delegat cu putere si nu a fost alegerea placerii lui din care pom sa manance mai intai. De ce oare Dumnezeu nu a trimis mai intai Reprezentantul, Mesagerul pomului vietii sa VORBEASCA omului, sa prezinte omului adevarul vietii vesnice si sa trezeasca in om placerea de rodul pomului vietii? De ce oare mai intai a fost trimis Ispititorul si apoi Izbavitorul? De ce oare omul a TREBUIT sa guste mai inai moartea si apoi viata? De ce oare omul a purtat mai intai chipul pamantesc si apoi chipul ceresc? Unde este in toate acestea si multe altele LIBERA ALEGERE A OMULUI? Cine a hotarat, cine a programat calatoria omului in masuratorile sau statiile de coborare si urcare a timpului? Omul a primit putere de la Dumnezeu sa manance dupa placerea lui din rodul pomilor plantati in gradina Eden, executarea puterii cat si placerea omului era si este programata si controlata de Dumnezeu Creatorul omului. Omul TREBUIA si TREBUIE sa foloseasca puterea de alegere dupa placere potrivit cu desenul, conditiile, imprejurarile si principiile celor scrise de Dumnezeu in Planul Veacurilor. Iata deci de ce omul a TREBUIT sa intalneasca Ispititorul mai intai si mai pe urma Salvatorul, sa guste moartea mai intai mancand din pomul cunostintei binelui si raului, cazut in neascultare sa fie mai intai indepartat si inchis in neascultare si mai pe urma sa fie apropiat, sa fie izbavit prin INDURTAREA lui Dumnezeu, sa primeasca viata vesnica mancad cu placere din rodul pomului vietii. Sa fie imbracat mai intai cu un trup firesc si trecator si mai pe urma sa fie imbracat cu un trup duhovnicesc si neperitor nu prin puterea si placerea lui marginita ce numai prin puterea, voia si buna placere a lui Dumnezeu Creiatorul omului: “Este semanat trup firesc, si invie trup duhovnicesc. Daca este un trup firesc, este si un trup duhovnicesc. De aceea este scris: "Omul dintai, Adam, a fost facut un suflet viu." Al doilea Adam a fost facut un duh datator de viata. DAR INTAI VINE NU CE ESTE DUHOVNICESC, CI CE ESTE FIRESC; ce este duhovnicesc vine pe urma. Omul dintai este din pamant, pamantesc; Omul al doilea este din cer. Cum este cel pamantesc, asa sunt si cei pamantesti; cum este Cel ceresc, asa sunt si cei ceresti. Si, dupa cum am purtat chipul celui pamantesc, tot asa vom purta si chipul Celui ceresc. (1Corinteni 15:44-49).

 Dumnezeu a dat si da omului anumite masuri, anumite feluri de putere pentru infaptuirea diferitor lucrari ale planului voii Sale. Dumnezeu judeca omul in vederea pedepsei sau a rasplatirii potrivit cu masura si felul puterii data fiecarui om. Dumnezeu deasemenea mareste puterea data omului sau o micsoreaza, in unele imprejurari El ia toata puterea data omului si omul devine rob, supus sub puterea anumitor domnii si stapaniri. Este mare diferenta intre masura si felurita putere data de Dumnezeu OMULUI PAMANTESC care purta chipul randuielilor pamantesti si intre masura si felurita putere data tot de Dumnezeu OMULUI CERESC care poarta chipul randuielilor ceresti. Dumnezeu are putere peste masura de putere data omului, numai El are puterea apsoluta pentru ca: “A Ta este, Doamne, marirea, PUTEREA si maretia, vesnicia si slava, caci tot ce este in cer si pe pamant este al Tau; a Ta, Doamne, este domnia, CACI TU TE INALTI CA UN STAPAN MAI PRESUS DE ORICE!” (1Cron.29:1). Omul primise indeajuns putere sa poata birui ispita siretului Sarpe, omul primise putere sa nu manance din pomul cunostintei binelui si raului prin porunca cuvantului lui Dumnezeu: “Dar din pomul cunostintei binelui si raului SA NU MANANCI.” Caci niciun cuvant de la Dumnezeu NU ESTE LIPSIT DE PUTERE. (Luc.1:37). Daca omul nu avea putere sa se impotriveasca ispitei omul nu era vinovat de calcare poruncii lui Dumnezeu, dar partea femeiasca a omului prin predica inselatoare a lui Satan a refuzat sa foloseasca puterea primita si a fost gasita vinovata inaintea lui Dumnezeu care daduse deja putere sa manance si sa nu manance, asa dar Dumnezeu pregatise mijlocul sau calea biruintei dupa cum declara unul dintre apostolii lui Isus:  “Nu v-a ajuns nicio ispita care sa nu fi fost potrivita cu PUTEREA omeneasca. Si Dumnezeu, care este credincios, nu va ingadui sa fiti ispititi peste PUTERILE VOASTRE; ci, impreuna cu ispita, a pregatit si mijlocul sa iesiti din ea, CA S-O PUTETI RABDA”. (1Cor.10:13). El a raspuns: "Sa iubesti pe Domnul Dumnezeul tau cu toata inima ta, cu tot sufletul tau, CU TOATA PUTEREA TA si cu tot cugetul tau; si pe aproapele tau ca pe tine insuti." (Luc.10:27). Omul pamantesc, primul Adam nu a iubit pe Dumnezeu cu toata puterea primita, acolo inca in gradina Eden, gradina Placuta nu a pazit porunca cu placere, cazut in pacatul neascultarii a fost judecat si pedepsit de Dumnezeu potrivit legi pacatului si a mortii. Puternice, mare insemnatate au cuvintele scrise de apostolul Pavel prin Duhul: “Binecuvantat sa fie Dumnezeu, Tatal Domnului nostru Isus Hristos, care ne-a binecuvantat cu tot felul de binecuvantari duhovnicesti, in locurile ceresti, in Hristos. In El avem rascumpararea, prin sangele Lui, iertarea pacatelor, dupa bogatiile harului Sau”. Apostolul Pavel scrie fratilor din Efes dupa lucrarea Duhului lui Dumnezeu DE SUS IN JOS. Multi scriitori in lungimea timpului au scris si scrie si acum lucruri despre Dumnezeu dupa lucrarea omului pamantesc DE JOS IN SUS. Apostolul scrie despre tainele planului lui Dumnezeu dupa ce el in calatoria lui a ajuns la CAPATUL PAMANTULUI, la poarta inchisa, pazita de heruvimii cei cu sabie de foc si prin bogatia harului lui Dumnezeu I-a fost DAT, a fost ridicat, a fost dus de Duhul in locurile de sus, in locurile ceresti unde fiind ALES de Dumnezeu a CUNOSCUT voia lui Dumnezeu, a VAZUT pe Cel Neprihanit si a AUZIT cuvinte din gura Lui dupa cum declarase Duhul Sfant:”El mi-a zis: "Dumnezeul parintilor nostri te-a ales sa cunosti voia Lui, sa vezi pe Cel Neprihanit si sa auzi cuvinte din gura Lui” (Fapt.22:14).

 Apostolul Pavel nu este unul dintre scriitorii nealesi de Dumnezeu, nu este unul dintre scriitorii carora nu le-a fost dat, scriitori ai trecutului sau ai prezentului care au scris sau scrie despre voia lui Dumnezeu fara sa o cunoasca, scrie despre Cel Neprihanit fara sa-l fi vazut si scrie cuvinte pe care nu le-au auzit din gura Lui. Iata ce marturiseste apostolul despre el si harul care I-a fost dat: “Da, mie, care sunt cel mai neinsemnat dintre toti sfintii, MI-A FOST DAT harul acesta sa vestesc Neamurilor BOGATIILE NEPATRUNSE ale lui Hristos si sa pun in lumina inaintea tuturor care este ispravnicia acestei taine, ascunse din veacuri in Dumnezeu, care a facut toate lucrurile; pentru ca domniile si stapanirile din locurile ceresti sa cunoasca azi, prin Biserica, intelepciunea nespus de felurita a lui Dumnezeu, dupa planul vesnic (planul veacurilor) pe care l-a facut in Hristos Isus, Domnul nostru”.(Efeseni 3:8-11). Scriitorii nealesi de Dumnezeu pentru acesta lucrare mareata, scrie si vorbesc despre lucrurile ceresti potrivit cu o cunostinta a voii firii omului pamantesc, ei sunt marginiti de voia si alegerea omului pamantesc, potrivit cu ce vad ei in omul pacatos si potrivit cu cuvintele ce le aud ei din gura celor ce predica pedeapsa eterna, chinul si moartea eterna. Apostolul calauzit de Duhul scrie ca omul si toata istoria omului este in adevar LUCRAREA LUI DUMNEZEU: “Caci noi suntem LUCRAREA LUI si am fost ziditi in Hristos Isus pentru faptele bune pe care le-a pregatit Dumnezeu mai dinainte, ca sa umblam in ele” (Efes.2:10). Cine si cum este omul se vede din lucrarile omului, cum este omul asa sunt si lucrarile lui, cine si cum este Dumnezeu se vede din lucrarile Lui, cum este Dumnezeu asa sunt si lucrarile Lui. Apostolul scrie de sus in jos el arata ce face Dumnezeu in lucrarea Lui cu privire la om, pentru ca si el era om, apostolul cunoscad voia lui Dumnezeu pentru om cu reverenta si multumire scrie: “Binecuvantat sa fie Dumnezeu, Tatal Domnului nostru Isus Hristos, care ne-a binecuvantat cu tot felul de binecuvantari duhovnicesti, in locurile ceresti, in Hristos. In El avem rascumpararea, prin sangele Lui, iertarea pacatelor, dupa bogatiile harului Sau”. Dumnezeu in voia Sa cea buna a binecuvantat omul cu TOT FELUL de binecuvantari duhovnicesti fara sa apeleze la voia sau parerea omului pamantesc, netanand in socoteala neascultarea, toate acestea binecuvatari potrivit planului voii si a lucrarii Sale cu toate ca sunt pentru om si sunt in adevar ale omului, le-a asezat intr-un loc sigur, inauntru in Hristos Isus Fiul Sau. Una din acestea: TOT FELUL de binecuvantari duhovnicesti data de Dumnezeu omului si asezata tot de El in Hristos Isus este DARUL HARULUI MARET RASCUMPARAREA care cuprinde in ea IERTAREA pacatelor.

