In El Avem # 14

IN EL AVEM RASCUMPARAREA, PRIN SANGELE LUI, IERTAREA PACATELOR, DUPA BOGATIILE HARULUI SAU pe care l-a raspandit din belsug peste noi, prin orice fel de intelepciune si de pricepere; caci a binevoit sa ne descopere taina voii Sale, dupa planul pe care-l alcatuise in Sine insusi, ca sa-l aduca la indeplinire la implinirea vremurilor, spre a-Si uni iarasi intr-unul, in Hristos, toate lucrurile: cele din ceruri si cele de pe pamant. In El am fost facuti si mostenitori, fiind randuiti mai dinainte, dupa hotararea Aceluia care face toate dupa sfatul voii Sale, ca sa slujim de lauda slavei Sale, noi, care mai dinainte am nadajduit in Hristos.(Efeseni 1:7-12).

  “La inceput, Dumnezeu a facut cerurile si pamantul”. Mult mai inainte de INCEPUTUL tuturor lucrurilor, adica mult mai inainte de nasterea si aparitia TIMPULUI Dumnezeu era, Dumnezeu nu este rodul sau rezultatul unor lucruri, Dumnezeu nu numai ca era mai inainte de toate dar El singur este sursa, originea, cauza si fauritorul tuturor lucrurilor. Dumnezeu era asa cum a fost, asa cum este si asa cum va fi mai inainte de CERURI si mai inainte de PAMANT, adica mai inainte de SPATIU SI LUCRURILE LUMII CERESTI si mai inainte de MATERIE SI LUCRURILE LUMII PAMANTESTI. El singur nu este un lucru din ceruri si nu este un lucru de pe pamant, El singur este Originea, Alfa si Fauritorul inceputurilor, a cerurilor si al pamantului, al universului ceresc si- al universului fizic. Mai inainte de facerea cerurilor si a lucrurilor ceresti, mai inainte de facertea pamantului si a lucrurilor pamantesti, mai inaite de oricare inceput DUMNEZEU ERA, El singur in Sinea lui este de o natura duhovniceasca, si nu este supus si nici nu este afectat sau limitat de TIMP, SPATIU SAU MATERIE. Dumnezeirea, Divinatatea Lui nu poate fi cuprinsa in timp, adica CAND a aparut? Nu poate fi cuprinsa in spatiu, adica DE UNDE a venit? Nu poate fi cuprinsa in materie, adica CUM arata El? In nemarginita Lui intelepciune si pentru placerea si voia Sa mai inainte de toate: inainte de timp, spatiu si materie a facut in Sinea Lui un plan de lucru, SINGURUL LUI PLAN, plan care cuprindea inceputul, desfasurarea progresiva si sfarsitul tuturor lucrurilor: a lucrurilor ceresti si a lucrurilor pamantesti, a lucrurilor care pot sa aiba un inceput si un sfarsit. Tot in planul acesta, SINGURUL LUI PLAN, Dumnezeu a hotarat ca inceputul sa vesteasca si sa prezinte in adevar sfarsitul tuturor lucrurilor. Deasemenea istoria Inceputului sa prezinte mai intai o separare, o despartire, o indepartare, o deosebire foarte evidenta intre ceruri si lucrurile ceresti si intre pamant si lucrurile pamantesti, iar sfarsitul sa lucreze, sa prezinte o apropiere, o unire a cerurilor si a lucrurilor ceresti cu pamantul si cu lucrurile pamantesti. Dupa o calatorie lunga si progresiva in lungimea vremilor, toate lucrurile separate, toate lucrurile indepartate si despartite intre ele: cele ceresti si cele pamantesti sa se intalneasca intr-un SINGUR LOC, la mijloc intre cele doua veremi, la mijloc acolo unde se sfarseste vremea ATUNCI, ODINIOARA, vremea separarii si-a indepartarii si acolo unde incepe vremea ACUM, ASTAZI, vremea apropierii si-a unirii, vremea odihnei Lui, iar in LOCUL ACESTA hotarat de Dumnezeu sa fie o UNIRE a cerurilor si a lucrurilor ceresti cu pamantul si cu lucrurile pamantesi, unde lucrurile care se vad se termina facand loc pentru lucrurile care nu se vad, unde ce este muritor se inbraca in nemurire si unde toate imparatiile  pamantului se apleaca in supunere si ascultare de puterea si slava Imparatiei Cerurilor. Un loc ales de Dumnezeu, pe dealul GOLGOTA, in mijlocul gradini Edenului, unde prin si in TRUPUL OMULUI ISUS HRISTOS Fiul lui Dumnezeu, prin crucea jertfei Lui pe plan orizontal sa fie unite mai intai lucrurile din ceruri cu lucrurile de pe pamant, apoi pe plan vertical rezultatul acestei uniri, lucrul acesta nou, faptura aceasta noua sa fie in final inpletita intr-o unire desavarsita cu Dumnezeu pentru ca Dumnezeu sa umple deplin toate si toti cu El insusi. IN Dumnezeu, DE Dumnezeu au fost facute toate lucrurile, DIN Dumnezeu vin toate lucrurile, PRIN Dumnezeu sunt toate lucrurile, PENTRU Dumnezeu sunt toate lucrurile, IN Dumnezeu se reantorc toate lucrurile Aleluia! Pentru ca prin El au fost facute toate lucrurile care sunt in ceruri si pe pamant, cele vazute si cele nevazute: fie scaune de domnii, fie dregatorii, fie domnii, fie stapaniri. Toate au fost facute prin El si pentru El. El este mai inainte de toate lucrurile, si toate se tin prin El. El este Capul trupului, al Bisericii. El este Inceputul, Cel intai nascut dintre cei morti, pentru ca in toate lucrurile sa aiba intaietatea. Caci Dumnezeu a vrut ca toata plinatatea sa locuiasca in El si sa INPACE TOTUL cu Sine prin El, atat ce este pe pamant, cat si ce este in ceruri, FACAND PACE prin sangele crucii Lui.(Coloseni 1:16-20). Iata bogatiile Harului lui Dumnezeu asezate si ascunse in declaratia Scripturii: IN EL AVEM!

Omul a fost, este si ramane lucrarea cea mai importanta, cea mai mareata, omul a fost, este si ramane cununa de mare slava a lucrarilor lui Dumnezeu. Omul este pamantesc si ceresc, in om se intalnesc si se inbratiseaza cele doua lucrari marete ale lui Dumnezeu pamantul si cerurile. Istoria facerii omului din cartea Genesa capitolul 2 incepe cu omul pamantesc si progresiv sfarseste pe paginele sfantului Script cu omul ceresc, CU OMUL CEL NOU, FACUT DUPA CHIPUL LUI DUMNEZEU, de o neprihanire si sfintenie pe care o da adevarul facut declarat si aratat de Dumnezeu in capitolul 1 al cartii Genesa. Omul pamantesc este trecator, este muritor dar omul al doilea, ultimul om, omul ceresc, samanta cereasca semanata in omul pamantesc este netrecatoare, este nemuritoare, omul acela ceresc facut dupa chipul si asemanarea lui Dumnezeu este omul sau faptura noua unde trupul supus putrezirii se imbraca in neputrezire si unde trupul muritor se imbraca in nemurire pentru ca Scriptura zice: “Asa este si invierea mortilor. Trupul este semanat in putrezire, si invie in neputrezire; este semanat in ocara, si invie in slava; este semanat in neputinta, si invie in putere. Este semanat trup firesc, si invie trup duhovnicesc. Daca este un trup firesc, este si un trup duhovnicesc. De aceea este scris: "Omul dintai, Adam, a fost facut un suflet viu." Al doilea Adam a fost facut un duh datator de viata. DAR INTAI VINE NU CE ESTE DUHOVNICESC, CI CE ESTE FIRESC; CE ESTE DUHOVNICESC VINE PE URMA. Omul dintai este din pamant, pamantesc; Omul al doilea este din cer. Cum este cel pamantesc, asa sunt si cei pamantesti; cum este Cel ceresc, asa sunt si cei ceresti. Si, dupa cum am purtat chipul celui pamantesc, tot asa vom purta si chipul Celui ceresc. Ce spun eu, fratilor, este ca nu poate carnea si sangele sa mosteneasca Imparatia lui Dumnezeu; si ca putrezirea nu poate mosteni neputrezirea. Iata, va spun o taina: nu vom adormi toti, dar toti vom fi schimbati, intr-o clipa, intr-o clipita din ochi, la cea din urma trambita. Trambita va suna, mortii vor invia nesupusi putrezirii, si noi vom fi schimbati. CACI TREBUIE ca trupul acesta, supus putrezirii, sa se imbrace in neputrezire, si trupul acesta muritor sa se imbrace in nemurire. Cand trupul acesta, supus putrezirii, se va imbraca in neputrezire, si trupul acesta muritor se va imbraca in nemurire, atunci se va implini cuvantul care este scris: "Moartea a fost inghitita de biruinta.(1Corinteni 15:42-54).

Omul este lucrarea care a fost facuta dupa chipul si asemanarea lui Dumnezeu si caruia Dumnezeu I-a dat STAPANIRE peste toate lucrarile Sale. Omul din capitolul 1 al carti Genesa, omul FACUT DEJA, omul complect facut, omul prezentat in faza lui finala, omul desavarsit purtand chipul ceresc, chipul si asemanarea lui Dumnezeu, omul nou care stapaneste, care are acces in lumea lucrurilor pamantesti si in lumea lucrurilor ceresti . Omul acesta a fost binecuvantat, omul acesta a fost incununat cu slava si cinste, omul acesta a primit stapanire peste lucrarea manilor lui Dumnezeu.  Apoi Dumnezeu a zis: "Sa facem om dupa chipul Nostru, dupa asemanarea Noastra; el sa STAPANEASCA peste pestii marii, peste pasarile cerului, peste vite, peste tot pamantul si peste toate taratoarele care se misca pe pamant." Dumnezeu A FACUT PE OM dupa chipul Sau, l-a facut dupa chipul lui Dumnezeu; parte barbateasca si parte femeiasca i-a facut. Dumnezeu I-A BINECUVANTAT si Dumnezeu le-a zis: "Cresteti, inmultiti-va, umpleti pamantul si SUPUNETI-L; si stapaniti peste pestii marii, peste pasarile cerului si peste orice vietuitoare care se misca pe pamant."(Genesa 1:26-28). In Sinea Lui, in sfera mintii Lui, in planul voii Sale, Dumnezeu inca de la inceput cu bucurie a desenat si a prezentat CHIPUL, INFATISAREA SI DESTINUL de la urma al omului, in ce priveste chipul l-a facut sfant si neprihanit, incununat cu slava si cu cinste, iar in ce priveste destinul Dumnezeu I-a dat stapanire peste toate lucrarile manilor Sale. Omul ceresc este agentul principal, este mesterul intelept prin care Dumnezeu aduce la indeplinire toate lucrarile Sale hotarate si tainic asezate in planul voii Sale, planul veacurilor. In cursul veacurilor Dumnezeu a reamintit, a reanprospatat aici in lumea celor trecatoare, aceasta mareata taina a voii Sale vorbind prin trimisii Sai despre omul ceresc, omul desavarsit, omul ascultator, despre chipul si destinul lui facut si prezentat in capitolul 1 al carti Genesa dupa cum gasim scris: Cand privesc cerurile - lucrarea mainilor Tale - luna si stelele pe care le-ai facut, imi zic: Ce este omul, ca sa Te gandesti la el? Si fiul omului, ca sa-l bagi in seama? L-AI FACUT cu putin mai prejos decat Dumnezeu si L-AI INCUNUNAT CU SLAVA SI CU CINSTE. I-AI DAT STAPANIRE PESTE LUCRURILE MAINILOR TALE, TOATE LE-AI PUS SUB PICIOARELE LUI: oile si boii laolalta, fiarele campului, pasarile cerului si pestii marii, tot ce strabate cararile marilor. Doamne Dumnezeul nostru, cat de minunat este Numele Tau pe tot pamantul!(Psalmi 8:3-9). In adevar, nu unor ingeri a supus El lumea viitoare despre care vorbim. Ba inca, cineva a facut undeva urmatoarea marturisire: "Ce este omul ca sa-Ti aduci aminte de el sau fiul omului, ca sa-l cercetezi? L-ai facut pentru putina vreme mai prejos de ingeri, L-AI INCUNUNAT CU SLAVA SI CU CINSTE, L-AI PUS PESTE LUCRARILE MANILOR TALE: TOATE L-AI SUPUS SUB PICIOARELE LUI." IN ADEVAR, DACA I-A SUPUS TOATE, NU I-A LASAT NIMIC NESUPUS. TOTUSI, ACUM, INCA NU VEDEM CA TOATE II SUNT SUPUSE. Dar pe Acela care a fost facut "pentru putina vreme mai prejos decat ingerii", adica pe Isus, Il vedem "incununat cu slava si cu cinste" din pricina mortii pe care a suferit-o; pentru ca, prin harul lui Dumnezeu, El sa guste moartea pentru toti. Se cuvenea, in adevar, ca Acela pentru care si prin care sunt toate si care voia sa duca pe multi fii la slava sa desavarseasca, prin suferinte, pe Capetenia mantuirii lor. Caci Cel ce sfinteste si cei ce sunt sfintiti sunt dintr-unul. De aceea, Lui nu-I este rusine sa-i numeasca "frati" cand zice: "Voi vesti Numele Tau fratilor Mei; Iti voi canta lauda in mijlocul adunarii." Si iarasi: "Imi voi pune increderea in El." Si in alt loc: "Iata-Ma, Eu si copiii pe care Mi i-a dat Dumnezeu!"(Evrei 2:5-13).

 Omul acesta din capitolul 1 al carti Genesa, omul ascultator, omul ceresc, expresia sau oglindirea slavei lui Dumnezeu si intiparirea Fiintei Lui are o istorie foarte lunga si foarte misterioasa. In nemarginita Sa intelepciune si pentru a dovedi atotputernicia Lui, Dumnezeu a gandit, a desenat, a hotarat si a facut omul in Duhul mintii Lui, in planul voii Sale si la prezentat in starea lui desavarsita INAINTE de istoria practica si progresiva a facerii lui. Este placerea si voia suveranului Rege si Creiator a toate ca sa declare, sa prezinte, sa arate destinul neschimbator sau sfarsitul lucrarilor Lui mult inainte de inceputul lor. “Din dragoste pentru robul Meu, Iacov, si pentru Israel, alesul Meu, te-am chemat pe nume, ti-am vorbit cu bunavointa, INAINTE ca tu sa Ma cunosti. Eu sunt Domnul, si nu mai este altul, afara de Mine nu este Dumnezeu. Eu te-am incins, INAINTE ca tu sa Ma cunosti. Ca sa se stie, de la rasaritul soarelui pana la apusul soarelui, ca afara de Mine nu este Dumnezeu: Eu sunt Domnul, si nu este altul. Eu intocmesc lumina si fac intunericul, Eu dau propasirea si aduc restristea, Eu, Domnul, fac toate aceste lucruri.(Isaia 45: 4-7). Aduceti-va aminte de cele petrecute in vremurile strabune; caci Eu sunt Dumnezeu, si nu este altul, Eu sunt Dumnezeu, si nu este niciunul ca Mine. EU AM VESTIT DE LA INCEPUT CE ARE SA SE INTAMPLE SI CU MULT INAINTE CE NU ESTE INCA IMPLINIT. Eu zic: "HOTARARILE MELE VOR RAMANE IN PICIOARE SI I-MI VOI ADUCE LA INDEPLINIRE TOATA VOIA MEA. Eu chem de la rasarit o pasare de prada; dintr-o tara departata, un om ca sa implineasca planurile Mele: da, EU AM SPUS SI EU VOI IMPLINI; EU AM PLANUIT SI EU VOI INFAPTUI” (Isaia 46:9-11). Dragi prieteni, Dumnezeu este Creatorul si Domnul timpului, El este Creatorul si Domnul spatiului, El este Creatorul si Domnul materiei, El este Creatorul si Domnul intunericului si al luminii. Timpul, spatiul si materia, intunericul si lumina, binele si raul sunt unelte de care se foloseste El pentru aducerea la indeplinire aici in universul fizic a hotararilor si a voii Sale, a planului maret si tainic facut in Duhul mintii Lui, facut in lumea eternitatii Lui, lume care nu este afectata de timp, spatiu sau materie. Cu voie buna, cu bucurie, fara indoiala Dumnezeu a vestit, a prezentat si chiar a poruncit sa fie imprimata, sa fie scrisa in forma omeneasca istoria cerurilor, istoria pamantului si istoria omului inainte de procesul practic si progresiv al facerii lor. Istoria gandita, hotarata si facuta de Dumnezeu in Sinea Lui pe tot parcursul desfasurarii si-a implinirii ei nu a intalnit si nu intalneste nici o surpriza, nimeni, nici o domnie, nici o stapanire, nici o putere nu au putut si nici nu vor putea sa schimbe, sa opreasca sau sa intarzie cursul si continutul predestinat al ei.

In Sinea lui, in sfera sau lumea Duhului, Domnul Dumnezeu a lucrat sase zile iar in ziua a saptea El Si-a SFARSIT lucrarea. Lucrarea Lui a fost facuta si sfarsita intocmai dupa planul voii si a placerii Sale. In sfarsitul celor sase zile Dumnezeu cu bucurie a privit, a inspectat TOATE lucrarile Lui de la inceputul lor pana la sfarsitul lor, potrivit cu intelepciunea si capacitatea aprecieri Sale Si-a pus semnatura peste toate lucrarile Sale, da! Si-a pus sigilul bucuriei Sale, peceta calificativului de FOARTE BUNE. “Dumnezeu S-a uitat la tot ce facuse; si iata ca erau FOARTE BUNE. Astfel, a fost o seara, si apoi a fost o dimineata: aceasta a fost ziua a sasea”.(Genesa 1:31). Dumnezeu S-a odihnit in ziua a saptea de toata lucrarea Lui pe care O FACUSE SI O TERMINASE. Ziua a saptea nu a fost urmata de o seara si apoi de o dimineata, in linistea, pacea, bucuria si odihna zilei a saptea maretul Creator, Suveranul Rege s-a asezat acolo, la sfarsitul lucrarilor Lui, unde asteapta in rabdare, unde intalneste si primeste cu deplina bucurie SFARSITUL GLORIOS al tuturor lucrarilor Sale facute si declarate in lungimea celor sase zile. In binecuvantata si sfanta zi de odihna, in ziua zilelor, in ziua cea lunga, in ziua a saptea dupa o calatorie de sase zile ISTORIA lucrarilor lui Dumnezeu ajunge acasa, supusa deplin, ascultatoare, neschimbata, nealterata, neantarziata si se consuma, se aseaza la locul ei in prezenta Domnului OMEGA implininduse intocmai dupa hotararea si voia Celui ce a scris-o, a Creatorului ALFA. Dumnezeu, deci, prezita sfarsitul foarte bun, statornic si neschimbator al lucrarilor Sale iar pe urma ne prezinta misterioasa ISTORIE a facerii lor. Sa luam, dar, bine seama, la INCEPUTUL SI CONTINUTUL istoriei facerii lor dar sa nu uitam si sa tinem ochi atintiti la SFRSITUL GLORIOS, NESCHIMBATOR, NEALTERAT SI NEANTARZIAT declarat si prezentat de Dumnezeu inainte de inceputul lor. “Astfel AU FOST SFARSITE cerurile si pamantul si toata ostirea lor. In ziua a saptea, Dumnezeu Si-a SFARSIT lucrarea pe care o facuse; si in ziua a saptea S-a odihnit de toata lucrarea Lui pe care o facuse. Dumnezeu a binecuvantat ziua a saptea si a sfintit-o, pentru ca in ziua aceasta S-a odihnit de toata lucrarea Lui pe care o ZIDISE SI O FACUSE. IATA ISTORIA CERURILOR SI A PAMANTULUI, CAND AU FOST FACUTE. In ziua cand a facut Domnul Dumnezeu un pamant si ceruri, nu era inca pe pamant niciun copacel de camp si nicio iarba de pe camp nu incoltea inca: fiindca Domnul Dumnezeu nu daduse inca ploaie pe pamant si nu era niciun om ca sa lucreze pamantul. Ci un abur se ridica de pe pamant si uda toata fata pamantului. Domnul Dumnezeu a facut pe om din tarana pamantului, i-a suflat in nari suflare de viata, si omul s-a facut astfel un suflet viu. Apoi Domnul Dumnezeu a sadit o gradina in Eden, spre rasarit; si a pus acolo pe omul pe care-l intocmise. Domnul Dumnezeu a facut sa rasara din pamant tot felul de pomi, placuti la vedere si buni la mancare, si pomul vietii in mijlocul gradinii, si pomul cunostintei binelui si raului. Un rau iesea din Eden si uda gradina; si de acolo se impartea si se facea patru brate”.(Genesa 2:1-10). “Sa luam, dar, bine seama, ca atata vreme cat ramane in picioare fagaduinta intrarii in ODIHNA LUI, niciunul din voi sa nu se pomeneasca venit prea tarziu. Caci si noua ni s-a adus o veste buna ca si lor; dar lor Cuvantul care le-a fost propovaduit, nu le-a ajutat la nimic, pentru ca n-a gasit credinta la cei ce l-au auzit. Pe cand noi, fiindca am crezut, intram in "odihna" despre care a vorbit El cand a zis: "Am jurat in mania Mea ca nu vor intra in ODIHNA MEA!" MACAR CA LUCRARILE LUI FUSESERA ISPRAVITE INCA DE LA INTEMEIEREA LUMII. Caci intr-un loc a vorbit astfel despre ziua a saptea: "Dumnezeu S-a odihnit in ziua a saptea de toate lucrarile Lui." Si aici este zis iarasi: "Nu vor intra in ODIHNA MEA!" Deci, fiindca ramane ca sa intre unii in odihna aceasta si pentru ca aceia carora li s-a vestit intai vestea buna n-au intrat in ea, din pricina neascultarii lor, El hotaraste din nou o zi: "ASTAZI" - zicand, in David, dupa atata vreme, cum s-a spus mai sus: "ASTAZI, daca auziti glasul Lui, nu va impietriti inimile!" Caci, daca le-ar fi dat Iosua odihna, n-ar mai vorbi Dumnezeu dupa aceea de o alta zi. Ramane, dar, o odihna ca cea de Sabat pentru poporul lui Dumnezeu. Fiindca cine intra in ODIHNA LUI se odihneste si el de lucrarile lui, cum S-a odihnit Dumnezeu de lucrarile Sale. Sa ne grabim, dar, sa intram in odihna aceasta, pentru ca nimeni sa nu cada in aceeasi pilda de neascultare” (Evrei 4:1-11).

 Din binecuvantata si sfanta zi a saptea, de la sfarsitul glorios si neschimbator al tuturor lucrarilor Sale, din odihna Lui unde inca Dumnezeu se odihneste bucuros si fericit, suntem chemati in vremea aceasta, ACUM, in ZIUA de “ASTAZI” sa intram la El, pe usa larg deschisa, pe calea cea noua si vie in harul, in pacea si bucuria odihnei Lui. Numai dupa ce omul intra in odihna Lui, numai impreuna cu pacea si bucuria Lui, NUMAI IN LUMINA ZILEI ODIHNEI LUI, NUMAI PRIVIND SI INTELEGAND SFARSITUL plin de slava al lucrarilor Lui, numai inundat si fermecat de taina voii Lui poate omul sa vada, sa inteleaga, sa vorbeasca si sa se alature adevarului aratat in Sfantul Script. Odihna lui Dumnezeu este mai complecta, este mult mai mareata ca odihna Sabatului data omului. Dumnezeu S-a odihnit in ziua a saptea NU PENTRUCA ERA OBOSIT SAU OSTENIT, El s-a odihnit in pacea si bucuria ca toate lucrarile Sale au fost facute si complect terminate in cursul celor sase zile. Dumnezeu S-a odihnit dupa ce a terminat complect toata lucrarea voii Sale, dupa ce privit-o de la inceput si pana la sfarsitul ei si dupa ce I-a dat aprecierea personala de o calitate foarte buna. Odihna Lui este siguranta deplina, este pacea care vine din cunostinta ca lucrarile Lui dupa ce au fost complect terminate purtand peceta inteleptului Creator, peceta calitati de foarte bune, sfarsitul si destinul lor ramane in continuare neschimbat. Odihna Lui este o dovada puternica ca: Timpul sau istoria, imprejurarile, cerurile, pamantul, domniile, stapanirile si puterile nu au puterea sa schimbe proiectul destinului sau a chipului lucrarilor lui Dumnezeu facute de El in timpul celor sase zile. Odihna Lui ne spune clar ca Suveranul Dumnezeu nu a avut si nu are nici un fel de teama, El nu sa asteptat si nu se asteapta la surprize neplacute, Dumnezeu este mult in afara oricarei competitii, odihna Lui este de fapt adevarul deplin ca nu este un alt dumnezeu ca si El, nu este o alta putere care sa afecteze mai pozitiv lucrarile Sale, sa le schimbe chipul, adica sa le faca mai bune sau sa le schimbe destinul, adica sa le sfarseasca mai repede si mai complect. Odihna Lui deasemenea dovedeste fara nici o indoiala ca Dumnezeu nu a avut si nici nu are vrajmasi care sa afecteze negativ lucrarile Sale, sa schimbe chipul si calitatea, adica sa le coboare in ocara, sa le faca mai rele sau sa le schimbe destinul, adica sa le sfarseasca incomplecte, nevrednice sa stapaneasca, indepartandule mereu de planul voii sfatului lui Dumnezeu. Satan cel mai siret, oricare alta fiara sireata, omul muritor, imparati, domnitori si asa numiti vrajmasi, oricare din lucrarile Sale, oricare ar fi ei si oricat de multi ar fi ei, toti si toate sunt facute de El prin Cuvantul Sau, toate si toti au fost facuti pentru El si Dumnezeu se foloseste de ei in vremea randuita tot de El, pentru implinirea planulu Lui minunat cum a declarat El prin prorocul care zice: “Eu chem de la rasarit O PASARE DE PRADA; dintr-o tara departata, UN OM CA SA IMPLINEASCA PLANURILE MELE: DA, EU AM SPUS SI EU VOI IMPLINI; EU AM PLANUIT SI EU VOI INFAPTUI” (Isaia 46:9-11). Dumnezeu nu a avut, nu are si nu va avea vrajmasi care sa fie deopotriva sau cu care sa se poata asemana, sa se poata masura indeajuns cu puterea, intelepciunea, sfintenia, indurarea si cu nesfarsita Lui dragoste. Mai intai VRAJMASIA a fost cunoscuta, adusa si asezata in istorie de Dumnezeu, vrajmasia nu a venit de la ea sau de la vreunul vrajmas a lui Dumnezeu, ea a fost asezata de Dumnezeu cu un scop maret si pentru un timp limitat intre SARPE SI FEMEIE, INTRE SAMANTA SARPELUI SI SAMANTA FEMEII. Asa dar, Domnul Dumnezeu a adus si a pus vrajmasia si a poruncit cum sa inceapa, cum sa functioneze si cum sa se termine: “Domnul Dumnezeu a zis sarpelui: "Fiindca ai facut lucrul acesta, blestemat esti intre toate vitele si intre toate fiarele de pe camp; in toate zilele vietii tale sa te tarasti pe pantece si sa mananci tarana. VRAJMASIE VOI PUNE intre tine si femeie, intre samanta ta si samanta ei. ACEASTA ITI VA ZDROBI CAPUL, si tu ii vei zdrobi calcaiul."(Genesa 3:14,15). Razboiul si istoria vrajmasiei are sfarsit, ea se termina potrivit planului si potrivit porunci lui Dumnezeu cu victorie deplina de partea FEMEII SI A SEMINTEI EI, capul vechiului sarpe care este Diavolul si Satana, capul Inselatorului lumii va fi zdrobit de Smanta femeii odata pentru totdeauna, iar calcaiul femeii va fi vindecat prin INDURAREA lui Dumnezeu si neamul omenesc, TOTI, OAMENII TOTI CEI NASCUTI DIN FEMEIE in final vor cunoaste si vor traii o viata noua, adevarata viata intr-o lume noua. Da! Amin! Omul va fi si va traii In casa sau in locuinta pregatita de Dumnezeu, in gradina Edenului, in cetatea cea noua, in Ierusalimul ceresc in prezenta Mielului, in prezenta lui Dumnezeu unde este raul si pomul vietii, dar unde nu sunt pomii placuti la vedere si buni la mancare dar care nu aveau in rodul lor cunostinta binelui si a raului si nu aveau in rodul lor nici viata vesnica. Acolo nu va fi nevoie nici de pomul cunostintei binelui si raului si unde nu va mai fi siretul Sarpe, nici pacat si nici moarte Amin! Aleluia!

 Dumnezeu nu este deranjat in odihna Lui si nici nu poate fi deranjat, El sta in tronul domniei Sale, tronul odihnei Lui prin care domneste in deplina pace peste inceput, peste sfarsit, si peste tot ce este intre inceputul tainic si sfarsitul neschimbator al tuturor lucrarilor Sale. Cine oare poate patrunde in dumnezeirea pacii si a sigurantei Lui, in odihna si in lumina zilei a saptea, in ziua si in lumina slavei lui Dumnezeu?  Nu sunt nici prieteni, nici varjmasi si nici macar una din lucrarile Sale care S-ai faca surprize, toate si toti sunt ca niste unelte in mana puternica a lui Dumnezeu predestinate sa contribuie la implinirea deplina a planului Sau facut in Sinea Lui inca inainte de nasterea timpului. “Se faleste oare securea impotriva celui ce se slujeste de ea?  Sau se mandreste ferastraul fata de cel ce-l manuieste?  Ca si cum nuiaua ar misca pe cel ce o ridica, parca toiagul ar ridica pe cel ce nu este de lemn!” (Isa.10:15).  El este chipul Dumnezeului celui nevazut, Cel intai nascut din toata zidirea. Pentru ca prin El au fost facute toate lucrurile care sunt in ceruri si pe pamant, cele vazute si cele nevazute: fie scaune de domnii, fie dregatorii, fie domnii, fie stapaniri. TOATE AU FOST FACUTE PRIN EL SI PENTRU EL. EL ESTE MAI INAINTE DE TOATE LUCRURILE, SI TOATE SE TIN PRIN EL (Coloseni 1:15-17). Eu sunt de la inceput, si nimeni nu izbaveste din mana Mea; CAND LUCREZ EU, CINE SE POATE IMPOTRIVI? FIARELE CAMPULUI MA VOR SLAVI, SACALII SI STRUTII, pentru ca voi da ape in pustiu si rauri, in locuri secetoase, ca sa adap pe poporul Meu, pe poporul Meu cel ales,(Isaia 43:13,20). "Cu cine Ma veti asemana, ca sa fiu deopotriva cu el? - zice Cel Sfant. Ridicati-va ochii in sus si priviti! Cine a facut aceste lucruri? Cine a facut sa mearga dupa numar, in sir, ostirea lor? EL LE CHEAMA PE TOATE PE NUME; ASA DE MARE E PUTEREA SI TARIA LUI, CA UNA NU LIPSESTE. Pentru ce zici tu, Iacove, pentru ce zici tu, Israele: "Soarta mea este ascunsa dinaintea Domnului, si dreptul meu este trecut cu vederea inaintea Dumnezeului meu"? Nu stii? N-ai auzit? Dumnezeul cel Vesnic, Domnul, a facut marginile pamantului. EL NU OBOSESTE, NICI NU OSTENESTE; PRICEPEREA LUI NU POATE FI PATRUNSA (Isaia 40:25-28). Dupa ce li s-a dat drumul, ei s-au dus la ai lor si le-au istorisit tot ce le spusesera preotii cei mai de seama si batranii. Cand au auzit ei aceste lucruri, si-au ridicat glasul toti impreuna catre Dumnezeu si au zis: "Stapane, Doamne, care ai facut cerul, pamantul, marea si tot ce este in ele! TU AI ZIS prin Duhul Sfant, prin gura parintelui nostru David, robul Tau: "Pentru ce se intarata neamurile si pentru ce cugeta noroadele lucruri desarte? IMPARATII PAMANTULUI S-AU RASCULAT SI DOMNITORII S-AU UNIT IMPOTRIVA DOMNULUI SI IMPOTRIVA UNSULUI SAU." In adevar, impotriva Robului Tau celui sfant, Isus, pe care L-ai uns Tu, s-au insotit in cetatea aceasta Irod si Pilat din Pont cu Neamurile si cu noroadele lui Israel, CA SA FACA TOT CE HOTARASE MAI DINAINTE MANA TA SI SFATUL TAU. Si acum, Doamne, uita-Te la amenintarile lor, da putere robilor Tai sa vesteasca Cuvantul Tau cu toata indrazneala si intinde-Ti mana, ca sa se faca tamaduiri, minuni si semne prin Numele Robului Tau celui sfant, Isus." (Fapte 4:23-30).  Dumnezeul lui Avraam, Isaac si Iacov, Dumnezeul parintilor nostri, a proslavit pe Robul Sau Isus, pe care voi L-ati dat in mana lui Pilat; si v-ati lepadat de El inaintea lui, macar ca el era de parere sa-I dea drumul. Voi v-ati lepadat de Cel Sfant si Neprihanit si ati cerut sa vi se daruiasca un ucigas. Ati omorat pe Domnul vietii, pe care Dumnezeu L-a inviat din morti; noi suntem martori ai Lui. Prin credinta in Numele lui Isus, a intarit Numele Lui pe omul acesta, pe care-l vedeti si-l cunoasteti; credinta in El a dat omului acestuia o tamaduire deplina, cum vedeti cu totii. Si acum, fratilor, stiu ca din nestiinta ati facut asa, ca si mai marii vostri. DAR DUMNEZEU A IMPLINIT ASTFEL CE VESTISE MAI INAINTE PRIN GURA TUTUROR PROROCILOR LUI: CA, ADICA, HRISTOSUL SAU VA PATIMI (Fapte 3:13-18).  Barbati israeliti, ascultati cuvintele acestea! Pe Isus din Nazaret, Om adeverit de Dumnezeu inaintea voastra prin minunile, semnele si lucrarile pline de putere pe care le-a facut Dumnezeu prin El in mijlocul vostru, dupa cum bine stiti; PE OMUL ACESTA, DAT IN MAINILE VOASTRE, DUPA SFATUL HOTARAT SI DUPA STIINTA MAI DINAINTE A LUI DUMNEZEU, VOI L-ATI RASTIGNIT SI L-ATI OMORAT PRIN MANA CELOR FARADELEGE. Dar Dumnezeu L-a inviat, dezlegandu-I legaturile mortii, pentru ca nu era cu putinta sa fie tinut de ea. Caci David zice despre El: "Eu aveam totdeauna pe Domnul inaintea mea, pentru ca El este la dreapta mea, ca sa nu ma clatin. De aceea, mi se bucura inima si mi se inveseleste limba; chiar si trupul mi se va odihni in nadejde: caci nu-mi vei lasa sufletul in Locuinta mortilor si nu vei ingadui ca sfantul Tau sa vada putrezirea. Mi-ai facut cunoscut caile vietii si Ma vei umple de bucurie cu starea Ta de fata." Cat despre patriarhul David, sa-mi fie ingaduit, fratilor, sa va spun fara sfiala ca a murit si a fost ingropat; si mormantul lui este in mijlocul nostru pana in ziua de azi. Fiindca David era proroc si stia ca Dumnezeu ii fagaduise cu juramant ca va ridica pe unul din urmasii sai pe scaunul lui de domnie, despre invierea lui Hristos a prorocit si a vorbit el, cand a zis ca sufletul Lui nu va fi lasat in Locuinta mortilor si trupul Lui nu va vedea putrezirea.  Dumnezeu a inviat pe acest Isus, si noi toti suntem martori ai Lui. Si acum, odata ce S-a inaltat prin dreapta lui Dumnezeu si a primit de la Tatal fagaduinta Duhului Sfant, a turnat ce vedeti si auziti. Caci David nu s-a suit in ceruri, ci el singur zice: "DOMNUL A ZIS DOMNULUI MEU: “SEZI LA DREAPTA MEA, PANA CE VOI PUNE PE VRAJMASII TAI SUB PICIOARELE TALE." Sa stie bine, dar, toata casa lui Israel, ca Dumnezeu a facut Domn si Hristos pe acest Isus pe care L-ati rastignit voi."(Fapte 2:22-36). (Catre mai marele cantaretilor. Un psalm al lui David. O cantare.) Dumnezeu Se scoala, vrajmasii Lui se risipesc, si potrivnicii Lui fug dinaintea fetei Lui. (Ps.68:1).

Miscat adanc in duhul meu de minunatia, statornicia si stralucirea frumuseti lucrarilor lui Dumnezeu, miscat si patruns adanc de taina slavei odihnei Lui cu reverenta si smerenie ma alatur omului lui Dumnezeu si strig si eu repetand cuvintele declaratiei lui: “O iau inaintea zorilor si strig; NADAJDUIESC IN FAGADUINTELE TALE. (Ps.119:147). O iau inaintea  strajilor de noapte si DESCHID OCHII, CA SA MA GANDESC ADANC LA CUVANTUL TAU”. (Ps.119:148). Psalmistul miscat adanc de misterul felurit al lucrarilor, al fagaduintelor si al tainei odihnei lui Dumnezeu inca in timpul nopti, inainte de venirea luminii maretului SOARE, inainte de aparitia ZORILOR si inaintea STRAJILOR de noapte, inainte de mesajul implinirii lor din Noul Testament, prin revelatia Duhului lui Dumnezeu STRIGA plin de bucurie, strigatul nadejdi si al credintei lui in inplinirea fagaduintelor Cuvantului lui Dumnezeu. Chiar si fagaduinta aceasta unde dupa lucrarea cea buna si complect terminata in fiecare zi, El a promis ca MAI INTAI VA VENI O SEARA SI APOI O DIMINEATA, ca seara venita, CA INTUNERICUL NOPTII venit peste lucrarea slavei Lui facuta in timpul ZILEI nu va tinea vesnic, caci plansul din timpul serii, necunostinta, confuzia si ratacirea in intuneric va avea sfarsit in mult asteptata dimineata cand potrivit fagaduintei lui Dumnezeu va rasari Luceafarul de dimineata in inimile oamenilor cum declara scriitorul care zice: “Si avem cuvantul prorociei facut si mai tare; la care bine faceti ca luati aminte, ca la o lumina care straluceste intr-un loc intunecos, pana se va crapa de ziua si SI VA RASARI LUCEAFARUL DE DIMINEATA in inimile voastre”. (2Pet.1:19). Da! Strigatul psalmistului s-a auzit in lungimea vremi si a fost ca o lumina care a stralucit intr-un loc intunecos da! S-a auzit si s-a implinit in vremea de acum, in puterea zilei de ASTAZI cand Soarele dreptati lui Dumnezeu a adus la lumina deplina ceia ce hotarase in ascuns, in secret maretul Creator. Citind cartea Genesa gasim lucrul sau ordinea aceasta foarte interesanta: Dupa lucrarea facuta de Dumnezeu in lungimea fiecarei zile A VENIT MAI INTAI O SEARA, O NOAPTE SI APOI O DIMINEATA. Peste toata lucrarea celor sase zile a venit mai intai seara cu intunericul ei progresiv si a acoperit, a ascuns in noapte insemnatatea si slava lucrarilor lui Dumnezeu. Frumusetea inceputului, a sfarsitului, realitatea slavei lucrarilor lui Dumnezeu, descoperirea lor si prezentarea insemnatatii lor in adevar a fost si este rezervata de Dumnezeu numai pentru LUCEAFARUL de dimineata, numai pentru lumina adusa de Soarele dimineti la venirea lui. Adevar curat este in cuvintele sfantului apostol care zice: “In El avem”! Numai zorii diminetii, numai mesajerii luminei, numai cei ce asteapta venirea si aratarea biruitorului Soare. Numai ceice sunt treziti de farmecul si dorul diminetii, numai ceice apoi fiind treji, vegheaza si alearga din noapte primind si imbratisand lumina Zilei de odihna a Soarelui plin de pace si siguranta. Numai Luceafarul de dimineata, numai Soarele tainei lucrarilor lui Dumnezeu aduce cu El veselia, aduce la lumina deplina ce a fost acoperit si ascuns in intunericul necunostintei nopti: “Caci mania Lui tine numai o clipa, dar indurarea Lui tine toata viata: seara vine plansul, iar dimineata, veselia”. (Ps.30:5). "Cine este aceea care SE IVESTE CA ZORILE, frumoasa ca luna, curata ca soarele, dar cumplita ca niste osti sub steagurile lor?" - (Cint.6:10).

 Potrivit randuieli lui Dumnezeu ziua a sasea a fost urmata de o seara si apoi de o dimineata, asa dar, peste toata lucrarea zilei a sasea inclusiv facerea omului duhovnicesc s-a asternut intunericul seri si numai in dimineata zilei urmatoare, in lumina zilei a saptea se putea vedea clar frumusetea si slava lucrari lui Dumnezeu. Ziua a saptea a inceput din seara zilei a seasa si a fost luminata de un soare diferit, a fost si este luminata de slava Soarelui dimineti zilei a saptea, peste aceasta zi a zilelor nu a venit seara cu intunericul ei. Ziua a saptea a iesit din randuiala celor sase zile, ziua a saptea nu este luminata de soarele fizic de pe intinderea cerului deaceea omul este chemat de Dumnezeu sa intre in odihna Lui, SA AUDA, SA VADA, SA CUNOASCA, SA INTELEAGA SI SA VORBEASCA despre lucrarile lucrate de Dumnezeu in timpul celor sase zile in sau prin razele luminii Duhului slavei Sale nu in timpul noptii sub sau prin razele confuze a diferitelor lumini fabricate, impovizate de firea pamanteasca. Sub lumina soarelui fizic omul poate sa vada si sa urmareasca scrisul lucrarilor lui Dumnezeu scrise in Carte, dar taina sau insemnatatea scrisului apartine la un alt fel de soare, la un alt fel de lumina potrivit cu scrierea oamenilor lui Dumnezeu unde au scris ei: “Nu soarele iti va mai sluji ca lumina ziua, nici luna nu te va mai lumina cu lumina ei, ci DOMNUL VA FI LUMINA TA PE VECIE, si Dumnezeul tau va fi slava ta”. (Isa.60:19). Soarele tau nu va mai asfinti, si luna ta nu se va mai intuneca, caci DOMNUL VA FI LUMINA TA PE VECIE, si zilele suferintei tale se vor sfarsi. (Isa.60:20)  “Cetatea n-are trebuinta nici de soare, nici de luna, ca s-o lumineze; CACI O LUMINEAZA SLAVA LUI DUMNEZEU, si faclia ei este Mielul. NEAMURILE VOR UMBLA IN LUMINA EI, si imparatii pamantului isi vor aduce slava si cinstea lor in ea. Portile ei nu se vor inchide ziua, fiindca IN EA NU VA MAI FI NOAPTE. In ea vor aduce slava si cinstea neamurilor. Nimic intinat nu va intra in ea, nimeni care traieste in spurcaciune si in minciuna; ci numai cei scrisi in Cartea Vietii Mielului”.(Apocalipsa 21:23-27). Vantul sufla incotro vrea si-i auzi vuietul; dar nu stii de unde vine, nici incotro merge. Tot asa este cu oricine este nascut din Duhul." Nicodim I-a zis: "Cum se poate face asa ceva?" Isus i-a raspuns: "Tu esti invatatorul lui Israel si nu pricepi aceste lucruri? Adevarat, adevarat iti spun ca NOI VORBIM CE STIM SI MARTURISIM CE AM VAZUT; si voi nu primiti marturia Noastra. (Ioan.3:8-11). Si dupa ce i-au chemat, le-au poruncit sa nu mai vorbeasca cu niciun chip, nici sa mai invete pe oameni in Numele lui Isus.  Drept raspuns, Petru si Ioan le-au zis: "Judecati voi singuri daca este drept inaintea lui Dumnezeu sa ascultam mai mult de voi decat de Dumnezeu; caci NOI NU PUTEM SA NU VORBIM DESPRE CE AM VAZUT SI AM AUZIT." (Fapt.4:18-20). Totusi ceea ce propovaduim noi printre cei desavarsiti este o intelepciune; dar nu a veacului acestuia, nici a fruntasilor veacului acestuia, care vor fi nimiciti. NOI PROPAVADUIM INTELEPCIUNEA LUI DUMNEZEU, CEA TAINICA SI TINUTA ASCUNSA, pe care o randuise Dumnezeu, spre slava noastra, mai inainte de veci, si pe care n-a cunoscut-o niciunul din fruntasii veacului acestuia; caci, daca ar fi cunoscut-o, n-ar fi rastignit pe Domnul slavei. Dar, dupa cum este scris: "Lucruri pe care ochiul nu le-a vazut, urechea nu le-a auzit, si la inima omului nu s-au suit, asa sunt lucrurile pe care le-a pregatit Dumnezeu pentru cei ce-L iubesc." NOUA INSA DUMNEZEU NI LE-A DESCOPERIT PRIN DHUL SAU. Caci Duhul cerceteaza totul, chiar si lucrurile adanci ale lui Dumnezeu. In adevar, cine dintre oameni cunoaste lucrurile omului, afara de duhul omului care este in el? Tot asa, NIMENI NU CUNOASTE LUCRURILE LUI DUMNEZEU, AFARA DE DUHUL LUI DUMNEZEU. Si noi n-am primit duhul lumii, ci Duhul care vine de la Dumnezeu, ca sa putem cunoaste lucrurile pe care ni le-a dat Dumnezeu prin harul Sau. SI VORBIM DESPRE ELE NU CU VORBIRI INVATATE DE LA INTELEPCIUNEA OMENEASCA, CI CU VORBIRI INVATATE DE LA DUHUL SFANT, intrebuintand o vorbire duhovniceasca pentru lucrurile duhovnicesti. Dar OMUL FIRESC NU PRIMESTE lucrurile Duhului lui Dumnezeu, caci pentru el sunt o nebunie; SI NICI NU LE POATE INTELEGE, pentru ca trebuie judecate duhovniceste. OMUL DUHOVNICESC, DINPOTRIVA, POATE SA JUDECE TOTUL, SI EL INSUSI NU POATE FI JUDECAT DE NIMENI. Caci "cine a cunoscut gandul Domnului, ca sa-I poata da invatatura?" NOI INSA AVEM GANDUL LUI HRISTOS (1Cor.2:6-16). Caci noi nu stricam Cuvantul lui Dumnezeu, cum fac cei mai multi; CI VORBIM CU INIMA CURATA, DIN PARTEA LUI DUMNEZEU, INAINTEA LUI DUMNEZEU, IN HRISTOS. (2Cor.2:17). Insa, fiindca avem acelasi duh de credinta, potrivit cu ceea ce este scris: "Am crezut, de aceea am vorbit!", SI NOI CREDEM, DE ACEEA VORBIM. (2Cor.4:13). Cat despre vremuri si soroace, n-aveti trebuinta sa vi se scrie, fratilor. Pentru ca voi insiva stiti foarte bine ca ziua Domnului va veni ca un hot noaptea. Cand vor zice: "Pace si liniste!", atunci o prapadenie neasteptata va veni peste ei, ca durerile nasterii peste femeia insarcinata; si nu va fi chip de scapare. Dar voi, fratilor, nu sunteti in intuneric, pentru ca ziua aceea sa va prinda ca un hot. Voi toti sunteti fii ai luminii si fii ai zilei. Noi nu suntem ai noptii, nici ai intunericului. De aceea SA NU DORMIM CA CEILALTI, CI SA VEGHEM SI SA FIM TREJI. Caci, cei ce dorm, dorm noaptea; si, cei ce se imbata, se imbata noaptea. Dar noi, care suntem FII AI ZILEI, sa fim treji, sa ne imbracam cu platosa CREDINTEI SI A DRAGOSTEI si sa avem drept coif NADEJDEA MANTUIRII. Fiindca Dumnezeu nu ne-a randuit la manie, ci ca sa capatam mantuirea, prin Domnul nostru Isus Hristos, care a murit pentru noi, pentru ca, fie ca veghem, fie ca dormim, sa traim impreuna cu El.(1Tesaloniceni 5: 1-10).

 Dupa ce lucrarea lui Dumnezeu lucrata si perfect terminata in timpul celor sase zile, dupa ce Dumnezeu a intrat in pacea, bucuria si siguranta odihnei Lui, cartea Genesa ne prezinta incepul istoriei facerii lucrarilor Lui facute in timpul celor sase zile. Istoria facerii lucrarilor lui Dumnezeu incepe de aici din capitolul 2 al carti Genesa si se desfasoara, se formeaza in lungimea timpului calatorind mereu inainte spre o singura tinta hotarata si marcata de Dumnezeu in planul voii Sale. Istoria facerii lucrarilor lui Dumnezeu sfarseste in binecuvantata si sfintita ziua a saptea, in ziua odihnei lui Dumnezeu si se aseaza in locul ei, potrivind intocmai cu sfarsitul lucrarilor lui Dumnezeu facut si declarat de El mai inainte in capitolul 1 al carti Genesa. Si ingerul pe care-l vazusem stand in picioare pe mare si pe pamant si-a ridicat mana dreapta spre cer si a jurat pe Cel ce este viu in vecii vecilor, care a facut cerul si lucrurile din el, pamantul si lucrurile de pe el, marea si lucrurile din ea, ca nu va mai fi nicio zabava, ci, ca in zilele in care INGERUL AL SAPTELEA va suna din trambita lui, SE VA SFARSI TAINA LUI DUMNEZEU, DUPA VESTEA BUNA VESTITA DE EL robilor Sai, prorocilor.(Apocalipsa 10: 5-7). Istoria facerii omului incepe cu facerea mai intai a omului pamantesc si cu facerea locuintei sau facerea casei unde avea el sa locuiasca, deasemenea Dumnezeu a creat mediul inconjurator care sa developeze si sa sustina viata omului: “Domnul Dumnezeu a facut pe om din tarana pamantului, i-a suflat in nari suflare de viata, si omul s-a facut astfel un suflet viu. Apoi Domnul Dumnezeu a sadit o gradina in Eden, spre rasarit; si a pus acolo pe omul pe care-l intocmise. Domnul Dumnezeu a facut SA RASARA DIN PAMANT tot felul de pomi, placuti la vedere si buni la mancare, si pomul vietii in mijlocul gradinii, si pomul cunostintei binelui si raului. UN RAU IESEA DIN EDEN SI UDA GRADINA; si de acolo se impartea si se facea patru brate”.(Genesa 2:7-10). Istoria facerii si desavarsirii omului incepe deci cu omul facut din tarana pamantului care prin puterea Duhului de viata devenise un suflet viu, condus apoi de mana harului lui Dumnezeu pe paginile diverse ale istoriei, a istoriei gradinei Edenului, a istoriei planului lui Dumnezeu ca lutul in mana puternica a Olarului, de la o faza de lucru la cealalta, de la nevinovatie si necunostinta la cunostinta si pacat, de la pacat si moarte la mantuire, neprihanire si viata, prin neprihanire si viata la slava si cinste, la chipul si asemanarea lui Dumnezeu prin chipul si asemanarea lui Dumnezeu la stapanire peste toata lucrarea manilor lui Dumnezeu Aleluia!

 Simt nevoia, stiu ca este ziditor sa prezint o calatorie in coborare si o vizita de scurt timp la casa olarului si la camera lui de prezentare. In jur de 2500 de ani in urma Dumnezeu vorbeste, porunceste unui proroc al Sau ce se numea Ieremia. Porunca era o urgenta si nu putea fi intarziata, astel Dumnezeu I-a zis: “SCOALA-TE SI COBOARA-TE in casa olarului; acolo te voi face sa auzi cuvintele Mele!”Ieremia a ajuns in casa olarului la timpul potrivit, era timpul cand olarul lucra un vas pe roata. Lucrarea vasului de lut pe roata nu era singura faza de lucrare in facerea vasului, dar Ieremia trebuia dupa voia lui Dumnezeu sa vada, sa fie martor la faza aceasta de lucru si la lucrul olarului care se desfasurta sub privirele sale. Iermia vede ca vasul de lut la care lucra olarul n-a IZBUTIT, (cuvantul “IZBUTIT” = concordanta Strong’s sub #7843 prezinta insemnatatea cuvantului Evreiesc SHACHATH folosit in text: muritor, trecator, ruinator, pus sau aruncat de o parte, corrupt, distrus, a fi varsat, ambalaj-deseuri…). Ieremia vede si este martor, aici, in casa olarului la facerea celor doua vase dintr-o singura framantatura de lut. Ieremia a vazut, a fost martor la maretul adevar unde MAI INTAI OLARUL A LUCRAT, OLARUL A FACUT vasul muritor, vasul trecator, vasul pus sau aruncat de o parte, vasul neizbutitor. Deasemenea tot atunci, Ieremia a vazut, a fost martor la lucrul olarului, unde olarul fiind STAPAN pe lutul lui din ACEIASI FRAMANTATURA DE LUT a facut UN ALT VAS, a facut cel de-al doilea si ultimul vas, facut dupa placerea olarului. Ieremia n-a vazut nici un vrajmas, n-a vazut nici un inger puternic si nici macar un demon mai micut care sa pandeasca nevegherea olarului si sa-I fure, sa-I nimiceasca lucrarea manilor sale, fie el vasul muritor, trecator, vasul neizbutit, sau vasul nemuritor, vasul de cinste, vasul facut dupa placerea olarului. Ieremia a vazut, a fost si este martor ca lutul nu se poate inpotrivi, nu poate afecta negativ gadul, hotararea, vointa si placerea minunatului olar. Gadesc eu daca Ieremia fiind in casa olarului era interesat sa viziteze macar pentru putin timp camera de prezentare din casa olarului. Daca Ieremia privind cu atentie lucrarile maiestriei inteleptului olar, daca privirea si interesul lui se oprea asupra unui vas complect terminat, inpodobit cu cinste si cu slava, un vas ce purta si reflecta chipul si amprenta inteleptului olar si care fara nici o indoiala in frumusete si in maretie stapanea peste toate lucrarile olarului, era vasul si lucrarea capodoperei, era cununa de slava a lucrarilor olarului. Daca Ieremia smerit si inundat de vraja si farmecul slavei si a frumusetei vasului misterios ar fi intrerupt linistea si tacerea asternuta deja in camea de prezentare. Privind in ochi fericitului olar ar fi intrebat inundat de uimire: cat timp a fost necesar, prin cate faze de lucru, ce metode, cata presiune si ce temperatura a fost aplicata, ce fel; si cate unelte au fost folosite pentru desavarsirea vasului din camera de prezentare care de fapt era visul si gandul glorios al olarului? Este foarte posibil ca olarul sa raspunda intrebarilor lui Ieremia daruindu-I o carte destul de bogata in informatii si intamplari adevarate si apoi sa-l sfatuiasca insistent sa o citeasca. Deasemenea este foarte posibil ca pe coperta carti sa se afle scris in cateva cuvinte continutul carti: ISTORIA VASULUI (OMULUI) DE LUT IN ZIUA CAND A FOST FACUT. Cuvantul vorbit lui Ieremia din partea Domnului si care suna astfel: “SCOALA-TE SI COBOARA-TE in casa olarului; acolo te voi face sa auzi cuvintele Mele!” Cand m-am COBORAT in casa olarului, iata ca el lucra pe roata. Vasul pe care-l facea n-a izbutit - cum se intampla cu lutul in mana olarului. Atunci el a facut un alt vas, cum i-a placut lui sa-l faca. Si cuvantul Domnului mi-a vorbit astfel: "Nu pot Eu sa fac cu voi ca olarul acesta, casa a lui Israel? - zice Domnul. Iata, CUM ESTE LUTUL IN MANA OLARULUI ASA SUNTETI VOI IN MANA MEA, casa a lui Israel!(Ieremia 18:1-6). NU ESTE OLARUL STAPAN PE LUTUL LUI, ca din aceeasi framantatura de lut sa faca UN VAS pentru o intrebuintare de cinste, si UN ALT VAS pentru o intrebuintare de ocara? (Rom.9:21). Si ce putem spune, daca Dumnezeu, fiindca voia sa-Si arate mania si sa-Si descopere puterea, a suferit cu multa rabdare NISTE VASE ALE MANIEI, FACUTE PENTRU PIERIRE; (Rom.9:22) si sa-Si arate bogatia slavei Lui fata de NISTE VASE ALE INDURARII PE CARE LE-A PREGATIT MAI DINAINTE PENTRU SLAVA  (despre noi vorbesc)? (Rom.9:23). COMOARA ACEASTA O PURTAM IN NISTE VASE DE LUT, pentru ca aceasta PUTERE NEMAIPOMENITA sa fie de la Dumnezeu, si nu de la noi. (2Cor.4:7). Intr-o casa mare nu sunt numai vase de aur si de argint, ci si de lemn si de pamant. Unele sunt pentru o intrebuintare de cinste, iar altele pentru o intrebuintare de ocara. (2Tim.2:20). Deci, daca cineva se curata de acestea, va fi un vas de cinste, sfintit, folositor stapanului sau, destoinic pentru orice lucrare buna. (2Tim.2:21).

Omul pamantesc asezat in casa lui placuta, in gradina Edenului, Adam si Eva reprezinta intreg neamul omenesc in primul om Adam, nici macar o fiinta omeneasca nu poate fi exclusa. Da! Ei reprezinta barbati si femei care au trait sau care vor traii pe pamant, cine si ce au fost ei aceea suntem noi, ce sa intamplat cu ei sa intamplat cu noi toti, experienta lor este experienta noastra, calatoria lor este calatoria noastra, a mea si a ta deci sa urmarim cu atentie tainica lor istorie care este fara indoiala istoria noastra. Pentru omul pamantesc Domnul Dumnezeu I-a pregatit o locuita pamanteasca cu un mediu pamantesc adaptat pentru o viata pamanteasca. Omul era pamantesc, locuinta lui era tot pamanteasca, mediul inconjurator: Toti pomii din gradina au rasarit din pamant, raul de apa care uda gradina izvorea din pamantul gradinii Edenului, cred ca apostolul Pavel a fost luminat de Duhul vietii cand s-a alaturat in continutul acestui mare adevar in scrierea lui unde zice el: “Este semanat trup firesc, si invie trup duhovnicesc. Daca este un trup firesc, este si un trup duhovnicesc. De aceea este scris: "Omul dintai, Adam, a fost facut un suflet viu." Al doilea Adam a fost facut un duh datator de viata. DAR INTAI VINE NU CE ESTE DUHOVNICESC, CI CE ESTE FIRESC; CE ESTE DUHOVNICESC VINE PE URMA. OMUL DINTAI ESTE DIN PAMANT, PAMANTESC; Omul al doilea este din cer. Cum este cel pamantesc, asa sunt si cei pamantesti; cum este Cel ceresc, asa sunt si cei ceresti. Si, dupa cum am purtat chipul celui pamantesc, tot asa vom purta si chipul Celui ceresc”.(1Corinteni 15: 44-49). Principiul sau legea ereditatii, factorul genetic amintit si de apostolul Pavel nu trebuie uitat. Nu pot fi oameni pamantesti fara sa fi fost mai intai un om pamantesc, tot la fel, nu pot fi oameni ceresti fara sa fi fost mai intai un om ceresc. Legea ereditatii nu se supune, nu cunoaste, nu poate fi anulata de LIBERA ALEGERE a omului, un om pamantesc nu pote fi si un om ceresc fara un factor genetic ceresc, adica fara un om sau un tata ceresc, deasemenea un om ceresc nu poate fi si un om pamantesc fara un factor genetic pamantesc fara sa fi fost mai intai un om sau un tata pamantesc. Primul om pamantesc nu s-a facut el sigur pamantesc, el nu exista inca, prin urmarea nu putea face o libera alegere, primul om pamantesc a fost facut de Dumnezeu din pamant, pamantesc. Cand Dumnezeu a facut primul omul pamantesc a avut in vedere, a cunoscut, a hotarat ca TOTI OAMENII veniti din omul pamantesc sa fie si sa poarte chipul celui pamantesc. Deasemenea tot Dumnezeu potrivit cu planul Sau, planul voii Sale a facut al doilea om, Omul Ceresc si in omul acesta ceresc Dumnezeu a insemnat, a cunoscut, a hotarat ca TOTI OAMENII veniti, nascuti din omul ceresc sa fie si sa poarte chipul omului ceresc. “Astfel, dar, dupa cum printr-o singura greseala a venit o osanda care a lovit pe toti oamenii, tot asa, printr-o singura hotarare de iertare a venit pentru toti oamenii o hotarare de neprihanire care da viata. Caci, dupa cum prin neascultarea unui singur om, cei multi au fost facuti pacatosi, tot asa, prin ascultarea unui singur Om, cei multi vor fi facuti neprihaniti” (Romani 5:18,19).

 Daca Dumnezeu a facut mai intai omul pamantesc si l-a asezat intr-o locuinta pamanteasca cu un mediu inconjurator tot pamantesc toate acestea nemuritoare adevaruri au fost numai planul voii lui Dumnezeu si nimic din partea omului. Omul nu a participat si nu s-a folosit de libera alegere la nici unul din adevarurile aratate mai sus. Omul pamantesc facut de Dumnezeu, devenit un suflet viu prin puterea Duhului de viata al lui Dumnezeu, a fost apoi asezat de Dumnezeu in prima lui locuinta, Gradina Edenului sau Gradina Placuta in care tot Dumnezeu a creat un Mediul pentru sustinerea si developarea vietii omului. Hrana, aierul, apa, lumina si caldura erau factorii principali pe care Dumnezeu li hotarase o necestitate pentru sustinerea si developarea vietii daruita omului. “Si Dumnezeu a zis: "Iata ca v-am dat orice iarba care face samanta si care este pe fata intregului pamant si orice pom care are in el rod cu samanta: ACEASTA SA FIE HRANA VOASTRA (Genesa 1:29). Domnul Dumnezeu a facut sa rasara din pamant tot felul de pomi, placuti la vedere si BUNI LA MANCARE, si pomul vietii in mijlocul gradinii, si pomul cunostintei binelui si raului. UN RAU IESEA DIN EDEN SI UDA GRADINA; si de acolo se impartea si se facea patru brate. (Genesa 2:9,10). Domnul Dumnezeu a dat omului porunca aceasta: "POTI SA MANANCI dupa placere din orice pom din gradina; dar din pomul cunostintei binelui si raului sa nu mananci, caci in ziua in care vei manca din el vei muri negresit." (Genesa 2:10,16,17). Atunci au auzit glasul Domnului Dumnezeu care umbla prin gradina IN RACOAREA ZILEI (adierea vantului, a aierului): si omul si nevasta lui s-au ascuns de fata Domnului Dumnezeu printre pomii din gradina.(Genesa 3:8). Viata omului pamantesc era dependenta de lumea sau mediul acesta inconjurator, de factorii acestia pamantesti fara care viata omului nu putea sa continue si sa se desfasoare in fiinta omului. Faptul ca viata omului pamantesc este conditionata de factorii din lumea fizica pamanteasca este de fapt o hotarare, o lege facuta tot de Domnul Dumnezeu fara libera alegere a omului. Omul pamantesc vine, se naste pe pamant prin legea Ereditatii, omul pamantesc continua viata, contina sa traiasca pe pamant dependent total de legea Mediului inconjurator. Domnul Dumnezeu a creat mediul si factorii de alimentare si developare a vietii omului, factorii care aveau sa fie totdeauna din belsug. Dumnezeu nu omul, in nemarginita Lui intelepciune a hotarat care sa fie factorii de sustinere a vietii, deasemenea Dumnezeu nu omul a hotarat ca acesti factori sa fie din belsug indeajuns pentru toata rasa umana si pentru tot ce are viata pe pamant. Omul si tot ce are viata pe pamant depind total de Dumnezeu, de mana bunatati si-a indurarii Lui, trebuie sa fim convinsi de insemnatatea maretului adevar “In El Avem”! In rolarea veacurilor Dumnezeu poarta grija tuturor vietatilor pamantului ca factorii mediului inconjorator sa fie toti impreuna, la vremea potrivita prezenti pentru sustinerea vietii pe pamant. Ce ar fi pe pamantul omului si al vetuitoarelor daca s-ar termina apa? Dar daca nu ar mai fi aier? Sau hrana, sau lumia, sau caldura…Cat de mult depinde omul pamantesc de mediul si de factorii importanti asezati si supravegheati de Creatorul si Tatal nostru, Regele intregului Univers! Recunoastem noi acest mare adevar si cand ne aplecam Sa-I multumim? “Un neam trece, altul vine, si pamantul ramane vesnic in picioare. Soarele rasare, apune si alearga spre locul de unde rasare din nou. Vantul sufla spre miazazi si se intoarce spre miazanoapte; apoi iarasi se intoarce si incepe din nou aceleasi rotiri. Toate raurile se varsa in mare, si marea tot nu se umple: ele alearga necurmat spre locul de unde pornesc, ca iarasi sa porneasca de acolo. Toate lucrurile sunt intr-o necurmata framantare, asa cum nu se poate spune; ochiul nu se mai satura privind, si urechea nu oboseste auzind” (Eclesiastul 1:4-8). Noe a zidit un altar Domnului; a luat din toate dobitoacele curate si din toate pasarile curate si a adus arderi de tot pe altar. Domnul a mirosit un miros placut; si Domnul a zis in inima Lui: "Nu voi mai blestema pamantul, din pricina omului, pentru ca intocmirile gandurilor din inima omului sunt rele din tineretea lui; si nu voi mai lovi tot ce este viu, cum am facut. Cat va fi pamantul, nu va inceta semanatul si seceratul, frigul si caldura, vara si iarna, ziua si noaptea!"(Genesa 8:20-22). Ochii tuturor nadajduiesc in Tine, si Tu le dai hrana la vreme. Iti descizi mana si saturi dupa dorinta tot ce are viata. (Ps.145:15,16). Binecuvanta, suflete, pe Domnul! Doamne Dumnezeule, Tu esti nemarginit de mare! Tu esti imbracat cu stralucire si maretie! Te invelesti cu lumina ca si cu o manta; intinzi cerurile ca un cort. Cu apele Iti intocmesti varful locuintei Tale; din nori Iti faci carul si umbli pe aripile vantului. Din vanturi Iti faci soli, si din flacari de foc, slujitori. Tu ai asezat pamantul pe temeliile lui, si niciodata nu se va clatina. Tu il acoperisesi cu Adancul cum l-ai acoperi cu o haina; apele stateau pe munti, dar la amenintarea Ta au fugit, la glasul tunetului Tau au luat-o la fuga, suindu-se pe munti si coborandu-se in vai, pana la locul pe care li-l hotarasesi Tu. Le-ai pus o margine pe care nu trebuie s-o treaca, pentru ca sa nu se mai intoarca sa acopere pamantul. Tu faci sa tasneasca izvoarele in vai, si ele curg printre munti. Tu adapi la ele toate fiarele campului; in ele isi potolesc setea magarii salbatici. Pasarile cerului locuiesc pe marginile lor si fac sa le rasune glasul printre ramuri. Din locasul Tau cel inalt Tu uzi muntii; si se satura pamantul de rodul lucrarilor Tale. Tu faci sa creasca iarba pentru vite, si verdeturi, pentru nevoile omului, ca pamantul sa dea hrana: vin, care inveseleste inima omului, untdelemn, care-i infrumuseteaza fata, si paine, care-i intareste inima. Se uda copacii Domnului, cedrii din Liban pe care i-a sadit El. In ei isi fac pasarile cuiburi; iar cocostarcul isi are locuinta in chiparosi; muntii cei inalti sunt pentru tapii salbatici, iar stancile sunt adapost pentru iepuri. El a facut luna, ca sa arate vremurile; soarele stie cand trebuie sa apuna. Tu aduci intunericul, si se face noapte: atunci toate fiarele padurilor se pun in miscare; puii de lei mugesc dupa prada si isi cer hrana de la Dumnezeu. Cand rasare soarele, ele fug inapoi si se culca in vizuinile lor. Dar omul iese la lucrul sau si la munca lui, pana seara. Cat de multe sunt lucrarile Tale, Doamne! Tu pe toate le-ai facut cu intelepciune, si pamantul este plin de fapturile Tale. Iata marea cea intinsa si mare: in ea se misca nenumarate vietuitoare mici si mari. Acolo in ea umbla corabiile, si in ea este leviatanul acela pe care l-ai facut sa se joace in valurile ei. Toate aceste vietuitoare Te asteapta, ca sa le dai hrana la vreme. Le-o dai Tu, ele o primesc; Iti deschizi Tu mana, ele se satura de bunatatile Tale. Iti ascunzi Tu fata, ele tremura; le iei Tu suflarea, ele mor si se intorc in tarana lor. Iti trimiti Tu suflarea, ele sunt zidite, si innoiesti astfel fata pamantului. In veci sa tina slava Domnului! Sa Se bucure Domnul de lucrarile Lui! El priveste pamantul, si pamantul se cutremura; atinge muntii, si ei fumega. Voi canta Domnului cat voi trai, voi lauda pe Dumnezeul meu cat voi fi. Fie placute Lui cuvintele mele! Ma bucur de Domnul (Psalmi 104).

Acestea sunt cele doua legi hotarate si aplicate de Dumnezeu pentru omul pamantesc: Legea ereditatii, legea genetica care hotarea ca toti oamenii pamantesti trebuiau sa vina, sa se nasca, sa poarte chipul unui tata pamantesc, unui om pamantesc si legea mediului pentru sustinerea si developarea vietii, care deasemenea hatarea ca viata si continuarea vietii omului pamantesc depindea total de factorii mediul inconjurator facut de Dumnezeu, calitatea si felul vietii, natura vietii omului era dependenta de rodul celor 3 feluri sau categorii de pomi din care urma omul sa se alimenteze.  Domnul Dumnezeu a facut sa rasara din pamant (1) Tot felul de pomi, placuti la vedere si buni la mancare, (2) Si pomul vietii in mijlocul gradinii, (3) Si pomul cunostintei binelui si raului. Gradina Edenului era gradina Placuta sau gradina Placerii unde toti pomii erau PLACUTI la vedere si BUNI la mancare, si unde omul manca din rodul pomilor dupa PLACERE, dar nu toti pomii era la fel in ce priveste natura lor. Pomul vietii era diferit de toti ceilalti pomi, era singurul pom care continea in rodul lui VIATA DIVINA, VIATA SPIRITUALA, VIATA VESNICA. Pomul cunostintei binelui si raului era singurul pom in felul lui care nu continea in rodul lui viata vesnica dar care continea in rodul lui CUNOSTINTA binelui si raului. Iar ceilalti pomi nu contineau in rodul lor nici viata vesnica si nici cunostinta binelui si raului. Omul pamantesc proaspat venit din mana Creatorului prin voia lui Dumnezeu continea o viata care nu era viata vesnica si care nu cunostea binele si raul. Omul nu a avut libera alegere nici in privita vietii si a naturii ei, Domnul Dumnezeu in planul voii Sale hotarase cu ce fel de viata sa inceapa istoria omului si in ce fel de viata sa sfarseasca istoria omului. “Domnul Dumnezeu a facut pe om din tarana pamantului, i-a suflat in nari suflare de viata, si omul s-a facut astfel UN SUFLET VIU” (Genesa 2:7). Schimbarea acestei vieti a omului, a sufeltului viu asezata in om de Duhul Vietii lui Dumnezeu depindea acum total de rodul celor doi pomi din mijocul gradinii. Pentru sustinerea vietii sufletesti primita de la Dumnezeu prin porunca si randuiala lui Dummnezeu omul trebuia sa devina una cu pomii, sa PRIMEASCA in el, sa manance din rodul pomilor placuti la vedere si buni la mancare. Toti pomii saditi de Dumnezeu in Gradina Edenului contineau in ei felul lor de viata: pomii placuti la vedere si buni la mancare contineau in rodul lor o viata ce nu cunostea binele si raul si nu era o viata de natura Divina, o viata vesnica, pomul cunostintei binelui si raului continea in rodul lui o viata cunoscatoare a binelui si a raului dar care nu era viata vesnica si pomul vietii care era viata Divina, viata Eterna. Legea si randuiala lui Dumnezeu nu poate fi schimbata: viata origineaza, viata vine numai din viata, trecerea de la un fel de viata la altul fel si o alta natura de viata se face numai prin a deveni una, a primi, a manca din rodul pomului acelui fel de viata. Ordinea in care avea omul sa devina una, sa primeasca in el, sa manance din rodul celor 3 feluri de pomi nu era libera alegere a omului, omul era condus de mana buna a inteleptului Creator si TREBUIA sa urmeze planul voii lui Dumnezeu cu privire la ordinea progresiva a vietii cum declara Duhul Sfant prin apostolul care scrie: “Dar intai vine nu ce este duhovnicesc, ci ce este firesc; ce este duhovnicesc vine pe urma. Omul dintai este din pamant, pamantesc; Omul al doilea este din cer. Cum este cel pamantesc, asa sunt si cei pamantesti; cum este Cel ceresc, asa sunt si cei ceresti. Si, dupa cum am purtat chipul celui pamantesc, tot asa vom purta si chipul Celui ceresc. Caci trebuie ca trupul acesta, supus putrezirii, sa se imbrace in neputrezire, si trupul acesta muritor sa se imbrace in nemurire” (1Corinteni 15: 46,47, 48,49,53).

 Nu omul a mers in cautarea pomilor vietii, nu omul a ales cele 3 feluri de pomi si nu omul a ales ordinea in care sa manance din rodul lor. Felul sau natura vietii se forma si progresa in om numai daca omul se facea una, numai daca omul primea in el cu placere rodul pomilor mai sus amintiti. Mai intai omul se hranea din rodul pomilor care nu aveau in rodul lor Viata Vesnica si care nu aveau in rodul lor CUNOSTINTA binelui si raului, asa trebuia sa se intample pentru ca asa era planul si voia lui Dumnezeu. Cred eu ca a trecut mult timp de la darea poruncii si omul a trecut de multe ori pe langa pomul cunostintei, dar omul nu era interesat, placerea lui nu era inca activata sa manance din pomul cunostintei binelui si raului. Dar, cand a venit implinirea vremii, Dumnezeu a lasat, a ingaduit sarpele sa vina de pe intinderea Campului in locuinta omului, in gradina Placerii si prin cuvantari inselatoare, adica putin adevar si mai multa minciuna a activat placerea si pofta femeii pentru rodul placut al pomului cunostintei, astfel a cauzat Satan caderea omului in pacatul neascultari de porunca lui Dumnezeu. Omul primise de la Dumnezeu putere sa manance dupa placere din oricare pom din gradina, prin cuvantul poruncii “POTI”. Prin acelasi cuvant al porunci “POTI” omul primise puterea de-a nu manca din pomul cunostintei, deci omul avea putere sa se impotriveasca daca cineva ar fi incercat sa-l forteze a manca din rodul pomului. Omul in starea lui nevinovata inca nu CUNOSTEA faptul ca ascultarea de porunca lui Dumnezeu este o lucrare BUNA fiind urmata de resplatirii si omul nu cunostea inca ca neascultarea de porunca lui Dumnezeu este o lucrare REA fiind si ea urmata de pedepse. Omul nu cunostea inca VRAJMASIA, nu cunostea nici bunatatea lui Dumnezeu si nici veninul vicleniei rautati lui Satan. Omul nu cunostea si nu aprecia slava frumusetilor vietii si omul nu cunostea si nu-I era frica de puterea amara si otravitoare a mortii. Omul nu a fost fortat sa manance din rodul pomului caci avea putere de impotrivire, Sarpele cel viclean s-a folosit de NECUNOSTINTA omului, necunostinta ca toate poruncile lui Dumnezeu sunt bune si intodeauna duc la viata, necunostinta ca toate predicile amagitoare fiecare soapta, fiecare vorba a lui Satan este o minciuna si toate intotdeauna duc la moarte. Sarpele cel vechi numit Diavolul si Satana sa folosit nu de puterea marginita a omului ci de necunostinta lui cum sa foloseasca puterea primita. Satan nu sa folosit de LIBERA ALEGERE a omului, omul nu cunostea inca nici binele nici raul, nici viata nici moartea, nici adevarul nici minciuna, deci ce sa aleaga? Asa, dar, partea femeiasca a omului a fost INSELATA prin cvinte amagitoare pe care omul nu le cunostea ca sunt de fapt rele si duc la moarte. Vremea necunostintei binelui si raului avea sfarsit, felul acela de viata trebuia sa se termine cad venea implinirea unei altei vremi, vremea cand potrivit cu planul voii lui Dumnezeu omul trebuia sa manace din urmatorul fel de pom, din rodul pomului cunostintei binelui si raului si astfel sa intalneasca si sa traiasca un nou fel de viata. Cand placerea omului pentru rodul pomului a fost activata, cand pofta lui a fost trezita prin cuvintele amagitoare, prin farmecul predici confuze, putin adevar multa minciuna stil Babilonean, fabricata si prezentata de Satan, omul sa facut una, omul a primit in el, omul a mancat din rodul pomului si felul vietii lui din trecut s-a sfarsit, a fost inghitit de un nou fel de viata, o viata cunoscatoare a binelui si a raului.

Other Writings in This Series: