In El Avem # 10

IN EL AVEM RASCUMPARAREA, prin sangele Lui, iertarea pacatelor, dupa bogatiile harului Sau pe care l-a raspandit din belsug peste noi, prin orice fel de intelepciune si de pricepere; caci a binevoit sa ne descopere taina voii Sale, dupa planul pe care-l alcatuise in Sine insusi, ca sa-l aduca la indeplinire la implinirea vremurilor, spre a-Si uni iarasi intr-unul, in Hristos, toate lucrurile: cele din ceruri si cele de pe pamant. In El am fost facuti si mostenitori, fiind randuiti mai dinainte, dupa hotararea Aceluia care face toate  dupa sfatul voii Sale, ca sa slujim de lauda slavei Sale, noi, care mai dinainte am nadajduit in Hristos (Efeseni1: 7-12).

Rascumpararea omului propietatea Creatorului trebuia realizata potrivit cu Planul pe care Creatorul-l alcatuise in Sine insusi, potrivit cu Legea bogatiilor harului lui Dumnezeu descoperit si aratat in persoana lui Isus Hristos Fiul lui Dumnezeu. Legea rascumparari omului spunea ca rascumparatorul trebuia sa fie nascut in familia omului, adica sa fie un membru activ al familiei omului, o fiinta omeneasca. Nimeni altul, numai o fiinta omeneasca, nimeni altul numai un fiu al omului, nimic si nimeni altul, nici mai prejos, nici mai presus, nici un animal din familia animalelor, nici un inger din familia ingerilor nu putea sa fie rascumparatorul omului. Cuvantul, El, Hristos Isus macar ca avea chipul lui Dumnezeu, totusi n-a crezut ca un lucru de apucat sa fie deopotriva cu Dumnezeu, ci S-a dezbracat pe Sine insusi si a luat un chip de rob, FACANDU-SE ASEMENEA OAMENILOR. La infatisare a fost gasit CA UN OM, S-a smerit si S-a facut ascultator pana la moarte, si inca moarte de cruce. Iata ca IN EL AVEM intruparea, El a devenit membru activ in familia omului atunci cand un inger al Domnului a vestit aceasta veste buna familiei fiilor omului: “Dar ingerul le-a zis: "Nu va temeti: caci va aduc o veste buna, care va fi o mare bucurie pentru tot norodul: astazi, in cetatea lui David, vi S-a nascut un MANTUITOR, care este Hristos, Domnul. IATA SEMNUL, dupa care-L veti cunoaste: VETI GASI UN PRUNC infasat in scutece si culcat intr-o iesle." Primul semn dupa care trebuia cunoscut Mantuitorul era deci PRUNCUL, Samanta femeii, adica fiinta omeneasca, fiul omului.  Cuvantul a luat trup omenesc nu atat in favoarea Lui ci mult mai mult pentru si in favoarea omului, acesta era primul pas in vederea rascumpararii omului. Acum omenirea avea un nou reprezentant inaintea Creatorului si inaintea vrajmasilor omului, acum si de aici in tot cursul veacurilor soarta omenirii depinde total de acest nou nascut in rasa umana, de PRUNCUL, Samanta femeii care este numit de inteleptul Creator si bunul nostru Parinte, cu un nume dupa caracterul si dupa inima Lui. Este numele in care Dumnezeu Tatal si-a ascuns INIMA LUI, este numele daruit noua oamenilor, daruit tuturor oamenilor fara exceptie, este numele cu care ne mandrim, numele pe care il iubim si care vesnic ramane mult mai sus de orice nume, numele acesta este ISUS care inseamna, SALVATOR, MANTUITOR, si El a fost, este si va fi in continuare RASCUMPARATORUL OMULUI Aleluia.

Legea rascumpararii deasemenea cerea ca rascumparatorul sa fie bine voitor, sa fie vrednic, sa fie intr-o stare buna, sa nu fi fost slav, sa nu fi pierdut mostenirea parinteasca, adica sa aiba din belsug in el cele necesare pentru tot procesul rascumpararii fara ca sa ajunga el insusi intr-o stare de faliment. Acest principiul al rascumparari este aratat si in cazurile ce urmeaza: “Si cel ce avea drept de rascumparare a raspuns: "NU POT s-o rascumpar pe socoteala mea, de frica sa nu-mi stric mostenirea mea; ia tu dreptul de rascumparare, caci EU NU POT s-o rascumpar." - (Rut.4:6). Daca un om n-are pe nimeni care sa aiba dreptul de rascumparare SI-I STA IN PUTINTA LUI SINGUR sa faca rascumpararea, sa socoteasca anii de la vanzare, sa dea inapoi cumparatorului ce prisoseste si sa se intoarca la mosia lui. (Lev.25:26,27). In multe cazuri rascumparatorul era un INTAI NASCUT pentruca el spre deosebire de ceilalti mostenitori avea dreptul la o parte indoita din mostenirea parinteasca, asa dar cand trebuia sa faca rascumpararea unora din familia lui putea sa o faca fara sa-si piarda el insusi mostenirea si in urma el insusi sa aiba nevoie de un rascumparator. Rascumparatorul deci trebuia sa aiba dubla, indoita sau mai bine zis doua parti din mostenirea parinteasca una pentru el si cealalta pentru alti: “Ci sa recunoasca de intai nascut pe fiul aceleia pe care n-o iubeste si SA-I DEA O PARTE INDOITA DIN AVEREA LUI; caci fiul acesta este cel dintai rod al puterii lui, si lui i se cuvine DREPTUL DE INTAI NASCUT”. (Deut.21:17).