 Daca omul a pacatuit impotriva lui Dumnezeu, neascultand porunca Lui, cine oare are dreptul sa ierte sau sa nu ierte pacatul omului inafara de Dumnezeu? Asa deci numai Dumnezeu poate ierta pacatele omului, numai Dumnezeu hotaraste cand, unde, cum, prin cine sa aduca la implinire aceasta misterioasa lucrare. Omul pacatos nu s-a intors la Dumnezeu sa-si ceara iertare pentru pacatul neascultari lui, ajuns rob sub domnia, stapanirea si puterea vrajmasilor chiar daca omul ar fi vrut sa se intoarca la Dumnezeu sa stabileasca o iertare nu avea putere si nu era ingaduit din pricina starii robiei lui. Omul a murit si fata de starea lui de pacat, in lungimea timpului robiei lui omul a uitat de vina neascultarii lui hranindu-se cu predica inselatoare a lui Satan unde declarase el: " Atunci sarpele a zis femeii: "HOTARAT, CA NU VETI MURI, dar Dumnezeu stie ca, in ziua cand veti manca din el, vi se vor deschide ochii si veti fi ca Dumnezeu, cunoscand binele si raul." Astazi in zilele anului 2017 tot mai multi oameni din Imperiu Crestin declara fara rezerva minciuna vechiului Sarpe semanata mai mult acum in Miscarea Anilor Noi cad zic ei: Omul a fost facut in chipul si asemanarea lui Dumnezeu deaceea omul este parte din viata universala, ori omul ori Dumnezeu sunt animati sau sunt in sine lor viata universala. Asa dar omul nu a pacatuit, ca urmare omul NU A MURIT, ca urmare nu a fost izgonit afara din gradina partasiei lui Dumnezeu si de la pomul vietii. Cand sunt soliticitati de Vestea Buna de iertarea pacatelor prin jertfa scumpa a lui Isus ei se impotrivesc suzanduse ca ei nu sunt vinovati, ei nu sunt pacatosi si nu au nevoie de jertfa lui Isus pentru iertarea pacatelor.

