Home
WRITINGS
SCRIERII
POEMS
POEZII
LINKS
CONTACT
SITE MAP

Capitolul 8


In El Avem Planul Veacurilor 1 Planul Veacurilor 2 Voia Lui Dumnezeu TAINA VOII SALE Implinirea Vremurilor Ziua de Odihna Odihna Lui Inceputul & Sfarsitul UNIREA IN HRISTOS Imparatia Lui Dumnezeu Eternitatea


Capitolul 8

 

IN EL AVEM RASCUMPARAREA, prin sangele Lui, iertarea pacatelor, dupa bogatiile harului Sau pe care l-a raspandit din belsug peste noi, prin orice fel de intelepciune si de pricepere; caci a binevoit sa ne descopere taina voii Sale, dupa planul pe care-l alcatuise in Sine insusi, ca sa-l aduca la indeplinire la implinirea vremurilor, spre a-Si uni iarasi intr-unul, in Hristos, toate lucrurile: cele din ceruri si cele de pe pamant. In El am fost facuti si mostenitori, fiind randuiti mai dinainte, dupa hotararea Aceluia care face toate dupa sfatul voii Sale, ca sa slujim de lauda slavei Sale, noi, care mai dinainte am nadajduit in Hristos (Efeseni1: 7-12). Cuvintele care formeaza si stapanesc declaratia facuta de apostolul Pavel: “IN EL AVEM RASCUMPARAREA” in adevar sunt temelia puternica, rezistenta pe care Dumnezeu a zidit intreaga lui lucrare cu privire la fiinta umana. Cuvintele “IN EL” sunt lumina si calauza calatorului in lungimea nopti, deasemenea sunt adevaratul si singurul sunet al Evangheliei Imparatiei lui Dumnezeu pentru sufletul fiintei umane care locuieste in lumea mortii dar care doreste adevarata viata. Cuvintele “IN EL” defineste singurul loc unde Dumnezeu a asezat darul Sau pentru intreaga omenire, deasemenea ele declara foarte clar ca bogatia darului, a vietii daruita omenirii nu se afla asezata de Dumnezeu in nici unul din ei. Rascumpararea omenirii din Egiptul pacatului si din robia mortii nu se afla in nici un om, nu se afla in sufletul lor si nu se afla nici in trupul lor, intelepciunea si voia lui Dumnezeu a stabilit numai un singur loc, numai o singura persoana, numai unul singur OM in care, IN EL sau INAUNTRUL Caruia sa aseze plinatatea vietii si a rascumpararii omenirii. Este o parte importanta din prima predica a lui Satan amestecata cu virusul minciunilor lui invatatura unde omul pacatos, mort si rob este sfatuit, este incurajat sa caute si sa gaseasca rascumpararea si mostenirea vietii inauntrul persoanei lui, inauntrul eului lui. Mesajeri, predicatorii lui Satan sfatuiesc omul pacatos, mort si rob sa gaseasca adevarul in sinea lui, prin adanca meditatie asupra lui insusi sa se trezeasca, sa se lumineze de lumina eterna din sinea lui pentruca omul nu este pacatos, nu este mort si nici rob, el este parte din viata eterna si universala din care viata toate lucrurile, intregul univers face parte. Adevarul dovedit si trait de toata omenirea unde omul a incalcat PORUNCA, a pacatuit iar dupa legea lui Dumnezeu a murit si a devenit rob sub domnia lui Satan sub stapanirea pacatului si sub puterea mortii nu este altceva, spun ei, decat o misterioasa minciuna religioasa in care inca doarme intreaga omenirea. Iata de unde izvoreste aceasta invatatura, iata ce declara vechiul SARPE, vechiul TEOLOG, in prima lui predica sub umbra pomului oprit: Sarpele era MAI SIRET decat toate fiarele campului pe care le facuse Domnul Dumnezeu. El a zis femeii: "Oare a zis Dumnezeu cu adevarat: "Sa nu mancati din toti pomii din gradina"?"Femeia a raspuns sarpelui: "Putem sa mancam din rodul tuturor pomilor din gradina. Dar despre rodul pomului din mijlocul gradinii, Dumnezeu a zis: "Sa nu mancati din el si nici sa nu va atingeti de el, CA SA NU MURITI." Atunci sarpele a zis femeii: "HOTARAT, CA NU VETI MURI, dar Dumnezeu stie ca, in ziua cand veti manca din el, vi se vor deschide ochii si veti fi ca Dumnezeu, cunoscand binele si raul." Femeia a vazut ca pomul era bun de mancat si placut de privit si ca pomul era de dorit ca sa deschida cuiva mintea. A luat deci din rodul lui si a mancat; a dat si barbatului ei, care era langa ea, si barbatul a mancat si el. Atunci li s-au deschis ochii la amandoi; au cunoscut ca erau goi, au cusut laolalta frunze de smochin si si-au facut sorturi din ele (Geneza 3: 1-7). Legea pacatului si a mortii era puternica ca sa implineasca deplin hotararea si decretul lui Dumnezeu: “Caci in ziua in care vei manca din el, VEI MURI NEGRESIT”. Asa dar omul a fost ispitit de siretul sarpe, odata aceptand ispita, adica mancand din rodul pomului, pacatul s-a nascut iar moartea a cucerit treptat toata fiinta omului mai intai partea launtrica si apoi partea de afara a omului. Siretul, vicleanul si mincinosul sarpe a convins omul ca nu va muri, ca adica viata nu-I va fi luata si moartea nu va stapani intreaga lui fiinta in vechea si repetata lui predica unde zicea el: Atunci sarpele a zis femeii: HOTARAT CA NU VETI MURI. Neascultarea omului, incalcarea porunci lui Dumnezeu, moartea, izgonirea si indepartarea omului de partasia gradinii Edenului, caderea omului sub stapanirea vrasmasilor lui si faptul ca nu se putea elibera el singur nu a fost doar un vis inselator. Toata istoria omului din ziua neascultarii lui in decursul tuturor veacurilor este dovada netagaduita ca neascultarea omului si toate consecintele neascultari lui nu au fost doar un vis inselator ce a fost o realitate traita de toti oamenii. Sentinta legi lui Dumnezeu: “Caci in ziua in care vei manca din el, vei muri negresit, pentruca plata pacatului este moartea” nu a fost doar un vis inselator, a fost o realitate si este si astazi foarte evidenta in toti oamenii care inca nu au venit fiecare personal la randul cetei lui, la Isus Hristos Domnul Vietii, si INTRAND INAUNTRU IN EL sa acepte, sa primeasca si sa traiasca realitatea rascumpararii asezata acolo de Dumnezeu. Cuvantul AVEM deasemenea are insemnatate foarte mare mai ales pentru faptul ca se refera la noi oamenii, noi AVEM. Cuvantul AVEM este un document real inputernicit de legea dreptati care implica direct numele sau persoana noastra. Este un document real pentruca