In El Avem, in Isus Hristos Intaiul nascut al Tatalui ceresc, adica, El a fost singurul care a indeplinit si aceasta conditie a rascumparatorului, El a fost bine voitor, El a fost vrednic, El a fost imbogatit de Tatal cu bogatia vietii neperitoare, asa ca a daruit cu bucurie viata Lui, viata din belsug intregi omenirii. El Isus Hristos, El Fiul omului a fost singurul om care nu a cazut in falimentul neascultarii, El a fost singurul Om care nu a fost vinovat de pacatul neascultarii. Deasemenea El a fost singurul om care a fost in adevar PAINEA CEREASCA A VIETII. El a dat din belsug intregului neam omenesc din Painea Vietii si totusi Painea Vietii nu s-a terminat si inca este din belsug, ba chiar se inmulteste in masura in care este folosita asa cum se intamplase vaduvei din Sarepta: “Ea s-a dus si a facut dupa cuvantul lui Ilie. Si multa vreme a avut ce sa manance, ea si familia ei si Ilie. Faina din oala N-A SCAZUT, si untdelemnul din ulcior NU S-A IMPUTINAT, dupa cuvantul pe care-l rostise Domnul prin Ilie”.(1Imparati 17: 15,16). Asa cum s-a intamplat cu cele cinci paini si doi pesti care au fost impartite la peste cinci mii de personae care dupa ce toti au mancat si s-au saturat, la urma s-au ridicat douasprezece cosuri pline cu ramasitele de firimituri. Principiul Painii Vietii este o mare minune cu cat mai multi oameni mananca si se satura din Painea Vietii cu atat mai mult se inmulteste, la urma este mai multa ca la inceput potrivit cu evanghelistul care zice:  Dar ei I-au zis: "N-avem aici decat CINCI PAINI SI DOI PESTI."Si El le-a zis: "Aduceti-i aici la Mine." Apoi a poruncit noroadelor sa sada pe iarba, a luat cele cinci paini si cei doi pesti, Si-a ridicat ochii spre cer, a binecuvantat, a frant painile si le-a dat ucenicilor, iar ei le-au impartit noroadelor. TOTI AU MANCAT SI S-AU SATURAT SI S-AU RIDICAT DOUASPREZECE COSURI PLINE CU RAMASITELE DE FIRIMITURI. Cei ce mancasera erau cam la cinci mii de barbati, afara de femei si de copii (Matei14: 17-21).

 Bogatia vietii Lui primita de la Tatal este indeajuns pentru tot universul si daca Tatal mai are sau mai creeaza mii de universuri, viata Fiului Sau Isus, Duhul Lui de viata este indeajuns pentru toate, El umple cu viata Lui toate lucrurile si viata Lui in ele nu se termina Aleluia! Iata ce declara Scriptura despre El: IN EL ERA VIATA, si viata era lumina oamenilor.(Ioan 1: 4). De aceea este scris: "Omul dintai, Adam, a fost facut un suflet viu." Al doilea Adam a fost facut un DUH DADATOR DE VIATA. (1Cor.15:45). Pentru ca VIATA a fost aratata, si noi am vazut-o si marturisim despre ea si va vestim viata vesnica, VIATA CARE ERA LA TATAL si care ne-a fost aratata - (1Ioan.1:2). Si marturisirea este aceasta: Dumnezeu ne-a dat viata vesnica, si aceasta VIATA ESTE IN FIUL SAU. (1Ioan.5:11). Stim ca Fiul lui Dumnezeu a venit si ne-a dat pricepere sa cunoastem pe Cel ce este adevarat. Si noi suntem in Cel ce este adevarat, adica in Isus Hristos, Fiul Lui. EL ESTE DUMNEZEUL ADEVARAT SI VIATA VESNICA. (1Ioan.5:20). Tatal Ma iubeste, pentru ca Imi dau viata, ca iarasi s-o iau. (Ioan.10:17). Caci, dupa cum Tatal are viata in Sine, TOT ASA A DAT SI FIULUI SA AIBA VIATA IN SINE. (Ioan.5:26). CINE ARE PE FIUL ARE VIATA; cine n-are pe Fiul lui Dumnezeu n-are viata. (1Ioan.5:12).

 Potrivit planului de rascumpararea a omului, Rascumparatorul trebuia mai intai sa biruiasca vrajmasi omului, sa elibereze omul de sub domnia lui Satan, de sub stapanirea Pacatului si de sub puterea de robie a Mortii, sa-l impace cu Dumnezeu, sa pregateasca jertfa potrivita, pretul potrivit pentru iertarea tuturor greselilor si numai dupa aceea putea sau avea omul mort dreptul sa primeasca viata, adica Duhul de viata: “Pe voi, care ERATI MORTI in greselile voastre si in firea voastra pamanteasca netaiata imprejur, DUMNEZEU V-A ADUS LA VIATA IMPREUNA CU EL, DUPA CE NE-A IERTAT TOATE GRESELILE” (Col.2:13). Spunea cuvintele acestea despre Duhul pe care AVEAU SA-L PRIMEASCA cei ce vor crede in El. Caci Duhul Sfant inca nu fusese dat, fiindca Isus NU FUSESE INCA PROSLAVIT. (Ioan.7:39). Si acum, ODATA CE S-A INALTAT prin dreapta lui Dumnezeu si a primit de la Tatal fagaduinta Duhului Sfant, A TURNAT ce vedeti si auziti. (Fapt.2:33). "Pocaiti-va", le-a zis Petru, "si fiecare din voi sa fie botezat in Numele lui Isus Hristos, spre iertarea pacatelor voastre; APOI VETI PRIMI darul Sfantului Duh. (Fapt.2:38). Omul facut din tarana pamantului cu toate ca a fost facut de Dumnezeu, in starea lui pamanteasca lipsita de Viata nu cunostea pe Dumnezeu, nu avea partasie si nu era nimic in el, nu avea nici o cale de corespondenta cu Dumnezeu. Dupa ce Dumnezeu care este Duh I-a suflat in nari suflare de Viata sau Duh de Viata, numai atunci omul devenit SUFLET VIU prin undele de receptie si transmitere ale Duhului de Viata, prin racoarea zilei (a vintului, a Duhului) a inceput sa cunoasca, sa corespondeze, sa aiba partasie cu Dumnezeu. Dar, de fapt, in om, DUHUL, suflarea Celui Atotputernic, da priceperea. (Iov.32:8). Duhul lui Dumnezeu m-a facut, si suflarea Celui Atotputernic imi da viata. (Iov.33:4). Duhul este acela care da viata, carnea nu foloseste la nimic; cuvintele pe care vi le-am spus Eu sunt duh si viata. (Ioan.6:63).