 Iertarea pacatelor este o hotarare si o lucrare a lui Dumnezeu facuta de Dumnezeu prin Isus Fiul Sau in timpul cad omul era rob fara putere, cad inca omul era in vrajmasie cu Dumnezeu si nu cerea, nu simtea nevoia iertarii pacatelor. Tot procesul rascumpararii a fost si este rodul bogat al dragostei lui Dumnezeu pentru om si turnat in om cum declara si apostolul unde scrie el: “Deci fiindca suntem socotiti neprihaniti, prin credinta, avem pace cu Dumnezeu, prin Domnul nostru Isus Hristos. LUI Ii DATORAM FAPTUL CA, prin credinta, am intrat in aceasta stare de har in care suntem; si ne bucuram in nadejdea slavei lui Dumnezeu. Ba mai mult, ne bucuram chiar si in necazurile noastre; caci stim ca necazul aduce rabdare, rabdarea aduce biruinta in incercare, iar biruinta aceasta aduce nadejdea. Insa nadejdea aceasta nu insala, pentru ca DRAGOSTEA LUI DUMNEZEU A FOST TURNATA in inimile noastre prin Duhul Sfant care ne-a fost dat. Caci, pe cand eram noi inca FARA PUTERE, Hristos, la vremea cuvenita, a murit pentru cei nelegiuiti. Pentru un om neprihanit cu greu ar muri cineva; dar pentru binefacatorul lui, poate ca s-ar gasi cineva sa moara. DAR DUMNEZEU ISI ARATA DRAGOSTEA FATA DE NOI prin faptul ca, pe cand ERAM NOI INCA PACATOSI, Hristos a murit pentru noi. Deci cu atat mai mult acum, cand suntem socotiti neprihaniti, prin sangele Lui, vom fi mantuiti prin El de mania lui Dumnezeu. Caci, daca atunci CAND ERAM VRAJMASI, am fost impacati cu Dumnezeu, prin moartea Fiului Sau, cu mult mai mult acum, cand suntem impacati cu El, vom fi mantuiti prin viata Lui. Si nu numai atat, dar ne si bucuram in Dumnezeu, prin Domnul nostru Isus Hristos, prin care am capatat impacarea”(Romani 5:1-11). Iertarea pacatelor omului are a face cu Dumnezeu, iata ce declarase Domnul Dumnezeu robului Sau Moise cu privire la iertarea faradelegi, a razvratirii si a pacatului omului: “Domnul S-a coborat intr-un nor, a stat acolo langa el si a rostit Numele Domnului. Si Domnul a trecut pe dinaintea lui si a strigat: "DOMNUL DUMNEZEU ESTE UN DUMNEZEU PLIN DE INDURARRE SI MILOSTIV, INCET LA MANIE, PLIN DE BUNATATE SI CREDINCIOSIE, CARE ISI TINE DRAGOSTEA PANA IN MII DE NEAMURI DE OAMENI, IARTA FARADELEGEA, RAZVRATIREA SI PACATUL, dar nu socoteste pe cel vinovat drept nevinovat, si pedepseste faradelegea parintilor in copii si in copiii copiilor lor pana la al treilea si al patrulea neam!" Indata, Moise s-a plecat pana la pamant si s-a inchinat. (EXOD 34:5-8).

 Dragi mei frati, prieteni, dragi cititori, apelez la atentia voastra, va rog mult meditati, considerati si intipariti adanc in minte si in inima voastra aceste pretioase cuvinte. Cuvatul scris in Scripturi despre taina mare a iertarii omului: Iertarea pacatelor omului a fost si este lucrarea puterii dragostei lui Dumnezeu, cand inca eram FARA PUTERE de reantoacere ACASA, cand inca CONTINUAM SA PACATUIM, cand inca nici nu ne gandeam sa ne cerem iertare pentru neascultarea noastra sau sa micsoram putin viteza pacatuirii. Cand inca ERAM VRAJMASI, cand continuam sa ne indepartam, cand cu manie ne impotriveam la orice gand, la orice soapta, la orice reamintire despre poruncile binefacatoare si protectoare a lui Dumnezeu Creiatorul nostru. Da, atunci, in vremea aceea, la vremea cuvenita Domnul Dumnezeu Creiatorul omului care este PLIN DE INDURARRE SI MILOSTIV, INCET LA MANIE, PLIN DE BUNATATE SI CREDINCIOSIE, CARE ISI TINE DRAGOSTEA PANA IN MII DE NEAMURI DE OAMENI, CARE IARTA FARADELEGEA, RAZVRATIREA SI PACATUL a trimis pe Isus Hristos Fiul dragostei Sale sa elibereze omul din robia vrajmasilor lui, sa impace omul cu Dumnezeu iertand toate pacatele lui, sa plateasca pretul corespunzator dicolo de usa inchisa, de poarta cea cu heruvimi, acolo sa curete, sa spele pacatele omului cu sangele Sau curat, sa aduca omul intr-o stare de neprihanire, sa deschida usa si sa conduca omul pe drumul sau pe calea aceasta noua si vie care duce in gradina partasiei, a unirii cu Dumnezeu si la pomul vietii vesnice. Toate acestea si multe alte feluri de binecuvatari duhovicesti care nu au fost amintite in aceasta scriere dar cu care Dumnezeu a binecuvantat omul, au fost si sunt asezate de Dumnezeu pentru om inauntru IN ISUS HRISTOS DOMNUL NOSTRU SI AL TUTURORA. Drag prieten, stimate cititor daca inca nu ai venit personal la Isus Hristos sa primesti in dar tot ce Dumnezeu Tatal si Creatorul nostru a depozitat in El cu atata drag pentru tine, te rog nu mai astepta o alta zi, aceasta e ziua cea mare, aceasta este ziua ta, apleacate pe genunchi tai daca imprejurarile te lasa, in cuvintele tale sincer si smerit multumeste lui Dumnezeu pentru nemarginita Lui dragoste si prin credina bazat pe cuvantul Scripturi descris in aceasta scriere vino personal la Isus Hristos si primeste chiar acum mareata bogatie a harului Divin ALELUIA!

 In concluzie pentru toti cititorii indifferent de veremea de pana acum, pana astazi, indifferent de forma religioasa sau nereligioasa, de starea sciala, de felul de credinta sau necredinta, indifferent de obiceiuri si traditii practicate. Astazi Dumnezeu Creatorul tau si a tuturor lucrurilor: a celor vazute si a celor nevazute te cheama chiar pe nume, vino la Isus primeste de la El bogatia feluritelor binecuvatari asezate de Dumnezeu in El pentru tine. Potrivit cu cele scrise prin Duhul lui Dumnezeu in volumul tainic al Scripturii Isus Hristos a fost si este singurul cruia Atotputernicul Dumnezeu I-a incredintat mreata misiune de rascumparare a omului. Isus Hristos a fost raduit sa fie SINGURUL care are in El Adevarul deplin despre Dumnezeu Tatal, Isus Hristos a fost si este randuit ca El SINGUR sa fie Calea sau Drumul care duce ACASA in gradina prezentei si a partasiei cu Dumnezeu. Isus Hristos a fost randuit sa fie si sa dea omului Viata, Viata Nemuritoare, toate cele amintite aici si multe altele neamintite sunt importanta parte din Planul Veacurilor facut de Dumnezeu in Sine lui inainte de intemeierea lumii omului si a intregului univers. Dovada netagaduita ca Isus Hristos este randuit de Dumnezeu sa fie SINGURUL MANTUITOR AL OMULUI este realitatea puternica unde Dumnezeu a declarat, a prevestit si a hotarat sa fie scrisa intreaga istorie a lui Isus Hristos in volumul tainic al Scripturii inainte, cu mult timp inaintea nasteri Lui in lumea omeneasca. Nasterea Lui, intreaga misiune a vietii Lui, moartea, ingroparea si invierea lui Isus toate s-au desfasurat intocmai dupa cele prevestite de Dumnezeu si scrise in Vechiul Testament. Isus Hristos a fost, este si ramane SINGURUL care trimis de Dumnezeu Tatal a prezentat omenirii in cuvinte si in fapte adevarata infatisare, voia, dorinta si nemuritoarea dragoste a lui Dumnmezeu pentru om. Isus Hristos trimis si inputernicit de Tatal a fost este si ramane SINGURUL care a coborat in partile cele mai de jos a omenirii, in starea de robiea omului, a luat robia omului sub stapanirea Lui, a nimicit cei 3 vrajmasi ai omului: Domnia lui Satan, stapanirea Pacatului si puterea de robie a Mortii. A facut impacarea omenirii (Israel si Neamurile) unindu-I intr-un singur trup, apoi acest unul singur trup l-a impacat cu Dumnezeu atunci si acolo pe dealul Golgotei prin puterea CRUCI Lui. Apoi tot atunci si acolo pe dealul crucii Sale prin jertfirea trupului Sau sfant si curat, fara nici o pata a pacatului a iertat pacatele omenirii, a curatit si a spalat omul cu sangele Sau curat, de buna voie, din dragoste pentru om a platit pretul cuvenit pentru neascultarea omului, cu pretul scump al vietii Sale. A deschis poarta inchisa, usa de intrare in gradina tronului lui Dumnezeu, a trecut printre heruvimi, a pelecat capul in fata sabiei invapaiata si astel prin jertfirea truplui Sau pregatit si imbracat cu el de Dumnezeu a condus intrega omenire, toata rasa omeneasca din nou ACASA Aleluia! Dragi prieteni nu in religiile traditionale, nu in traditii si in diferite obiceiuri, nu in cladiri facute de mana omului, nu in sfintii morti si nici in sfintii vii, nu in Moise, Buddha, Confucius, Krisna si Mohamed creatorii de religii, numai in Isus Hristos,  IN EL AVEM RASCUMPARAREA, PRIN SANGELE LUI, IERTAREA PACATELOR. 

 

 

Other Writings in This Series:

Capitolul 1
Capitolul 2
Capitolul 3
Capitolul 4
Capitolul 5
Capitolul 6
Capitolul 7
Capitolul 8
Capitolul 9
Capitolul 10
Capitolul 11
Capitolul 12
Capitolul 13
Capitolul 14
Capitolul 15
Capitolul 16
Capitolul 17