continutul lui a fost deja verificat, deci exista, a fost masurat, cantarit, valorificat deci complect terminat gata pentru a fi folosit de catre persoana a carei nume este inscris in document. Este un document inputernicit de legea dreptati pentruca sa dovedit ca cel ce face oferta, cel ce da mostenirea, sau cel ce da continutul real scris in document adica DADATORUL, nu a fost fortat de PRIMITOR, nu a fost fortat de alte imprejurari in avantajul primitorului, ceia ce urma sa fie dat nu sa facut fara cunostinta si voia ce-a buna a dadatorului. Este deci un document legal pentruca dadatorul este multumit este satisfacut daca primitorul acepta si implineste personal conditiile cerute si scrise de el in document. Cuvantul “AVEM” este legat si dependent de cuvintele puse inaintea lui: “IN EL”, ceia ce avem, bogatiile harului, a darului lui Dumnezeu nu este inca in noi. Cand Duhul de viata a plecat din om, a ramas omul doar un vas de pamant gol, doar o umbra, doar chipul celui pamantesc lipsit si GOL de impartasirea bogatiei vietii vesnice. El a raspuns: "Ti-am auzit glasul in gradina; si mi-a fost frica, pentru ca eram GOL, si m-am ascuns." Si Domnul Dumnezeu a zis: "Cine ti-a spus ca esti GOL? Nu cumva ai mancat din pomul din care iti poruncisem sa nu mananci?" (Geneza3: 10,11). Deaceea, darul vietii vesnice este prin voia si hotararea lui Dumnezeu pentru noi, pentru umplerea golului nostru dar toate acestea sunt asezate, pastrate in forma lor originala IN EL, IN HRISTOS ISUS DOMNUL VIETII.  Omul acesta a fost facut din tarana pamantului si este declarat si descris in Scripturi OMUL PAMANTESC, in momentul cand Dumnezeu I-a suflat in nari SUFLARE DE VIATA, sau DUH DE VIATA, el, omul pamantesc a devenit un SUFLET VIU. Sufletul acesta viu este conectat si corespondeaza cu lumea Duhovniceasca numai prin suflarea de viata sau prin Duhul Vietii venit din Dumnezeu. Odata ce Duhul de viata a fost ridicat de peste omul devenit Suflet Viu, moartea a pus stapanire peste om prin porunca lui Dumnezeu, iar potrivit cu cele declarate de apostol Sufletul Viu a devenit progresiv Nenorocitul de Mine iar tarana pamantului a devenit Trupul de Moarte. Nimic nu a ramas in om care sa-l ajute in redobandirea vietii ridicata si plecata din fiinta lui, daca Dumnezeu nu planifica rascumpararea omului si reantoarcerea lui din nou la VIATA, omul ar fi ramas vesnic in starea lui nenorocita, in starea lui de moarte in nemiloasa Locuinta a Mortilor. Apostolul continua scrierea lui aratand fratilor din Roma importanta mare a rascumpararii, a izbavirii si reantoarcerea omului din nou la Viata prin indurare, prin harul mare, prin legea Duhului de Viata unde scrie el: Acum, dar, nu este nicio osandire pentru cei ce sunt in Hristos Isus, care nu traiesc dupa indemnurile firii pamantesti, ci dupa indemnurile Duhului. In adevar, LEGEA DUHULUI DE VIATA IN HRISTOS ISUS M-A IZBAVIT DE LEGEA PACATULUI SI A MORTII. Caci - lucru cu neputinta Legii, intrucat firea pamanteasca o facea fara putere - Dumnezeu a osandit pacatul in firea pamanteasca, trimitand, din pricina pacatului, pe insusi Fiul Sau intr-o fire asemanatoare cu a pacatului, pentru ca porunca Legii sa fie implinita in noi, care traim nu dupa indemnurile firii pamantesti, ci dupa indemnurile Duhului (Romani 8: 1-4).  

 Inca de la inceput, potrivit cu planul voii Sale Dumnezeu a sadit in gradina Edenului pomul Vietii asezat in mijlocul gradinii si pomul cunostintei binelui si raului. In nemarginita lui intelepciune Dumnezeu hotarase sa aduca la indeplinire planul voii Sale prin puterea si valoarea asezata tot de El in rodul celor doi pomi. Daca omul dintai Adam a fost facut din tarana pamantului tot din PAMANT au rasarit toti pomii din gradina Edenului inclusiv si raul de apa care dupa ce uda gradina se impartea in patru diferite rauri. Omul facut din pamant a fost luat si asezat de Dumnezeu in gradina Edenului, ca s-o lucreze si s-o pazeasca, asa dar omul inca nu gustase din rodul pomilor si nici din raul de apa din misterioasa gradina a planului voii lui Dumnezeu. Numai prin participare, numai prin alimentare, numai prin aceptare, prin convingere si experienta personala, numai prin a manca din rodul acelor pomi omul era afectat de legea mortii si de legea vietii. Numai mancand din rodul pomului cunostintei binelui si raului era omul LOVIT cu moartea, numai mancand din rodul pomului Vietii putea omul sa PRIMEASCA viata vesnica. Este adevarat ca moartea nu asteapta sa fie primita, ea vine ca o pedeapsa in urma pacatului infaptuit, unde nu este pacat nu este nici moarte, moartea este fara mila, ea nu iubeste pe nimeni, puterea mortii afecteaza, loveste omul potrivit cu pacatul infaptuit de om. Moarte mare pentru pacatul mare, pentru mult pacat si pedeapsa adica moartea trebuia sa fie multa, cred ca adevarul acesta este prezentat de Isus unde zice: “Robul acela, care a stiut voia stapanului sau, si nu s-a pregatit deloc si n-a lucrat dupa voia lui, va fi batut cu MULTE lovituri. Dar cine n-a stiut-o, si a facut lucruri vrednice de lovituri, va fi batut cu PUTINE lovituri. Cui i s-a dat mult, i se va cere mult; si cui i s-a incredintat mult, i se va cere mai mult” (Luca12: 47,48). Daca pacatul s-a inmultit, acolo harul s-a inmultit mai mult ca sa stapaneasca in om ridicand si alungand pacatul mult. Daca pentru pacatul inmultit trebuia sa fie ridicat si alungat de un har inmultit si mai mult, tot asa pentru ridicarea si alungarea pacatelor intregi omenirii, MIELUL LUI DUMNEZEU a suferit o moarte mare numita de apostol: “MOARTE DE CRUCE” unde zice Scriptura: La infatisare a fost gasit ca un om, S-a smerit si S-a facut ascultator pana la moarte, si inca MOARTE DE CRUCE (Filipeni 2: 8). Iata ca omul incalcand porunca, adica infaptuind pacatul a murit continuand sa moara, dar omul nu numai ca moartea progresiv l-a indepartat de viata, prin pacat omul a devenit ROB, SLAV sub domnia lui Satan, sub stapanirea pacatului si sub robia si puterea mortii. Deci omul mort si rob avea nevoie de CINEVA care sa biruiasca mai intai vrajmasi lui: Domnia lui Satan, stapanirea pacatului, robia si puterea mortii, iar apoi sa aduca afara omul mort din Egiptul robiei. Chiar daca acel CINEVA, chiar daca SALVATORUL biruieste vrajmasi omului mort, chiar daca Salvatorul il scoate afara din lumea robiei lui, omul era tot UN OM MORT. Asa dar omul mort avea nevoie de restabilirea vietii, potrivit Legi lui Dumnezeu omul mort nu avea dreptul sa primeasca viata in starea lui vinovata, asa ca inainte de primirea vietii CINEVA, Salvatorul trebuia sa ispaseasca vina omului, sa-I ierte pacatul neascultarii platind un pret corespunzator, pretul rascumpararii cum declara scriitorul unde zice: Si, dupa Lege, aproape totul este curatat cu sange; SI FARA VARSARE DE SANGE NU ESTE IERTARE. Dar, deoarece chipurile lucrurilor care sunt in ceruri au trebuit curatate in felul acesta, trebuia ca insesi lucrurile ceresti sa fie curatate cu jertfe mai bune decat acestea. Caci Hristos n-a intrat intr-un locas de inchinare facut de mana omeneasca, dupa chipul adevaratului locas de inchinare, ci a intrat chiar in cer, ca sa Se infatiseze acum, pentru noi, inaintea lui Dumnezeu. Si nu ca sa Se aduca de mai multe ori jertfa pe Sine insusi, ca marele preot care intra in fiecare an in Locul Preasfant cu un sange care nu este al lui; fiindca atunci ar fi trebuit sa patimeasca de mai multe ori de la intemeierea lumii; pe cand acum, la sfarsitul veacurilor, S-a aratat o singura data, CA SA STEARGA PACATUL PRIN JERTFA SA (Evrei 9: 22-26). Pe voi, care erati morti in greselile voastre si in firea voastra pamanteasca netaiata imprejur, Dumnezeu V-A ADUS LA VIATA impreuna cu El, DUPA CE NE-A IERTAT TOATE GRESELILE (Col.2:13).  Omul vinovat, omul cazut in neascultare nu avea voie sa manance din pomul vietii, mai intai vina lui trebuia ispasita, pacatul lui ridicat si indepartat, curatit, spalat si readus din nou intr-o stare de ascultare ne spune Scriptura unde zice: Ferice de cei ce isi SPALA HAINELE, CA SA AIBA DREPT LA POMUL VIETII si sa intre pe porti in cetate! (Apocalipsa 22: 14) Drumul spre pomul vietii ducea mai intai pe la heruvimii care invarteau sabia invapaiata potrivit cu hotararea lui Dumnezeu descrisa in cartea Geneza unde este scris: Domnul Dumnezeu a zis: "Iata ca omul a ajuns ca unul din Noi, cunoscand binele si raul. Sa-l impiedicam, dar, acum ca nu cumva sa-si intinda mana, sa ia si din pomul vietii, sa manance din el si sa traiasca in veci." De aceea Domnul Dumnezeu l-a izgonit din gradina Edenului, ca sa lucreze pamantul din care fusese luat. Astfel a izgonit El pe Adam; si la rasaritul gradinii Edenului a pus niste heruvimi, care sa invarteasca o sabie invapaiata, ca sa pazeasca drumul care duce la pomul vietii (Geneza 3: 22-24). Rascumpararea lui Israel din robia Egiptului a fost facuta potrivit cu planul voii si a hotararii lui Dumnezeu si a inceput cu declaratia lui Dumnezeu despre FIUL Sau, despre INTAIUL lui nascut care deci era parte din familia Lui, si despre POPORUL Sau proprietate personala. Rascumpararea lui Israel a continuat prin judecata si nimicirea puterii lui Faraon, a continuat cu izbavirea de sub puterea mortii prin sangele MIELULUI aplicat pe stalpi usii de la intrarea in locuinta personala, platirea pretului corespunzator. Cuprindea apoi toata randuiala primei sarbatori din primul an si din prima luna a eliberari lor, sarbatoarea Pastelor, progresiv a continuat prin botezul lui Israel in marea Rosie si intalnirea, reantoarcerea lor din nou la Domnul acolo la muntele Domnului, muntele Horeb. Cuvantul RASCUMPARARE din Noul Testament deasemenea cuprinde si se formeaza deplin prin actiunea si rodul unor cuvinte care chiar daca nu apeleaza direct la pretul rascumpararii, pretul corespunzator, totusi la randul lor toate contribuie si sunt o parte foarte importanta in mareata lucrare a rascumpararii omului, Adam fiul lui Dumnezeu, propietatea Sa. Semnificatia unor cuvinte folosite in procesul progresiv al rascumpararii omului este bogata si participa la descoperirea intelepciunii, a voii si a dragostei lui Dumnezeu in desfasurarea planului rascumpararii. Sa amintim doar cateva cuvinte din tezaurul rascumpararii: IN EL adica in Isus Hristos fiul lui Dumnezeu avem APROPIEREA, IERTAREA, SPALAREA, IMPACAREA, ELIBERAREA, VIATA, INOIREA, UNIREA si MOSTENIREA. Este important sa analizam pe scurt semnificatia cuvintelor „PRET DE RASCUMPARARE” si „RASCUMPARARE”. Aceasta ne aduce la analizarea cuvântului pret de rascumparare, care în Noul Testament are o semnificatie foarte limitata si foarte precisa. El apare numai de doua ori. O data când Însusi Domnul nostru descrie lucrarea pe care o facea El, si o data în descrierea apostolului a acelei lucrari complecte in care sunt inclusi toti oamenii. Cuvântul grecesc folosit de catre Domnul nostru este LUTRON-ANTI care înseamna „un pret de compensare sau un pret care sa corespunda”. Astfel Domnul nostru a spus: „Fiul Omului ... a venit ... sa-Si dea viata ca pret de rascumparare [lutron-anti — un pret care sa corespunda] pentru multi” (Marcu 10:45). Apostolul Pavel foloseste aceleasi cuvinte, dar le combina diferit, ANTI-LUTRON, ceea ce înseamna „un pret corespunzator”, spunând: „Omul Hristos Isus, care S-a dat pe Sine Însusi ca pret de rascumparare [anti-lutron — pret corespunzator] pentru toti; faptul acesta trebuia adeverit la vremea cuvenita”. (1 Tim. 2:6.). Acelasi gând este cu prisosinta exprimat în multe alte scripturi, care vorbesc despre lucrarea Domnului nostru ca o lucrare de rascumparare, cumparare etc. Sa dam dar atentie deosebita cuvântului „pret de rascumparare”, anti-lutron, pentru ca acesta prezinta ideea în forma cea mai pura si cea mai corecta.  Cuvintele „a rascumpara”, „rascumparat”, „rascumparator” si „rascumparare”, în timp ce contin ideea unui pret platit, contin si ideea de punere în libertate sau de eliberare a celor pentru care a fost sau urma sa fie platit pretul. Deci, aceste doua cuvinte în limba engleza si în original sunt uneori folosite în legatura cu sacrificiul sau cu darea unui pret de rascumparare, iar alteori sunt folosite cu referire la punerea în libertate a celor rascumparati, la eliberarea lor. Pentru ca cititorul sa poata avea acest lucru clar în mintea sa, sa citam aici toate cuvintele grecesti traduse prin „a rascumpara”, „rascumparat” si „rascumparare”, si dupa fiecare sa dam definitia data de catre învatatul lexicograf prof. Young în Concordanta Analitica a sa, dupa cum urmeaza: Cuvântul „a rascumpara” este uneori folosit ca traducere a cuvântului grecesc AGORAZO. Acest cuvânt este definit de catre profesorul Young cu sensul de „a procura din piata”. Înca mai literal, acesta ar însemna a cumpara în piata deschisa; pentru ca radacina cuvântului, agora, înseamna piata, si asa este folosit în mod repetat în Scripturi: Mat. 20:3; Marcu 12:38; Luca 7:32; Fapt. 16:19. Toate locurile în care cuvântul agorazo este tradus „rascumparat” în Noul Testament sunt urmatoarele: „Ai fost înjunghiat si ai rascumparat pentru Dumnezeu cu sângele Tau oameni.” Apoc. 5:9. „Si nimeni nu putea sa învete cântarea, afara de cei o suta patruzeci si patru de mii care fusesera rascumparati de pe pamânt.” Apoc. 14:3. „Au fost rascumparati dintre oameni, ca cel dintâi rod pentru Dumnezeu si pentru Miel.” Apoc. 14:4. În fiecare din aceste cazuri ideea este aceea de cumparare publica; si toate celelalte utilizari ale acestui cuvânt agorazo, peste tot în Noul Testament, sprijina în mod clar o semnificatie comerciala. Cuvântul apare în Noul Testament în total de treizeci si una de ori. În cele trei exemple de mai sus este redat prin rascumparat, în treisprezece cazuri prin cumparat, în cincisprezece cazuri prin a cumpara. Un alt cuvânt, EXAGORAZO, tradus „a rascumpara”, „rascumparat” si „rascumparare”, este înrudit cu cel de mai sus si este format din acesta prin adaugarea unui prefix, ex — care înseamna din. Profesorul Young da acestui cuvânt definitia „a procura din piata”. Înca mai literal, a cumpara public si a lua în stapânire. Singurele utilizari ale acestui cuvânt în Noul Testament sunt dupa cum urmeaza: „Hristos ne-a rascumparat din blestemul legii, facânduSe blestem pentru noi” (Gal. 3:13). „Dumnezeu a trimis pe Fiul Sau, nascut din femeie, nascut sub lege, ca sa rascumpere pe cei de sub lege [legamânt] ca sa capatam înfierea” (Gal. 4:4, 5). „Luati seama deci cu amanuntime cum umblati, nu ca niste neîntelepti, ci ca niste întelepti, rascumparând timpul caci zilele sunt rele” (Efes. 5:15, 16; Colos. 4:5).  Un alt cuvânt grecesc este de asemenea tradus „rascumparat” — si anume LUTROO. Profesorul Young defineste lutroo „a dezlega printr-un pret” — adica a elibera prin platirea unui pret. Baza sau radacina acestui cuvânt este lutron, care, asa cum am observat mai sus în legatura cu anti, folosit ca prefix sau ca sufix, înseamna un pret corespunzator. Acest cuvânt, lutroo, apare de trei ori în Noul Testament, dupa cum urmeaza: „Noi nadajduiam ca El este Acela care va rascumpara pe Israel” (Luca 24:21). „Mântuitorul nostru Isus Hristos ... S-a dat pe Sine Însusi pentru noi ca sa ne rascumpere din orice faradelege” (Tit 2:13, 14). „Caci stiti ca nu cu lucruri pieritoare, cu argint sau cu aur ati fost rascumparati din felul desert de vietuire pe care l-ati mostenit de la parintii vostri, ci cu sângele scump al lui Hristos, Mielul fara cusur si fara pata” (1 Pet. 1:18, 19). Un alt cuvânt grecesc tradus „rascumparare” este LUTROSIS. Profesorul Young îl defineste „dezlegare” — literal, punere în libertate, eliberare. Acest cuvânt nu contine ideea platirii unui pret, si deci n-ar fi trebuit tradus prin cuvântul nostru rascumparare, ci mai degraba prin cuvântul „eliberare”. Acesta apare de doua ori: „A venit si ea în acelasi ceas, lauda pe Dumnezeu si vorbea despre Isus [pruncul] tuturor celor ce asteptau rascumpararea [eliberarea] în Ierusalim” (Luca 2:38). „Dar Hristos a venit ca Mare Preot ... si a intrat, odata pentru totdeauna, în Locul Preasfânt nu cu sânge de tapi si de vitei, ci cu însusi sângele Sau dupa ce a dobândit o rascumparare [eliberare] vesnica” (Evr. 9:11, 12). Un alt cuvânt grecesc tradus „rascumparat” în Noul Testament este POIEOLUTROSIN. Profesorul Young îl defineste „a face dezlegare”, adica a pune în libertate, a elibera. Acesta apare numai o data. „Binecuvântat sa fie Domnul, Dumnezeul lui Israel, pentru ca a cercetat si a rascumparat pe poporul Sau [literal, a înfaptuit rascumpararea pentru poporul Sau]” (Luca 1:68).. Acest cuvânt n-ar fi trebuit tradus „rascumparat”, ci mai degraba eliberat, ca o paza pentru cititor împotriva confuziei de gândire. Un alt cuvânt grecesc impropriu tradus „rascumparare” este APOLUTROSIS. Acesta nu contine nici o idee referitoare la un pret de cumparare, ci înseamna pur si simplu eliberare, punere în libertate. Profesorul Young îl defineste „dezlegare”. Cuvântul apare de zece ori si numai o data este tradus cum se cuvine, „eliberare”. Sa observam urmatoarele: (1) „Sa va uitati în sus si sa va ridicati capetele, pentru ca rascumpararea [eliberarea] voastra se apropie” (Luca 21:28). (2) „Fiind îndreptatiti fara plata, prin harul Sau, prin rascumpararea (eliberarea) care este în Hristos Isus” (Rom. 3:24). (3) „Dar si noi [Biserica credincioasa] ... suspinam în noi, asteptând înfierea, adica rascumpararea [eliberarea] trupului nostru.” (Rom. 8:23). (4) „Hristos Isus, care ne-a fost facut întelepciune de la Dumnezeu, dreptate, sfintire si rascumparare [eliberare]” (1 Cor. 1:30). (5) „Pe care ni L-a dat în Cel Preaiubit. În El avem rascumpararea [eliberarea] prin sângele Lui, iertarea pacatelor dupa bogatiile harului Sau” (Efes. 1:6, 7). (6) „Care este o arvuna a mostenirii noastre, pentru rascumpararea [eliberarea] stapânirii dobândite” (Efes. 1:14). (7) „În care avem rascumpararea [eliberarea], iertarea pacatelor” (Colos. 1:14). (8) „Sa nu întristati pe Duhul Sfânt al lui Dumnezeu, prin care ati fost pecetluiti pentru ziua rascumpararii [eliberarii]” (Efes. 4:30). (9) „Si tocmai de aceea este El Mijlocitorul unui legamânt nou, pentru ca prin moartea Lui pentru rascumpararea [eliberarea] din abaterile faptuite sub legamântul dintâi [anterior], cei care sunt chemati sa capete fagaduinta mostenirii vesnice” (Evr. 9:15). (10) „Unii ... n-au vrut sa primeasca eliberarea si au fost torturati” (Evr. 11:35). Acesta este unul din cazurile în care traducatorii au tradus corect acest cuvânt: probabil ca ei au încercat sa-l traduca „rascumparare” si au constatat ca ar fi ciudat sa spuna „n-au vrut sa primeasca rascumpararea”, si atunci l-au tradus corect — „eliberare”. Rascumpararea omului este o actiune progresiva si s-a desfasurat potrivit cu voia si planul lui Dumnezeu facut in Sinea Lui inainte de facerea omului. Asa dar rascumpararea omului din Egiptul robiei a inceput cu ELIBERAREA lui de sub domnia lui Satan, de sub stapanirea pacatului si in urma de sub puterea si robia mortii. Conform planului lui Dumnezeu rascumpararea omului trebuia executata tot de un OM asemenea omului Adam inainte de caderea lui in pacatul neascultarii: “Caci daca moartea a venit prin OM, tot prin OM a venit si invierea mortilor” (1Corinteni 15: 21). Asa dar inainte de eliberarea omului de sub puterea vrajmasilor lui trebuia pregatirea, formarea, nasterea unui Rascumparator din samanta femeii. Rascumparatorul trebuia sa fie unul din familia lui Adam, un frate, o ruda apropiata omului care urma sa fie rascumparat, Rascumparatorul trebuia sa restabileasca in om viata pierduta, viata fata de care omul a murit in ziua neascultarii, Duhul de viata sau viata aceea pe care Dumnezeu o suflase in narile omului facut din tarana pamantului. Sa privim cu atentie cateva declaratii despre pregatirea, nasterea, trimiterea si misiunea rascumparatorului: “Caci Cel ce sfinteste si cei ce sunt sfintiti SUNT DINTR-UNUL. De aceea, Lui nu-I este rusine sa-i numeasca "FRATI" cand zice: "Voi vesti Numele Tau FRATILOR MEI; Iti voi canta lauda in mijlocul adunarii." Si iarasi: "Imi voi pune increderea in El." Si in alt loc: "Iata-Ma, Eu si COPIII pe care Mi i-a dat Dumnezeu!" Astfel, dar, deoarece COPIII sunt partasi sangelui si carnii, TOT ASA SI EL INSUSI A FOST DEOPOTRIVA PARTAS LA ELE, pentru ca, prin moarte, sa nimiceasca pe cel ce are puterea mortii, adica pe diavolul, si sa izbaveasca pe toti aceia care, prin frica mortii, erau supusi robiei toata viata lor. Caci negresit, nu in ajutorul ingerilor vine El, ci in ajutorul semintei lui Avraam. Prin urmare, A TREBUIT SA SE ASEMENE FRATILOR SAI in toate lucrurile, ca sa poata fi, in ce priveste legaturile cu Dumnezeu, un Mare Preot milos si vrednic de incredere, ca sa faca ispasire pentru pacatele norodului” (Evrei 2: 11-17). Caci este cu neputinta ca sangele taurilor si al tapilor sa stearga pacatele. De aceea, cand intra in lume, El zice: "Tu n-ai voit nici jertfa, nici prinos; ci MI-AI PREGATIT UN TRUP; n-ai primit nici arderi de tot, nici jertfe pentru pacat. Atunci am zis: "Iata-Ma (in sulul cartii este scris despre Mine), vin sa fac voia Ta, Dumnezeule!"(Evrei 10: 4-7). La inceput era Cuvantul, si Cuvantul era cu Dumnezeu, si Cuvantul era Dumnezeu. El era la inceput cu Dumnezeu. Toate lucrurile au fost facute prin El; si nimic din ce a fost facut, n-a fost facut fara El. IN EL ERA VIATA, si viata era lumina oamenilor. SI CUVANTUL S-A FACUT TRUP si a locuit printre noi, plin de har si de adevar. Si noi am privit slava Lui, o slava intocmai ca slava Singurului nascut din Tatal (Ioan 1: 1-4,14). Acum, dar, nu este nicio osandire pentru cei ce sunt in Hristos Isus, care nu traiesc dupa indemnurile firii pamantesti, ci dupa indemnurile Duhului. In adevar, legea Duhului de viata in Hristos Isus m-a izbavit de legea pacatului si a mortii. Caci - lucru cu neputinta Legii, intrucat firea pamanteasca o facea fara putere - Dumnezeu a osandit pacatul in firea pamanteasca, TRIMITAND, DIN PRICINA PACATULUI, PE INSUSI FIUL SAU INTR-O FIRE ASEMANATOARE CU A PACATULUI, pentru ca porunca Legii sa fie implinita in noi, care traim nu dupa indemnurile firii pamantesti, ci dupa indemnurile Duhului. In adevar, cei ce traiesc dupa indemnurile firii pamantesti umbla dupa lucrurile firii pamantesti; pe cand cei ce traiesc dupa indemnurile Duhului umbla dupa lucrurile Duhului. Si umblarea dupa lucrurile firii pamantesti este moarte, pe cand umblarea dupa lucrurile Duhului este viata si pace. Fiindca umblarea dupa lucrurile firii pamantesti este vrajmasie impotriva lui Dumnezeu, caci ea nu se supune Legii lui Dumnezeu si nici nu poate sa se supuna. Deci cei ce sunt pamantesti nu pot sa placa lui Dumnezeu. Voi insa nu mai sunteti pamantesti, ci duhovnicesti, daca Duhul lui Dumnezeu locuieste in adevar in voi. Daca n-are cineva Duhul lui Hristos, nu este al Lui. Si daca Hristos este in voi, trupul vostru, da, este supus mortii, din pricina pacatului; dar duhul vostru este viu, din pricina neprihanirii. Si daca Duhul Celui ce a inviat pe Isus dintre cei morti locuieste in voi, Cel ce a inviat pe Hristos Isus din morti va invia si trupurile voastre muritoare, din pricina Duhului Sau, care locuieste in voi (Romani 8: 1-11).Omul a devenit rob sub puterea vrajmasilor lui prin legea lui Dumnezeu, prin legea pacatului si a mortii, deci robia lui era o urmare, o pedeapsa pentru pacatul neascultarii lui. Vrajmasii omului au inceput sa stapaneasca peste om tot potrivit legi lui Dumnezeu, legi pacatului si a mortii, si chiar ordinea in care au cucerit omul a fost potrivit cu legea si randuiala asezata de Dumnezeu. Primul vrajmas care a actionat asupra omului a fost Sarpele cel vechi, Ispititorul, Predicatorul mincinos (DOMNIA LUI SATAN), al doilea vrajmas care a luat in stapanire omul biruit deja de ispita lui Satan a fost Pacatul (STAPANIREA PACATULUI), iar al treilea sau cel din urma, ultimul vrajmas care a lovit omul devenit pacatos a fost Moartea (PUTEREA MORTII). Ferice de cel ce RABDA ispita. Caci, dupa ce a fost gasit bun, va primi CUNUNA VIETII pe care a fagaduit-o Dumnezeu celor ce-L iubesc. Nimeni, cand este ispitit, sa nu zica: "Sunt ispitit de Dumnezeu." Caci Dumnezeu nu poate fi ispitit ca sa faca rau, si El insusi nu ispiteste pe nimeni. Ci fiecare este ispitit, cand este atras de pofta lui insusi si momit. Apoi pofta, cand a zamislit, da nastere pacatului; si pacatul, odata faptuit, aduce moartea (Iacov 1: 12-15). In urma, va veni sfarsitul, cand El va da Imparatia in mainile lui Dumnezeu Tatal, dupa ce va fi nimicit orice DOMNIE, orice STAPANIRE si orice PUTERE. Caci trebuie ca El sa imparateasca pana va pune pe toti vrajmasii sub picioarele Sale. VRAJMASUL CEL DIN URMA, care va fi nimicit, va fi MOARTEA (1Corinteni 15: 24-26). Omul mort si sub robia vrajmasilor lui nu avea nici macar un mic effect pentru eliberarea lui si nici pentru timpul sau durata robiei lui. Dumnezeu in indurarea lui a hotarat timpul, lungimea robiei si proiectul eliberarii omului, judecata vrajmasilor unde zice Scriptura: “La apusul soarelui, un somn adanc a cazut peste Avram; si iata ca l-a apucat o groaza si un mare intuneric. Si Domnul a zis lui Avram: "Sa stii hotarat ca samanta ta va fi straina intr-o tara care nu va fi a ei; acolo va fi ROBITA si o vor apasa greu, TIMP DE PATRU SUTE DE ANI. Dar pe neamul caruia ii va fi roaba, il voi JUDECA Eu: si pe urma va iesi de-acolo cu mari bogatii” (Geneza 15: 12-14). Rascumpararea lui Israel din robia Egiptului sa facut intr-un mod progresiv, dupa nasterea, pregatirea si formarea lui Moise in timpul celor PATRUZECI de ani, Dumnezeu trimite pe Moise sa elibereze pe Israel mai intai de sub puterea lui Faraon prin bratul Sau intins si prin mari JUDECATI. Dupa PATRU vremi de robie Dumnezeu in indurarea Lui a trimis pe Mielul, Rascumparatorul, pe Fiul Sau Isus Hristos nascut prin femeie pentru rascumpararea omului creatura mainilor Sale, rascumpararea a inceput mai intai prin eliberarea omului de sub DOMNIA lui Satan, de sub STAPANIREA Pacatului si in final de sub robia si PUTEREA Mortii. Isus cunostea aceasta ordine a rascumpararii unde eliberarea omului trebuia sa inceapa tot in ordinea in care a fost biruit si cucerit, deci trebuia sa inceapa mai intai cu JUDECATA Stapanitorului, cu LEGAREA celui tare, cu ARUNCAREA AFARA a Stapanitorului, ARUNCAREA lui JOS, ARUNCAREA lui din CER jos pe PAMANT, NIMICIREA celui ce are puterea mortii pentru ca IMPARATIA LUMII sa se reantoarca din nou in mainile Domnului si ale lui Hristos Isus Domnul vietii.Adevar curat gasim in marturia Scripturilor a caror glas nu poate fi acoperit si a caror declaratie este facuta inca din veacurile trecute dar a fost dovedita si implinita in persoana lui Isus in prezenta poporului lui Israel si in prezenta martorilor Lui, iar acum se implineste din belsug in fiinta noastra: In ce priveste judecata: fiindca STAPANITORUL LUMII ACESTEIA ESTE JUDECAT. (Ioan.16:11). Daca Satana scoate afara pe Satana, este dezbinat; deci cum poate dainui IMPARATIA LUI? Si daca Eu scot afara dracii cu ajutorul lui Beelzebul, fiii vostri cu cine-i scot? De aceea ei vor fi judecatorii vostri. Dar, daca Eu scot afara dracii cu Duhul lui Dumnezeu, atunci IMPARATIA LUI DUMNEZEU a venit peste voi. Sau, cum poate cineva sa intre in casa celui tare si sa-i jefuiasca gospodaria, DACA N-A LEGAT MAI INTAI PE CEL TARE? Numai atunci ii va jefui casa (Matei 12: 26-29). Acum are loc judecata lumii acesteia, ACUM STAPANITORUL LUMII ACESTEIA VA FI ARUNCAT AFARA. Si dupa ce voi fi inaltat de pe pamant, voi atrage la Mine pe toti oamenii."(Ioan12: 31,32). Si in cer s-a facut un razboi. Mihail si ingerii lui s-au luptat cu balaurul. Si balaurul cu ingerii lui s-au luptat si ei, dar n-au putut birui; si LOCUL LOR NU LI S-A MAI GASIT IN CER. Si balaurul cel mare, sarpele cel vechi, numit diavolul si Satana, acela care insala intreaga lume, A FOST ARUNCAT PE PAMANT; si impreuna cu el au fost aruncati si ingerii lui. Si am auzit in cer un glas tare, care zicea: "Acum a venit mantuirea, puterea si imparatia Dumnezeului nostru si stapanirea Hristosului Lui; pentru ca parasul fratilor nostri, care zi si noaptea ii para inaintea Dumnezeului nostru, A FOST ARUNCAT JOS (Apocalipsa 12: 7-10). Astfel, dar, deoarece copiii sunt partasi sangelui si carnii, tot asa si El insusi a fost deopotriva partas la ele, pentru ca, prin moarte, SA NIMICEASCA pe cel ce are puterea mortii, adica pe DIAVOLUL, SI SA IZBAVEASCA pe toti aceia care, prin frica mortii, erau supusi robiei toata viata lor (Evrei 2: 14,15). Ingerul al saptelea a sunat din trambita. Si in cer s-au auzit glasuri puternice, care ziceau: "IMPARATIA LUMII A TRECUT IN MAINILE DOMNULUI NOSTRU SI ALE HRISTOSULUI SAU. Si El va imparati in vecii vecilor." (Apoc.11:15). Vrajmasul urmator care tinea omul rob sub stapanirea lui era PACATUL. Omul nu a fost creat pentru pacat, destinul lui nu era sa ramana vesnic un rob al pacatului. Omul creat din tarana pamantului este lucrarea intima a lui Dumnezeu, prin om Dumnezeu cel nevazut urma sa se arate, sa se descopere sa se lase vazut in intreg universul fizic, prin om Dumnezeu urma sa se multiplice pe sine insusi, sa umple deplin tot universul cu chipul si asemanarea Sa. Potrivit cu planul voii Sale Dumnezeu a dat omului PUTERE sa manance din orice pom din gradina Edenului dupa placerea, dupa alegerea si dorinta lui. Satan sarpele cel vechi, sarpele cel siret a convins partea femeiasca a omului indemnandul sa se foloseasca de PUTEREA primita, puterea de-a alege dupa placere, dupa ceia ce se vede, dupa gust, dupa felul cum arata, astfel usa minti omului a fost deschisa si vicleanul, nedoritul musafir a intrat in om prin inselaciunea pacatului. Asa dar pacatul este lucrarea intima a diavolului, pacatul este destinul lui, pacatul este deci puterea diavolului, este rodul deplin al sireteniei lui, Fiul lui Dumnezeu S-a aratat sa nimiceasca si lucrarea intima a puterii diavolului dupa cum gasim scris: Cine pacatuieste este de la diavolul, caci diavolul pacatuieste de la inceput. Fiul lui Dumnezeu S-a aratat ca SA NIMICEASCA lucrarile diavolului (1Ioan.3:8). Daca pacatul este gospodaria de baza, puterea vicleniei CELUI TARE este evident ca Fiul lui Dumnezeu dupa ce a legat si nimicit mai intai pe diavolul apoi intra in casa lui si jefuieste, nimiceste toata gospodaria lui cum declara Isus: “Sau, cum poate cineva sa intre in casa celui tare si sa-i jefuiasca gospodaria, DACA N-A LEGAT MAI INTAI PE CEL TARE? Numai atunci ii va jefui casa”. Eliberarea omului de sub stapanirea pacatului este istoria suferintei, este esenta dragostei lui Dumnezeu asezata in trupul omenesc si in viata Fiului Sau si a Rascumparatorului nostru Isus Hristos. Pacatul sau incalcarea poruncilor lui Dumnezeu este vina noastra, este istoria neascultarii noastre, este povoara grea, este volumul faptelor noastre a intregi omeniri, faptele tuturor veacurilor facute impotriva lui Dumnezeu Creatorul nostru, fapte facute in cunostinta sau in necunostinta de poruncile lui Dumnezeu Tatal nostru. Istoria eliberarii noastre de sub stapanirea pacatului trebuie cunoscuta de toti oamenii, ea este pretul nespus de mare al vietii Mielului lui Dumnezeu, ea ne vorbeste, ne dovedeste nemasurata dragoste a lui Dumnezeu, ne arata CAT DE MULT A IUBIT DUMNEZEU LUMEA OMENEASCA: Fiindca ATAT DE MULT a iubit Dumnezeu lumea, CA A DAT pe singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede in El sa nu piara, ci sa aiba viata vesnica (Ioan 3: 16). A doua zi, Ioan a vazut pe Isus venind la el si a zis: "Iata Mielul lui Dumnezeu care RIDICA PACATUL LUMII! (Ioan.1:29). Caci, atunci cand ERATI ROBI AI PACATULUI, erati slobozi fata de neprihanire. Si ce roade aduceati atunci? Roade de care acum va este rusine: pentru ca SFARSITUL acestor lucruri ESTE MOARTEA. Dar acum, odata ce ATI FOST IZBAVITI DE PACAT si v-ati facut robi ai lui Dumnezeu, aveti ca rod sfintirea, iar ca sfarsit viata vesnica. Fiindca plata pacatului este moartea, dar darul fara plata al lui Dumnezeu este viata vesnica in Isus Hristos, Domnul nostru (Romani 6: 20-23). El, care este oglindirea slavei Lui si intiparirea Fiintei Lui si care tine toate lucrurile cu cuvantul puterii Lui, A FACUT CURATIREA PACATELOR si a sezut la dreapta Maririi in locurile preainalte (Evr.1:3). Fiindca atunci ar fi trebuit sa patimeasca de mai multe ori de la intemeierea lumii; pe cand acum, la sfarsitul veacurilor, S-a aratat o singura data, ca SA STEARGA PACATUL prin jertfa Sa. (Evr.9:26). EL ESTE JERTFA DE ISPASIRE PENTRU PACATELE NOASTRE; si nu numai pentru ale noastre, ci pentru ALE INTREGII LUMI (1Ioan.2:2). Si stiti ca EL S-A ARATAT CA SA IA PACATELE; si in El nu este pacat (1Ioan.3:5). Cine pacatuieste este de la diavolul, caci diavolul pacatuieste de la inceput. Fiul lui Dumnezeu S-a aratat ca SA NIMICEASCA lucrarile diavolului (1Ioan.3:8). Si din partea lui Isus Hristos, Martorul credincios, Cel intai nascut din morti, Domnul imparatilor pamantului! A Lui, care ne iubeste, care NE-A SPALAT DE PACATELE NOASTRE cu sangele Sau (Apoc.1:5). A sters zapisul cu poruncile lui, care statea impotriva noastra si ne era potrivnic, si l-a nimicit, pironindu-l pe cruce. A DEZBRACAT DOMNIILE SI STAPANIRILE si le-a facut de ocara inaintea lumii, dupa ce A IESIT BIRUITOR asupra lor prin cruce (Coloseni 2: 14,15). Pentru ca, dupa cum PACATUL A STAPANIT dand moartea, tot asa si HARUL SA STAPANEASCA dand neprihanirea, ca sa dea viata vesnica, prin Isus Hristos, Domnul nostru (Romani 5: 21). Strategia, randuiala, ordinea planul systematic pentru eliberarea omului este rodul bogat al intelepciunii, al gandurilor si al voii Creatorului, al Regelui oricarui univers. Urmatorul vrajmas numit in Scripturii si ULTIMUL vrajmas care tinea omul in robie si pe care deasemenea l-a nimicit Domnul Vietii Isus Hristos a fost MOARTEA sau PUTEREA MORTII. Moartea a venit peste om lovind omul ca o plata pentru neascultarea lui, ea a venit peste omul vinovat trimisa de legea lui Dumnezeu, de legea pacatului si a mortii. Umblarea omului in ascultarea de poruncile lui Dumnezeu duce la viata prin legea Duhului de viata, umblarea omului in neascultare de poruncile lui Dumnezeu duce la moarte potrivit legi pacatului si a mortii. Asa dar plata ascultarii este Viata iar plata neascultarii este moarte, dupa cum ascultarea omului nu duce la moarte, tot asa neascultarea omului nu poate duce la viata. Potrivit legi lui Dumnezeu moartea a lovit omul neascultator sau omul pacatos intr-un mod legal, iar omul afectat, judecat prin aceasta lege nu mai avea nici un drept, nici o cale, nici o putere personala pentru eliberarea lui de sub robia si puterea mortii cum zice psalmistul: “Este vreun om care sa poata trai si sa nu vada MOARTEA, care sa poata sa-si scape sufletul din Locuinta mortilor? - (Oprire)” (Ps.89:48).  Omul neascultator era deci sortit robiei mortii pentru totdeauna, el avea nevoie de CINEVA, avea nevoie de o alta persoana care sa-l izbaveasca tot legal dupa legea lui Dumnezeu, dupa legea Duhului de viata unde zice Scriptura: In adevar, LEGEA DUHULUI DE VIATA IN HRISTOS ISUS M-A IZBAVIT DE LEGEA PACATULUI SI A MORTII. (Rom.8:2). Da, Tu mi-ai izbavit sufletul de la Moarte, ochii, din lacrimi, si picioarele, de cadere. (Ps.116:8). Sa invie, dar, MORTII TAI! Sa se scoale trupurile mele moarte! - Treziti-va si sariti de bucurie, cei ce locuiti in tarana! Caci roua Ta este o roua datatoare de viata, si pamantul va scoate iarasi afara pe cei morti. (Isa.26:19). Ii voi rascumpara din mana Locuintei mortilor, Ii VOI IZBAVI DE LA MOARTE. MOARTE, unde iti este ciuma? Locuinta a mortilor, unde iti este nimicirea? Cainta este ascunsa de privirile Mele!" (Osea.13:14). De aceea, dupa cum printr-un singur om a intrat pacatul in lume, si prin pacat a intrat moartea, si astfel MOARTEA A TRECUT ASUPRA TUTUROR OAMENILOR, din pricina ca toti au pacatuit… (Rom.5:12). El ne-a mantuit si ne-a dat o chemare sfanta, nu pentru faptele noastre, ci dupa hotararea Lui si dupa harul care ne-a fost dat in Hristos Isus, inainte de vesnicii, dar care a fost descoperit acum prin aratarea Mantuitorului nostru Hristos Isus, CARE A NIMICIT MOARTEA si a adus la lumina viata si neputrezirea, prin Evanghelie (2Timotei 1: 9,10). Vrajmasul cel din urma, care va fi nimicit, va fi MOARTEA. (1Cor.15:26). Cand trupul acesta, supus putrezirii, se va imbraca in neputrezire, si trupul acesta MURITOR se va imbraca in nemurire, atunci se va implini cuvantul care este scris: "MOARTEA a fost inghitita de biruinta. (1Cor.15:54). Chiar in cortul acesta deci gemem apasati; nu ca dorim sa fim dezbracati de trupul acesta, ci sa fim imbracati cu trupul celalalt peste acesta, pentru ca ce este MURITOR in noi sa fie inghitit de viata. (2Cor.5:4). El va sterge orice lacrima din ochii lor. Si MOARTEA nu va mai fi. Nu va mai fi nici tanguire, nici tipat, nici durere, pentru ca LUCRURILE DINTAI AU TRECUT" (Apoc.21:4). A sters zapisul cu poruncile lui, care statea impotriva noastra si ne era potrivnic, si l-a nimicit, pironindu-l pe cruce. A DEZBRACAT DOMNIILE SI STAPANIRILE si le-a facut de ocara inaintea lumii, dupa ce A IESIT BIRUITOR asupra lor prin cruce (Coloseni 2: 14,15). Domnul ostirilor pregateste tuturor popoarelor, pe muntele acesta, un ospat de bucate gustoase, un ospat de vinuri vechi, de bucate miezoase, pline de maduva, de vinuri vechi si limpezite. Si, pe muntele acesta, inlatura marama care acopera toate popoarele si invelitoarea care infasoara toate neamurile; NIMICESTE MOARTEA PE VECIE: Domnul Dumnezeu sterge lacrimile de pe toate fetele si indeparteaza de pe tot pamantul ocara poporului Sau; da, Domnul a vorbit (Isaia 25: 6-8).Chiar daca cuvantul rascumparare (APOLUTROSIS-eliberare) din textul de baza al acestui subiect (Efeseni 1: 7) nu se refera direct la pretul rascumpararii, totusi el este o parte foarte importanta din procesul, din planul de rascumpararea a omului planuit si desenat de Inteleptul Arhitect inca inainte de facerea omului. Deci cuvantul rascumpararea din textul amintit tradus literar inseamna ELIBERARE, si face referinta la eliberarea omului de sub jugul greu al vrajmasilor lui: 1-De sub domnia lui Satan, 2-De sub stapanirea Pacatului, 3-De sub robia si puterea Mortii. Potrivit Planului Veacurilor eliberarea omului de sub puterea vrajmasilor lui trebuia facut tot in modul si in ordinea in care fusese omul cucerit si biruit de vrajmasi lui. Viata asezata de Dumnezeu in om a devenit conditionata de ascultarea sau neascultarea de porunca lui Dumnezeu. Satan, vicleanul Sarpe a venit sa viziteze omul numai dupa ce Dumnezeu daduse omului porunca cu privire la pomul cunostintei binelui si raului. Satan a ispitit partea femeiasca a omului, iar aceasta a deschis usa mintii primind in ea samanta otravita a siretului PREDICATOR referitoare la Dumnezeu si porunca Lui. Prin aceptarea ispitei Ispititorului PACATUL sa nascut, pacat inseamna neascultare sau incalcarea porunci lui Dumnezeu, momita, ametita, provocata, incurajata si lasanduse cucerita de ispita, femeia a dat nastere primului pacat, prima neascultare. Potrivit legi lui Dumnezeu data omului referitoare la incalcarea porunci, omul vinovat trebuia acum sa moara sau sa piarda VIATA primita din Dumnezeu. Acum moartea a venit peste om in urma pacatului ca o plata, ca o pedeapsa pentru neascultare, pentru incalcarea porunci, pentru infaptuirea pacatului. Satan, Ispititorul a fost primul pentruca Scriptura prezinta pe Satan in pozitia lui de capetenie, Sarpele era MAI SIRET decat toate fiarele campului, Satan este initiatorul pacatului prin puterea minciunilor nascute si fabricate de el. Pacatul se naste numai acolo si atunci cand omul acepta, deschide usa mintii si primeste in el samanta sau neghina semanata de Satan. Odata ce pacatul sa nascut in fiinta omului moartea are dreptul legal sa lege omul cu legaturile robiei ei. Omul este campul de lucru a lui Satan deci unde omul nu poate fi biruit de ispita, acolo pacatul nu se poate naste, iar unde nu este pacat acolo nu este nici moarte, deaceea eliberarea omului pacatos trebuia sa inceapa cu biruinta asupra lui Satan, biruinta asupra pacatului si biruinta asupra mortii. Unul din cei 24 de batrani a cunoscut acest adevar nemuritor deaceea I-a zis lui Ioan in ostrovul Patmos: Si am vazut un inger puternic, care striga cu glas tare: "CINE ESTE VREDNIC sa deschida cartea si sa-i rupa pecetile?" Si nu se gasea nimeni, nici in cer, nici pe pamant, nici sub pamant, care sa poata deschide cartea, nici sa se uite in ea. Si am plans mult pentru ca NIMENI NU FUSESE GASIT VREDNIC sa deschida cartea si sa se uite in ea. Si unul din batrani mi-a zis: "Nu plange; iata ca Leul din semintia lui Iuda, Radacina lui David, A BIRUIT ca sa deschida cartea si cele sapte peceti ale ei (Apocalipsa 5: 2-5). Biruinta lui Isus Fiul lui Dumnezeu asupra oricarei domnii, stapaniri si puteri a fost indeplinita dupa voia lui Dumnezeu prin puterea crucii lui Isus dupa cum am amintit mai sus: A DEZBRACAT DOMNIILE SI STAPANIRILE si le-a facut de ocara inaintea lumii, dupa ce A IESIT BIRUITOR ASUPRA LOR PRIN CRUCE, despre care biruinta prin voia lui Dumnezeu vom continua in capitolul urmator. Cu multa stima si respect David Ilea

 

 

Other Writings in This Series:

Capitolul 1
Capitolul 2
Capitolul 3
Capitolul 4
Capitolul 5
Capitolul 6
Capitolul 7
Capitolul 8
Capitolul 9
Capitolul 10
Capitolul 11
Capitolul 12
Capitolul 13
Capitolul 14
Capitolul 15
Capitolul 16
Capitolul 17