 Cand dupa pacatul neascultarii, prin Legea pacatului si a morti omul a inceput progresiv sa moara, adica Duhul de Viata primit in el de la Dumnezeu a inceput treptat sa se retraga din fiinta lui, iar omul treptat urma sa se reantoarca din nou la starea lui pamanteasca unde omul fara Duhul vietii este doar un chip pamantesc cum declara Scriptura care zice:  “Atunci Domnul a zis: "DUHUL MEU NU VA RAMANE PURURI IN OM, caci si omul nu este decat CARNE PACATOASA: totusi zilele lui vor fi de o suta douazeci de ani”. “In sudoarea fetei tale sa-ti mananci painea, pana te vei intoarce in pamant, caci din el ai fost luat; caci tarana esti si in tarana te vei intoarce." (Geneza 3:19, 6: 3). Pana nu se intoarce tarana in pamant, cum a fost, si pana nu se intoarce duhul la Dumnezeu, care l-a dat. (Ecl.12:7). Daca nu S-ar gandi decat la El, daca Si-ar lua inapoi duhul si suflarea, (Iov.34:14). Duhul este acela care da viata, carnea nu foloseste la nimic; cuvintele pe care vi le-am spus Eu sunt duh si viata (Ioan.6:63). Partasia diminetilor petrecute in prezenta lui Dumnezeu v-a ramane doar o amintire, v-a ramane ca o samanta uscata, nesemanata, neactivata de puterile vietii dar care purta in ea speranta reanvierii. Sufletul lui calatorea acum legat de Vrajmasi lui cu legaturile neputintei pe drumul larg spre Locuinta mortilor, iar trupul lui facut din tarana pamantului acum trebuia sa se reantoarca din nou in lutul pamantesc de unde fusese luat. Asa, dar omul nu avea dreptul la Duhul vietii vesnice in starea lui vinovata, vina lui a nascut moartea, aceasi vina deci nu avea cum sa aduca si viata. Numai anularea vinei lui, numai iertarea si indepartarea vinei lui, numai prin CINEVA care sa fie voitor, sa fie in stare buna, sa poata plati pretul rascumpararii lui, NUMAI DUPA ACEEA avea omul dreptul sa primeasca Duhul Vietii.

Procesul progresiv al rascumpararii omului trebuia sa se desfasoare intr-o ordine stabilita de Dumnezeu, trebuia sa se desfasoare potrivit cu voia, cu hotararea, cu proiectul legilor, a principiilor lui Dumnezeu asezate in planul Lui, in Planul Veacurilor inca inainte de inceputul oricarui lucru. Este foarte, foarte, foarte important sa crestem in cunostinta planului lui Dumnezeu cu privire la rascumpararea omului, plan care ne prezinta un RASCUMPARATOR ales si uns de Dumnezeu cu Duh de Viata, cu deplina putere pentru a implini intocmai voia, dorinta si nemarginita intelepciune a gandurilor Duhului lui Dumnezeu. Planul rascumpararii omului este implicarea personala, este voia personala, este dorinta si bucuria personala, este puterea si rodul bogat al dragostei lui Dumnezeu. De aceea alegerea, pregatirea, ungerea, trimiterea si ordinea de desfasurare a lucrarii Rascumparatorului a fost tot PERSONALA. Rascumparatorul omului Isus Hristos nu a fost ales de om, nu a fost ales pentru ca a dorit El sa devina rascumparator, pentru pozitia de rascumparator nu a candidat nimeni, nici nu a fost supusa voturilor oamenilor sau al ingerilor, aceasta a fost TAINA VOII LUI, a fost alegerea PERSONALA a lui Dumnezeu fara drept de vot. Este spre zidirea cunostintei noastre sa recapitulam cateva Scripturi care sunt parte din temelia adevarului referitoare la biruinta lui Isus asupra domniei lui satan sau asupra imparatiei lui potrivit cu porunca si fagaduinta lui Dumnezeu facuta femeii atunci in gradina Edenului: Domnul Dumnezeu a zis sarpelui: "Fiindca ai facut lucrul acesta, blestemat esti intre toate vitele si intre toate fiarele de pe camp; in toate zilele vietii tale sa te tarasti pe pantece si sa mananci tarana. VRAJMASIE VOI PUNE intre tine si femeie, intre samanta ta si samanta ei. ACEASTA ITI VA ZDROBI CAPUL, si tu ii vei zdrobi calcaiul."(Geneza 3: 14,15).

 Razboiul vrajmasiei pus de Dumnezeu intre cei doi trebuia sa sfarseasca atunci cand femeia sau Samanta femeii avea sa zdrobeasca capul amagitorului sarpe. Vrajmasia aceasta asezata de Dumnezeu intre cei doi era o pedeapsa pentru vina lor: pentru vina si neascultarea femeii de porunca lui Dumnezeu si pentru vina sarpelui de amagire a femeii. Sentinta vrajmasiei trebuia sa implineasca doua lucruri: pentru ca sarpele amagise femeia, acum prin hotararea lui Dumnezeu femeia sau Samanta femeii avea dreptul sa zdrobeasca capul sarpelui, pentru neascultarea femeii de porunca lui Dumnezeu, acum prin hotararea lui Dumnezeu sarpele avea dreptul sa zdrobeasca calcaiul femeii. Iata deci ca Satan sarpele cel vechi avea prin actul vrajmasiei, prin porunca lui Dumnezeu dreptul si puterea de-a zdrobi calcaiul femeii sau al semintiei ei si el nu sa obosit zdrobind calcaiul tuturor oamenilor facuti din tarana pamantului. Calcaiul sau talpa piciorului este madularul de stabilitate al omului, cu talpa picioarelor omul umbla, aduce la indeplinire dorintele, voia si gandurile lui. Cu calcaiul sau cu talpa piciorului omul umbla in ascultare sau in neascultare de porunca si voia lui Dumnezeu receptionata de intelectul sau. Omul care are calcaiul zdrobit de Satan nu poate umbla in ascultare de Dumnezeu, nu poate umbla pe drumul care duce la Viata. Omul care are calcaiul mort, calcaiul zdrobit de Satan umbla numai in neascultare de Dumnezeu, umbla numai pe drumul neputintei, drum care duce la moarte. Apostolul Pavel afirma acest adevar unde scrie el: “Stiu, in adevar, ca nimic bun nu locuieste in mine, adica in firea mea pamanteasca, pentru ca, ce-i drept, am vointa sa fac binele, DAR N-AM PUTEREA SA-L FAC. Caci binele pe care vreau sa-l fac, nu-l fac, ci raul pe care nu vreau sa-l fac, iata ce fac! Si daca fac ce nu vreau sa fac, nu mai sunt eu cel ce face lucrul acesta, ci pacatul care locuieste in mine. Gasesc, dar, in mine legea aceasta: cand vreau sa fac binele, raul este lipit de mine. Fiindca, dupa omul dinauntru, imi place Legea lui Dumnezeu; dar vad in madularele mele o alta lege care se lupta impotriva legii primite de mintea mea si ma tine rob legii pacatului care este in madularele mele. O, nenorocitul de mine! Cine ma va izbavi de acest trup de moarte…?” (Romani 7: 18-24).

Omul care are calcaiul mort sau zdrobit de Satan umbla si implineste pacatul neascultarii, iar pentru pacatul neascultarii potrivit Legi pacatului si a mortii, omul trebuie sa moara, si acesta era scopul lui Satan. Potrivit sentintei vrajmasiei sarpele putea si avea dreptul sa zdrobeasca calcaiul femeii tot timpul pana unde CINEVA venit prin femeie, Samanta femeii aducea pacea oprind vrasmasia prin zdrobirea capului sarpelui amagitor. Iata motivul principal pentru care Legea rascumpararii omului prevedea biruinta, zdrobirea capului lui Satan. Dumnezeu putea sa rascumpere pe Israel din imparatia Egiptului, de sub domnia, stapanirea si puterea lui Faraon fara sa se consulte, fara sa apeleze la voia lui Faraon. Rascumpararea lui Israel din casa robiei prevedea si nimicirea lui Faraon, a imparatiei, a stapanirii si a puterii lui: “Si Domnul a zis lui Avram: "Sa stii hotarat ca samanta ta va fi straina intr-o tara care nu va fi a ei; acolo va fi robita si o vor apasa greu, timp de patru sute de ani. Dar pe neamul caruia ii va fi roaba, IL VOI JUDECA EU: si pe urma va iesi de-acolo cu mari bogatii” (Geneza 15: 13,14). “Eu voi impietri inima egiptenilor, ca sa intre in mare dupa ei. Si faraon si toata oastea lui, carele si calaretii lui, vor face sa se arate slava Mea. Si vor sti egiptenii ca Eu sunt Domnul cand faraon, carele si calaretii lui, vor face sa se arate slava Mea." Moise si-a intins mana spre mare. Si inspre dimineata, marea si-a luat iarasi repeziciunea cursului, si, la apropierea ei, egiptenii au luat-o la fuga; dar Domnul a napustit pe egipteni in mijlocul marii. Apele s-au intors si au acoperit carele, calaretii si toata oastea lui faraon, care intrasera in mare dupa copiii lui Israel; NICIUNUL MACAR N-A SCAPAT” (Exodul 14: 17,18,27,28).

   FELUL ceresc, FELUL SAU MODUL Dumnezeiesc in care Samanta femeii urma sa zdrobeasca capul vicleanului sarpe a fost o taina mare, atat pentru om cat si pentru Satan. Biruinta lui Isus asupra vrajmasilor omului prin puterea crucii a fost rodul intelepciunii planului lui Dumnezeu potrivit cu Scriptura care zice: “Totusi ceea ce propovaduim noi printre cei desavarsiti este o intelepciune; dar nu a veacului acestuia, nici a fruntasilor veacului acestuia, care vor fi nimiciti. NOI PROPOVADUIM INTELEPCIUNEA LUI DUMNEZEU, CEA TAINICA SI TINUTA ASCUNSA, PE CARE O RANDUISE DUMNEZEU, SPRE SLAVA NOASTRA, MAI INAINTE DE VECI, SI PE CARE N-A CUNOSCUT-O NICIUNUL DIN FRUNTASII VEACULUI ACESTUIA. CACI, DACA AR FI CUNOSCUT-O, N-AR FI RASTIGNIT PE DOMNUL SLAVEI” (1Corinteni 2: 6-8). Satan trebuia nimicit el si toate lucrarile stapanirii si a puterii lui adica: legat si gospodaria lui jefuita, judecat, detronat, aruncat afara din sfera cereasca a imparatiei, aruncat pe pamant si-n mare pentru scurta vreme. Cata valoare, cata bogatie cereasca contin urmatoarele Scripturi: “Daca Satana scoate afara pe Satana, este dezbinat; deci cum poate dainui IMPARATIA LUI? Si daca Eu scot afara dracii cu ajutorul lui Beelzebul, fiii vostri cu cine-i scot? De aceea ei vor fi judecatorii vostri. Dar, daca Eu scot afara dracii cu Duhul lui Dumnezeu, atunci IMPARATIA LUI DUMNEZEU a venit peste voi. Sau, cum poate cineva sa intre in casa celui tare si sa-i jefuiasca gospodaria, DACA N-A LEGAT MAI INTAI PE CEL TARE? Numai atunci ii va jefui casa (Matei 12: 26-29). In ce priveste judecata: fiindca STAPANITORUL LUMII ACESTEIA ESTE JUDECAT. (Ioan.16:11). Acum are loc judecata lumii acesteia, ACUM STAPANITORUL LUMII ACESTEIA VA FI ARUNCAT AFARA. Si dupa ce voi fi inaltat de pe pamant, voi atrage la Mine pe toti oamenii."(Ioan12: 31,32). Si in cer s-a facut un razboi. Mihail si ingerii lui s-au luptat cu balaurul. Si balaurul cu ingerii lui s-au luptat si ei, dar n-au putut birui; si LOCUL LOR NU LI S-A MAI GASIT IN CER. Si balaurul cel mare, sarpele cel vechi, numit diavolul si Satana, acela care insala intreaga lume, A FOST ARUNCAT PE PAMANT; si impreuna cu el au fost aruncati si ingerii lui. Si am auzit in cer un glas tare, care zicea: "Acum a venit mantuirea, puterea si imparatia Dumnezeului nostru, si stapanirea Hristosului Lui; pentru ca parasul fratilor nostri, care zi si noaptea ii para inaintea Dumnezeului nostru, A FOST ARUNCAT JOS (Apocalipsa 12: 7-10). In ziua aceea, Domnul VA LOVI CU SABIA LUI CEA ASPRA, MARE SI TARE LEVIATANUL, Babilonul, sarpele fugar (Asur) si LEVIATANUL, SARPELE INELAT (Babel), SI VA UCIDE BALAURUL DE LANGA MARE (Egiptul). (Isa.27:1). Astfel, dar, deoarece copiii sunt partasi sangelui si carnii, tot asa si El insusi a fost deopotriva partas la ele, pentru ca, prin moarte, SA NIMICEASCA pe cel ce are puterea mortii, adica pe DIAVOLUL, SI SA IZBAVEASCA pe toti aceia care, prin frica mortii, erau supusi robiei toata viata lor (Evrei 2: 14,15). “Si am vazut un inger puternic, care striga cu glas tare: "CINE ESTE VREDNIC sa deschida cartea si sa-i rupa pecetile?" Si nu se gasea nimeni, nici in cer, nici pe pamant, nici sub pamant, care sa poata deschide cartea, nici sa se uite in ea. Si am plans mult pentru ca NIMENI NU FUSESE GASIT VREDNIC sa deschida cartea si sa se uite in ea. Si unul din batrani mi-a zis: "Nu plange; IATA CA LEUL DIN SEMINTIA LUI IUDA, RADACINA LUI DAVID, A BIRUIT ca sa deschida cartea si cele sapte peceti ale ei (Apocalipsa 5: 2-5). Si in cer s-au auzit glasuri puternice, care ziceau: "IMPARATIA LUMII A TRECUT IN MAINILE DOMNULUI NOSTRU SI ALE HRISTOSULUI SAU. Si El va imparati in vecii vecilor." (Apoc.11:15).

 Ordinea in care Rascumparatorul trebuia sa-si desfasoare activitatea este aratata in Scripturi in taina celor trei seminte: Samanta femeii, Samanta lui Avraam si Samanta lui David. Drumul lui Isus spre tronul Imparatiei lui cuprindea deasemenea trei statii diferite, drumul Lui spre tronul Imparatiei se forma in prima statie a cortului lui Moise numita CURTEA DE AFARA, apoi continua mai departe prin perdeaua de afara in a doua statie numita LOCUL SFANT, iar de aici drumul continua prin perdeaua din launtru in a treia si ultima statie unde se afla si tronul numita LOCUL PREA SFANT. Asemanator Rascumparatorul Isus Hristos Domnul trebuia potrivit ordinei lui Dumnezeu sa participe personal in calatoria Lui spre tronul Imparatiei la festivalul celor trei sarbatori: Sarbatoarea Azimelor sau a Pastelor, Sarbatoarea Saptamanilor sau a Cincizecimii si in sfarsitul anului la Sarbatoarea Strangerii Roadelor sau Sarbatoarea Corturilor. Asa, dar, Rascumparatorul ISUS Fiul lui Dumnezeu si-a inceput activitatea de rascumpararea a omului mai intai in puterea celor scrise cu privire la El in calitate de Pruncul Samanta femeii Emanuel, in calitate de Mare Preot si in calitate de Mielul lui Dumnezeu pornind din prima statie adica Curtea de Afara, participand la festivalul primei sarbatori, Sarbatoarea Pastelor purtand numele potrivit pentru taina acestei sarbatori adica numele hotarat si dat de Dumnezeu, numele ISUS care inseamna Salvator. Ea va naste un Fiu, si-I vei pune numele ISUS, pentru ca El va mantui pe poporul Lui de pacatele sale."Toate aceste lucruri s-au intamplat ca sa se implineasca ce vestise Domnul prin prorocul care zice: "Iata, fecioara va fi insarcinata, va naste un Fiu, si-I vor pune numele EMANUEL" care, talmacit, inseamna: "Dumnezeu este cu noi."(Matei1: 21-23). Dar ingerul le-a zis: "Nu va temeti: caci va aduc o veste buna, care va fi o mare bucurie pentru tot norodul: astazi, in cetatea lui David, vi S-a nascut un MANTUITOR, care este Hristos, Domnul. Iata semnul, dupa care-L veti cunoaste: veti gasi un PRUNC infasat in scutece si culcat intr-o iesle."(Luca 2: 10-12). A doua zi, Ioan a vazut pe Isus venind la el si a zis: "Iata MIELUL LUI DUMNEZEU care ridica pacatul lumii! (Ioan.1:29) Prin urmare, a trebuit sa Se asemene fratilor Sai in toate lucrurile, ca sa poata fi, in ce priveste legaturile cu Dumnezeu, un MARE PREOT milos si vrednic de incredere, ca sa faca ispasire pentru pacatele norodului. Tot asa, si Hristos nu Si-a luat singur slava de a fi Mare Preot, ci o are de la Cel ce I-a zis: "Tu esti Fiul Meu, astazi Te-am nascut." Si, cum zice iarasi intr-alt loc: "Tu esti Preot in veac, dupa randuiala lui Melhisedec." El este Acela care, in zilele vietii Sale pamantesti, aducand rugaciuni si cereri cu strigate mari si cu lacrimi catre Cel ce putea sa-L izbaveasca de la moarte, si fiind ascultat, din pricina evlaviei Lui, macar ca era Fiu, a invatat sa asculte prin lucrurile pe care le-a suferit. Si, dupa ce a fost facut desavarsit, S-a facut, pentru toti cei ce-L asculta, urzitorul unei mantuiri vesnice, caci a fost numit de Dumnezeu: Mare Preot "dupa randuiala lui Melhisedec." Dar Hristos a venit ca Mare Preot al bunurilor viitoare, A TRECUT prin cortul acela mai mare si mai desavarsit, care nu este facut de maini, adica nu este din zidirea aceasta, SI A INTRAT, o data pentru totdeauna, in Locul Preasfant, nu cu sange de tapi si de vitei, ci cu insusi sangele Sau, dupa ce a capatat o rascumparare vesnica. Caci, daca sangele taurilor si al tapilor si cenusa unei vaci, stropita peste cei intinati, ii sfinteste si le aduce curatarea trupului, cu cat mai mult sangele lui Hristos, care, prin Duhul cel vesnic, S-a adus pe Sine insusi jertfa fara pata lui Dumnezeu, va va curata cugetul vostru de faptele moarte, ca sa slujiti Dumnezeului celui Viu! (Evrei 2:17,5:5-10,9:11-14)

Dragi cititori, dragi prieteni Rascumparatorul omului Isus Fiul lui Dumnezeu nu poate fi pus alaturi de oamenii muritori, nu poate fi pus alaturi de ingeri, El este singurul Fiu al lui Dumnezeu uns si trimis in aceasta mareata misiune. Isus este mult mai presus de profeti, mult mai presus de intelepti, de toti luminati, de toti veneratii lumii in cursul tuturor veacurilor. Isus Mantuitorul este Cuvantul lui Dumnezeu care prin voia lui Dumnezeu s-a desbracat de slava Lui si s-a inbracat cu trupul omului muritor, trupul lui Adam, trupul rasei omului, El cel nevinovat s-a imbracat cu trupul vinovat al omului. In trupul acela omenesc pregatit de Dumnezeu, Isus purta doua stari foarte diferite, in calitate de INTAIUL NASCUT primise de la Tatal o parte INDOITA sau DOUA PARTI, din partea Lui personala purta in trupul Sau o stare fara vina, o stare sfanta fara pata, din partea omenirii in acelasi trup al Sau purta toata vina si pacatul omenirii. Astfel Isus Omul sfant si fara vina era acum Reprezentantul si Rascumparatorul omului vinovat si osandit la moarte. Da, Amin! Aleluia! In trupul Omului Isus au fost asezati de tainica intelepciune a lui Dumnezeu Creatorul si Regele oricarui univers, toti oamenii care au purtat sau urmau sa poarte trup omenesc, si aceia care au fost conceputi in trup omenesc dar care nu au avut parte de nastere in lumea aceasta pamanteasca, toti oamenii din cer, de pe pamant sau de sub pamant, toata rasa Adamica inca de la conceptia ei, inca de la zamislirea ei, nimeni nu a fost exclus. In trupul omenesc al lui Isus au fost cuprinsi pentru procesul rascumpararii si oamenii cu nume importante cum au fost: Avraam, Moise, David, Zorastru, Confucius, Krishna, Buddha, Mahomed de la Mecca si multi altii, toti oamenii, purtatorii chipului lui Adam.

Odata ce Cuvantul a luat trup devenind Samanta femeii, devenind reprezentantul omului a trebuit sa fie supus si El vrajmasiei pusa de Dumnezeu intre cei doi: intre femeie si sarpe sau intre samanta femeii si samanta sarpelui. Potrivit Legi vrajmasiei si a porunci lui Dumnezeu sarpele avea dreptul sa zdrobeasca calcaiul femeii si al semintiei ei iar femeia sau samanta ei avea dreptul sa zdrobeasca capul sarpelui. In nemarginita Lui intelepciune Dumnezeu hotarase inca de la inceput strategia acestui razboi al vrajmasiei, prin porunca lui Dumnezeu sarpele era limitat si in razboiul vrajmasiei avea dreptul sa zdrobeasca NUMAI CALCAIUL femeii, iar femeia si samanta ei prin aceeiasi porunca avea dreptul sa zdrobeasca CAPUL sarpelui. In acest razboi al vrajmasiei femeia trebuia deci sa-si pazeasca mai intai calcaiul sa nu fie otravit si zdrobit de capul sarpelui, trebuia deci sa se impotriveasca, sa se lupte, sa nu se lase inselata de cuvantarile, de predicile lipsite de adevar fabricate de capul otravitor al vicleanului sarpe. Si apoi cu calcaiul neotravit, nezdrobit de siretenia vrajmasului, in puterea adevarului sa calce cu piciorul pe capul mincinos al sarpelui, sa foloseasca calcaiul ascultarii zdrobind capul veninosului sarpe. Sarpele avea tot timpul ochi atintiti spre calcaiul femeii si al semintei ei, el se lupta cu toata puterea, el era activ, el cauta sa fie primul, sa otraveasca, sa zdrobeasca el mai intai calcaiul omului, calcaiul adevarului si-al ascultarii, el stia ca piciorul sau calcaiul omului neotravit, nezdrobit de el, putea sa-l biruiasca, putea sa fie calcat sub picioare si calcaiul adevarului putea sa-i zdrobeasca capul. Capul sarpelui si calcaiul femeii dupa sentinta rostita de Dumnezeu se aflau la acelasi nivel, urmau sa se rasboiasca vietuind in aceeiasi stare, adica starea pamanteasca, starea sau nivelul taranei pamantului. Domnul Dumnezeu a zis sarpelui: "Fiindca ai facut lucrul acesta, blestemat esti intre toate vitele si intre toate fiarele de pe camp; in toate zilele vietii tale SA TE TARASTI (pe pamant) PE PANTECE SI SA MANANCI TARANA (Geneza 3: 14).

 Nu putine sunt Scripturile care arata starea vinovata, starea de moarte a omului cu calcaiul sau piciorul otravit si zdrobit de cuvintele inselatoare rostite de mincinosul cap al sarpelui: Caci PICIOARELE lor alearga la rau si se grabesc sa verse sange. (Prov.1:16). Pentru ce CALCATI voi in PICIOARE jertfele Mele si darurile Mele, care am poruncit sa se faca in Locasul Meu? Si cum se face ca tu cinstesti pe fiii tai mai mult decat pe Mine, ca sa va ingrasati din cele dintai roade luate din toate darurile poporului Meu, Israel?" (1Sam.2:29). "Sa faci un lighean de arama, cu piciorul lui de arama, pentru spalat; sa-l asezi intre Cortul intalnirii si altar si sa torni apa in el, ca sa-si spele in el Aaron si fiii lui mainile si PICIOARELE. Isi vor spala mainile si PICIOARELE ca sa nu moara. Aceasta va fi o lege necurmata pentru Aaron, pentru fiii lui si pentru urmasii lor." (Exod.30: 18,19,21). Sa injunghie mielul jertfei pentru vina. Preotul sa ia din sangele jertfei pentru vina; sa puna pe marginea urechii drepte a celui ce se curata, pe degetul cel mare al mainii drepte si pe degetul cel mare al PICIORULUI drept (Lev.14:25). PICIOARELE lor alearga spre rau si se grabesc sa verse sange nevinovat; gandurile lor sunt ganduri nelegiuite, prapadul si nimicirea sunt pe drumul lor. (Isa.59:7). Este prea putin pentru voi ca pasteti in pasunea cea buna, de mai CALCATI IN PICIOARE si cealalta parte a pasunii voastre? Ca beti o apa limpede, de mai tulburati si pe cealalta CU PICIOARELE? (Ezec.34:18). Si oile Mele trebuie apoi sa pasca ce ati CALCAT VOI CU PICIOARELE voastre si sa bea ce ati tulburat voi CU PICIOARELE voastre!" (Ezec.34:19). Nu vorbesc despre voi toti; cunosc pe aceia pe care i-am ales. Dar trebuie sa se implineasca Scriptura care zice: "Cel ce mananca paine cu Mine a ridicat CALCAIUL impotriva Mea." (Ioan.13:18). Si nu Adam a fost amagit; ci femeia, fiind amagita, s-a facut vinovata de CALCAREA poruncii. (1Tim.2:14).  Atunci pentru ce este Legea? Ea a fost adaugata din pricina CALCARILOR de lege, pana cand avea sa vina "Samanta" careia Ii fusese facuta fagaduinta; si a fost data prin ingeri, prin mana unui mijlocitor. (Gal.3:19). Croiti carari drepte cu PICIOARELE voastre, pentru ca cel ce schioapata sa nu se abata din cale, ci mai degraba sa fie vindecat. (Evr.12:13).

 Satan, sarpele cel vechi foloseste mintea, limba cuvintelor amagitoare si tot veninul capului lui pentru zdrobirea calcaiului piciorului omului. Omul umbla cu calcaiul picioarelor lui pe drumul ales de mintea lui, picioarele omului umbla, pasesc, implinesc gandurile, dorintele si hotararile minti lui, picioarele omului implinesc neascultarea sau ascultarea de poruncile lui Dumnezeu directata de mintea lui. Cand omul deschide usa minti si primeste in ea mesajul otravit al sarpelui atunci calcaiul zdrobit al omului paseste, umbla in neascultare, infaptuieste pacatul care duce la moarte. Cand omul inchide usa minti fata de satan si nu primeste in ea mesajul minciunilor lui, cand omul pastreaza si deschide usa minti lui numai Creatorului si poruncilor lui, atunci calcaiul sanatos al omului calca si zdrobeste capul amagitorului sarpe continuand umblarea in ascultare de poruncile lui Dumnezeu care duce la viata. Nimeni, nici un om nascut din femeie, nici un rege, nici cei mai renumiti razboinici, nici un om bogat, nici unul mai sarac, nici un intelept, nici un luminat, nici un profet, nici unul din toti cei venerati de oameni nu a fost gasit vrednic sa calce cu piciorul, sa zdrobeasca cu calcaiul ascultarii capul vechiului sarpe eliberand omul din jugul greu al vrajmasiei. Numai ascultarea, numai calcaiul piciorului deplin implinitor al poruncilor lui Dumnezeu putea sa calce peste, sa zdrobeasca o data pentru totdeauna capul sarpelui vrajmas. Caci, dupa cum prin NEASCULTAREA unui singur om, cei multi au fost facuti pacatosi, tot asa, prin ASCULTAREA unui singur Om, cei multi vor fi facuti neprihaniti.(Romani5: 19).

 Acolo unde nu este vrajmas nu este nevoie de lupta, acolo unde nu este ispititor nu e nevoie de impotrivire, ascultarea se naste atunci si acolo unde omul biruieste ispititorul, ascultarea pusa alaturi de neascultare este foarte diferita, ascultarea este mult mai greu de castigat in prezenta vrajmasilor care te imping spre profitul neascultarii. In prezenta vrajmasilor si a vrajmasiei lor ascultarea se castiga prin impotrivire, prin mare suferinta, de multeori prin impotrivire si suferinta pana la sange cum zice Scriptura: “Totusi El suferintele noastre le-a purtat, si durerile noastre le-a luat asupra Lui, si noi am crezut ca este pedepsit, lovit de Dumnezeu si smerit. Dar El era STRAPUNS pentru pacatele noastre, ZDROBIT pentru faradelegile noastre. Pedeapsa care ne da pacea a cazut peste El, si prin ranile Lui suntem tamaduiti. Domnul a gasit cu cale sa-L ZDROBEASCA PRIN SUFERINTA… Dar, dupa ce Isi va da viata ca jertfa pentru pacat, va vedea o samanta de urmasi, va trai multe zile, si lucrarea Domnului va propasi in mainile Lui”.(Isaia53: 4,5,10) El este Acela care, in zilele vietii Sale pamantesti, aducand rugaciuni si cereri cu strigate mari si cu lacrimi catre Cel ce putea sa-L izbaveasca de la moarte, si fiind ascultat, din pricina evlaviei Lui, MACAR CA ERA FIU, A INVATAT SA ASCULTE PRIN LUCRURILE PE CARE LE-A SUFERIT. Si, dupa ce a fost facut desavarsit, S-a facut, pentru toti cei ce-L asculta, urzitorul unei mantuiri vesnice, caci a fost numit de Dumnezeu: Mare Preot "dupa randuiala lui Melhisedec."(Evrei5: 7-10).  Sa ne uitam tinta la Capetenia si Desavarsirea credintei noastre, adica la Isus, care, pentru bucuria care-I era pusa inainte, A SUFERIT CRUCEA, a dispretuit rusinea, si sade la dreapta scaunului de domnie al lui Dumnezeu. Uitati-va, dar, cu luare aminte la CEL CE A SUFERIT din partea pacatosilor o impotrivire asa de mare fata de Sine, pentru ca nu cumva sa va pierdeti inima si sa cadeti de oboseala in sufletele voastre. Voi nu v-ati IMPOTRIVIT INCA PANA LA SANGE, in lupta impotriva pacatului.(Evrei12: 2-4). Si la aceasta ati fost chemati; fiindca si Hristos A SUFERIT pentru voi si v-a lasat o pilda, ca sa CALCATI PE URMELE LUI. (1Pet.2:21).  CALCATI pe urmele mele, intrucat si eu CALC pe urmele lui Hristos. (1Cor.11:1). Si voi insiva ati CALCAT pe urmele mele si pe urmele Domnului, intrucat ati primit Cuvantul, IN MULTE NECAZURI, cu bucuria care vine de la Duhul Sfant; (1Tes.1:6). Caci, fratilor, voi ati CALCAT pe urmele bisericilor lui Dumnezeu, care sunt in Hristos Isus, in Iudeea; pentru ca si voi ATI SUFERIT din partea celor de un neam cu voi aceleasi rele pe care LE-AU SUFERIT ele din partea iudeilor. (1Tes.2:14). Asa incat sa nu va leneviti, ci sa CALCATI pe urmele celor ce, PRIN CREDINTA SI RABDARE, mostenesc fagaduintele. (Evr.6:12).

Asa dar biruinta lui Isus asupra vechiului sarpe, vrajmasul omului sa facut numai prin perfecta ascultare de porunca sfanta si dreapta a lui Dumnezeu, prin impotrivire, prin mare suferinta in fata tuturor ispitelor fabricate, aduse si cu furie, cu forta mare infipte in sufletul nevinovatului Miel al lui Dumnezeu. Spre deosebire de ispitirea si neascultarea primului om Adam, al doilea si ultimul Om Isus a fost ispitit in prezenta unei lungi si mereu crescanda vrajmasie pusa de Dumnezeu, si in prezenta tuturor neascultarilor, tuturor pacatelor infaptuite de intreaga omenire. Da! Dragi prieteni Isus a imbracat trupul omului, odata cu el a imbracat si toata vina, toata neascultarea intregi omeniri. Pe umerii si-n sufletul lui El a purtat inca de la nasterea Lui toata POVOARA nelegiuirilor noastre. Pacatele mele, pacatele tale, pacatele tuturor oamenilor care purtasera sau urmau sa poarte trup omenesc, chiar si a celora care se formeaza in trup omenesc dar mor inainte de nastere. Da! Dragi prieteni fiecare patima, fiecare vina, fiecare crima, fiecare lacomie, fiecare pofta, fiecare dorinta, fiecare neajuns, fiecare neamplinire, tot stresul, toata framantarea, fiecare pacat are o afectiune negativa asupra omului, o afectiune, o povoara mai mica sau mai mare, mai grea sau mai usoara. Cred ca compozitorul inspiratelor cantari imparatul David adevereste povoara si efectul pacatului, povoara multelor dureri care stapaneste peste cei ce fac raul in una din cantarile lui unde citim: Cata vreme am tacut, mi se topeau oasele de gemetele mele necurmate. Caci zi si noapte mana Ta apasa asupra mea; mi se usca vlaga cum se usuca pamantul de seceta verii. (Oprire). Atunci Ti-am marturisit pacatul meu si nu mi-am ascuns faradelegea. Am zis: "Imi voi marturisi Domnului faradelegile!" Si Tu ai iertat vina pacatului meu. (Oprire). De multe dureri are parte cel rau, dar cel ce se increde in Domnul este inconjurat cu indurarea Lui.(Psalmii32:3-5,10). Multi oameni afectati de starea lor nenorocita cad sub povoara grea a stari lor, a pacatelor, a infrangerii lor, cad prada in mreaja mortii. Rascumparatorul nostru Isus a fost si ramane singurul din toata zidirea lui Dumnezeu, singurul care cu voie buna zmerit S-a aplecat la starea cea mai de jos luand asupra Lui povoara grea a pacatelor omenirii, durerea pacatele intregi omeniri rodul tuturor veacurilor: trecut, present si viitor. Prorocul Isaia calauzit de Duhul declara acest mare adevar folosind pluralul cu referinta la povoara pacatelor omenirii, ale noastre, noi, toti oameni: Totusi El SUFERINTELE NOASTRE le-a purtat, si DURERILE NOASTRE le-a luat asupra Lui, si NOI am crezut ca este pedepsit, lovit de Dumnezeu si smerit.  Dar El era strapuns pentru PACATELE NOASTRE, zdrobit pentru FARADELEGILE NOASTRE. Pedeapsa care ne da pacea a cazut peste El, si prin ranile Lui SUNTEM tamaduiti. NOI rataceam cu TOTII ca niste oi, fiecare isi vedea de drumul lui, dar Domnul a facut sa cada asupra Lui NELEGIUIREA NOASTRA A TUTUROR. Cand a fost chinuit si asuprit, n-a deschis gura deloc, ca un miel pe care-l duci la macelarie si ca o oaie muta inaintea celor ce o tund: n-a deschis gura. El a fost luat prin apasare si judecata. Dar cine din cei de pe vremea Lui a crezut ca El fusese sters de pe pamantul celor vii si LOVIT DE MOARTE PENTRU PACATELE POPORULUI MEU? Groapa Lui a fost pusa intre cei rai, si mormantul Lui, la un loc cu cel bogat, macar ca nu savarsise nicio nelegiuire si nu se gasise niciun viclesug in gura Lui. Domnul a gasit cu cale sa-L zdrobeasca prin suferinta… Dar, dupa ce Isi va da viata ca jertfa pentru pacat, va vedea o samanta de urmasi, va trai multe zile, si lucrarea Domnului va propasi in mainile Lui. Va vedea rodul muncii sufletului Lui si Se va inviora. Prin cunostinta Lui, Robul Meu cel neprihanit va pune pe multi oameni intr-o stare dupa voia lui Dumnezeu si va lua asupra Lui POVOARA NELEGIUIRILOR LOR. De aceea, Ii voi da partea Lui la un loc cu cei mari, si va imparti prada cu cei puternici, pentru ca S-a dat pe Sine insusi la moarte si a fost pus in numarul celor faradelege, pentru ca A PURTAT PACATELE MULTORA SI S-A RUGAT PENTRU CEI VINOVATI (Isaia 53: 4-12).

 Fiecare pacat infaptuit aduce asupra omului multa durere si suferinta, pacatul este activ el are putere, fiecare pacat are puterea lui, putere sa indeparteze pacea si sa aduca nelinistea, putere sa alunge odihna si sa aduca frica, fiecare pacat are putere sa se inmulteasca, sa dea lastari de amaraciune inlaturand dulceata vietii. Cand toata vina, toata neascultarea, cand toate pacatele omenirii au fost asezate in trupul si-n sufletul sfant si fara vina a lui Isus, toate impreuna au devenit cu adevarat o POVOARA GREA care a trebuit apoi purtata din Betleemul Iudeii pana pe dealul Golgotei. In razboiul vrajmasiei Satan s-a folosit de fiecare pacat infaptuit de oameni, fiecare pacat a fost proaspat activat de veninul vechiului sarpe si transformat in sageti otravitoare aruncate apoi cu toata puterea in mintea si-n calcaiul nevinovatului Miel Dumnezeiesc. Suferinta mare, durerea mare a lui Isus a fost nu numai povoara grea a pacatelor noastre, nu numai efectul nesfarsit al vrajmasiei lui Satan, dar pe langa toate acestea El Isus, Salvatorul nostru a fost ispitit cu toate pacatele omenirii, suferinta si zdrobirea Lui a fost prin acea impotrivire, prin lupta pana la sange impotriva tuturor pacatelor omenirii. FIECARE PACAT, TOATE PACATELE OMENIRII SI-AU GASIT SFARSITUL LOR IN NEBIRUITA REZISTENTA, IN IMPOTRIVIREA PANA LA SANGE A SUFLETULUI SI A TRUPULUI LUI ISUS HRISTOS FIUL LUI DUMNEZEU.  Mintea si tot trupul Domnului meu Isus a fost ca un zid puternic in care toate pacatele lovind in el s-au oprit, au cazut la pamant, au fost ridicate si alungate pentru totdeauna, nici macar unul singur, macar unul mai micut, mai neansemnat nu au reusit sa continue mai departe vechiul drum penetrand mintea neantinata si trupul sfant si fara vina al Domnului meu iubit Aleluia!  Astfel, fiindca avem un Mare Preot insemnat, CARE A STRABATUT CERURILE - pe Isus, Fiul lui Dumnezeu - sa ramanem tari in marturisirea noastra. Caci n-avem un Mare Preot care sa n-aiba mila de slabiciunile noastre, ci Unul care IN TOATE LUCRURILE A FOST ISPITIT CA SI NOI, DAR FARA PACAT. Sa ne uitam tinta la Capetenia si Desavarsirea credintei noastre, adica la Isus, care, pentru bucuria care-I era pusa inainte, A SUFERIT CRUCEA, a dispretuit rusinea, si sade la dreapta scaunului de domnie al lui Dumnezeu. Uitati-va, dar, cu luare aminte la Cel ce A SUFERIT DIN PARTEA PACATOSILOR O IMPOTRIVIRE ASA DE MARE fata de Sine, pentru ca nu cumva sa va pierdeti inima si sa cadeti de oboseala in sufletele voastre. Voi nu v-ati IMPOTRIVIT INCA PANA LA SANGE, IN LUPTA IMPOTRIVA PACATULUI (Evrei 4:14,15,12:2-4).

Other Writings in This Series: