In El Avem 1

 IN EL AVEM rascumpararea, prin sangele Lui, iertarea pacatelor, dupa bogatiile harului Sau pe care l-a raspandit din belsug peste noi, prin orice fel de intelepciune si de pricepere; caci a binevoit sa ne descopere taina voii Sale, dupa planul pe care-l alcatuise in Sine insusi, ca sa-l aduca la indeplinire la implinirea vremurilor, spre a-Si uni iarasi intr-unul, IN HRISTOS, toate lucrurile: cele din ceruri si cele de pe pamant. IN EL AM FOST FACUTI si mostenitori, fiind randuiti mai dinainte, dupa hotararea Aceluia care face toate dupa sfatul voii Sale. Efeseni1: 7-11.

 Toate lucrarile lui Dumnezeu: Cele vazute si cele nevazute, cele ceresti si cele pamantesti, poarta in sinea lor amprenta intelepciuni, a naturi, a puteri si a voii Duhului Sau Sfant. Omul facut din tarana pamantului, omul care dupa ce a fost format si finisat din lutul pamantesc a fost adus la viata, a devenit un suflet viu atunci cand Dumnezeu cu mare bucurie I-a suflat in nari suflare de viata. Da, omul acesta, sufletul viu, omul acesta facut la inceput din tarana este cununa de slava a intelepciunii, a gandurilor si a voii tainelor lui Dumnezeu. Daca atunci, la inceput, Dumnezeu descoperinduse in timp s-a coborat in plinatatea slavei Sale si cu bucurie a desenat, a proiectat, a creiat in tarana pamantului gandul si taina voii Sale: Chipul si asemanarea Sa unde OMUL era parte barbateasca si parte femeiasca, cine oare, care domnie, care stapanire, care putere din cer, de pe pamant sau de sub pamant, din marea cea fara pace, din marea agitata, in decursul veacurilor va fi vrednica sa stea in fata Suveranului Stapan si Creator si va putea prin uneltire sa se impotriveasca, sa opreasca, sa schimbe directia si scopul sau cel putin sa cauzeze o mica intarziere a planului lui Dumnezeu facut in adancul Duhului Sau Sfant. Daca inceputul, daca facerea omului din tarana a fost cu adevarat esenta reala a intelepciunii, a gandurilor, a dorintei si a voii Sale, unde Eternul Dumnezeu sa aplecat spre tarana trecatoare, unde Nemurirea sa coborat si sa ascuns in moarte, unde Cerescul Creator si-a desenat chipul in omul pamantesc, ce slava, ce glorie, ce bogatie a Tainei voii Sale este si va fi acolo si atunci cand tot ce este trecator se va sfarsi in desavasita Eternitate, cand tot ce este muritor va fi inghitit de Nemurire, de viata nemuritoare, cand chipul omului pamantesc va fi schimbat in plinatatea slavei chipului Ceresc, cand IN Hristos vor fi UNITE toate lucrurile, cand lucrurile dintai vor trece si cand TOATE LUCRURILE vor fi facute NOI prin sangele puterii crucii lui Isus? Cand multe glasuri vor forma unul singur glas, cand multe sunete vor forma unul singur sunet, cand multe cantari vor forma una singura cantare, cand dreptatea, neprihanirea lui Dumnezeu va stapani, va trona, va guverna pamantul nou si cerul nou din puterea unui singur tron si din principiile unei singure constitutii a Imparatiei lui Hristos. Cand TOATE LUCRURILE, toate puterile vor fi supuse, cand toti vrajmasii vor fi pusi sub picioarele umblari in dreptate ale lui Hristos. Cand ultimul vrajmas nemiloasa MOARTE va fi pentru vecie nimicita, cand in final ultimul om va fi adus in sanul Tatalui ceresc, cand misiunea Imparatiei lui Hristos va fi complect indeplinita, cand Fiul va preda Imparatia biruitoare in mainile lui Dumnezeu Tatal, cand chiar si Fiul se va supune Celui ce I-a supus TOATE LUCRURILE si atunci cand Dumnezeu va umple deplin, va fi TOTUL SI IN TOTI, abia atunci si in final acolo se va vedea in frumusetea slavei ei intelepciunea, dorinta arzatoare, continutul planului lui Dumnezeu si puterea dragostei Sale Aleluia!

 Potrivit hotarari lui Dumnezeu mai intai, mai la inceput, prima data vine ceia ce este pamantesc, ceia ce este spiritual, duhovnicesc, ceresc vine pe urma, adica nu vine sa mearga paralel cu ceia ce este pamantec. Ceia ce este ceresc vine sa SFARSEASCA ce este pamantesc si sa stabileasca INCEPUTUL a ceia ce este ceresc. Dar ceia ce este ceresc nu mai poate fi inlocuit, ceia ce este ceresc nu este trecator, ceia ce este ceresc este finalul si tinta planului lui Dumnezeu, ce este ceresc este si ULTIMUL asezamant, este in adevar ultima randuiala scrisa in Planul Veacurilor. Scriptura prezinta pe cei doi oameni ai lui Dumnezeu: un om creat de Dumnezeu Tatal si celalalt Om nascut din Dumnezeu Tatal, primul om pamantesc si al doilea si ultimul Om ceresc. Mai intai a venit fiul sau omul cel pamantesc si noi toti oameni am purtat CHIPUL lui cel pamantesc. Atat omul pamantesc cat si toata randuiala lui, tot asezamantul lui, tot ce a venit prin el a fost trecator adica pamantesc avand o slava pamanteasca. Omul pamantesc si toata randuiala vremi lui trebuia sa tina de la calcarea porunci, de la pacatul neascultarii lui si pana la moartea pe cruce a Fiului lui Dumnezeu Isus Hristos. In lungimea vremi omului pamantesc care a cuprins multe veacuri oameni cei mai multi au devenit foarte familiari, sa-u obisnuit, au experimentat practic prin auz, vedere si simt toate lucrurile apartinatoare omului si chipului lui pamantesc. Marea majoritate a oamenilor vremi omului pamantesc au ramas blocati, au stationat si uni inca stationeaza in lucrurile pamantesti a randuieli omului pamantesc, ei au pierdut in lungimea veacurilor orice fel de nadejde, de speranta, de credinta in schimbarea si sfarsitul lucrurilor pamantesti. In mintea lor intunecata si limitata ei nu puteau sa-si imagineze un sfarsit si o schimbare a lucrurilor chipului celui pamantesc, ei traiau prin vedere si nu prin credinta. Chiar dupa moartea si invierea lui Isus Hristos multi oameni au ramas cu fata si privirile lor atintite tot spre lucrurile trecatoare, lucrurile chipului pamantesc si au fabricat o mare multime de invataturi din care lipseste adevarul, au promovat, au declarat unele lucruri venite prin omul pamantesc ca fiind ETERNE, adica lucruri care nu se vor sfarsi niciodata. Lucruri ale chipului celui pamantesc asa cum si astazi in ultimile zile ale anului 2013 se propovaduiesc in marea parte a Imperiului Crestin, lucruri cum sunt: Pacatul si neascultarea ETERNA, pedeapsa si chinul ETERN, satan si moartea ETERNA. Oameni acestia, propovaduitorii acestia nu cunosc in deplina realitate pe al doilea Om, pe ULTIMUL Om, adica pe Omul ceresc, ei nu cunosc lucrurile neperitoare care apartin chipului Celui ceresc, ei nu vad nici o schimbare, ei nu cunosc taina si puterea crucii lui Isus, ei nu cunosc inca bogatia comorilor lui Dumnezeu asezate IN HRISTOS mai intai pentru PRIMILE ROADE, pentru PARGA, apoi pentru intreaga omenire.

Marea parte a omenirii nu cunoaste inca Evanghelia, Vestea Buna, si nici Taina voii lui Dumnezeu care a fost adanc ascunsa in Dumnezeu Tatal in cursul tuturor veacurilor trecute, omenirea traieste tot prin vedere asa dar propovaduitorii lumii propovaduiesc numai ce au vazut, ce au auzit si ce au experimentat in trecut, in timpul si vremea neascultarii lui Adam. Cred eu ca despre astfel de oameni vorbeste cu putere Scriptura unde zice: Preaiubitilor, aceasta este a doua epistola pe care v-o scriu. In amandoua caut sa va TREZESC MINTEA SANATOASA, prin instiintari, ca sa va fac sa va ADUCETI AMINTE de lucrurile vestite MAI DINAINTE de sfintii proroci si de porunca Domnului si Mantuitorului nostru, data prin apostolii vostri. Inainte de toate, sa stiti ca in zilele din urma vor veni BATJOCORITORI plini de batjocuri, care vor trai dupa poftele lor si vor zice: "UNDE ESTE FAGADUINTA VENIRII LUI Lui? Caci, de cand au adormit parintii nostri, TOATE RAMAN ASA CUM ERAU DE LA INCEPUTUL ZIDIRII!" Caci inadins se fac ca nu stiu ca odinioara erau ceruri si un pamant scos prin Cuvantul lui Dumnezeu din apa si cu ajutorul apei si ca LUMEA DE ATUNCI A PIERIT tot prin ele, inecata de apa. Iar CERURILE SI PAMANTUL DE ACUM SUNT PAZITE SI PASTRATE, prin acelasi cuvant, PENTRUFOCUL DIN ZIUA DE JUDECATA si de pieire a oamenilor nelegiuiti. Dar, preaiubitilor, sa nu uitati un lucru: ca, pentru Domnul, o zi este ca o mie de ani, si o mie de ani sunt ca o zi. Domnul NU INTARZIE in implinirea fagaduintei Lui, cum cred unii; ci are o indelunga rabdare pentru voi si DORESTE ca niciunul sa nu piara, ci TOTI sa vina la pocainta. Ziua Domnului insa va veni ca un hot. In ziua aceea, CERURILE VOR TRECE CU TROSNET, trupurile ceresti se vor topi de mare caldura, si PAMANTUL, CU TOT CE ESTE PE EL, VA ARDE. Deci, fiindca TOATE ACESTEA LUCRURI AU SA SE STRICE, ce fel de oameni ar trebui sa fiti voi, printr-o purtare sfanta si evlavioasa, asteptand si grabind venirea zilei lui Dumnezeu, in care cerurile aprinse vor pieri, si trupurile ceresti se vor topi de caldura focului? DAR NOI, DUPA FAGADUINTA LUI, ASTEPTAM CERURI NOI SI UN PAMANT NOU, IN CARE VA LOCUI NEPRIHANIREA. 2Petru3: 1-13.

 Marea parte a omenirii traind tot timpul in intunericul neascultarii vremi lui Adam nu au cunoscut Taina voii lui Dumnezeu, ei nu au cunoscut SECRETUL voii lui Dumnezeu asezat in planul Sau pentruca a fost un secret, o taina, un lucru ascuns. Marea parte a omenirii nu au fost planificati in planul lui Dumnezeu in vremea aceea pentru primirea si cunoasterea Legi data prin Moise, ei nu au auzit nici glasul prorocilor din casa lui Israel, asa dar este un adevar unde Scriptura declara starea omenirii, starea tuturor Neamurilor pamantului unde citim: Voi erati morti in greselile si in pacatele voastre in care traiati odinioara, dupa mersul lumii acesteia, dupa domnul puterii vazduhului, a duhului care lucreaza acum in fiii neascultarii. De aceea, voi, care altadata erati Neamuri din nastere, numiti netaiati imprejur de catre aceia care se cheama taiati imprejur, si care sunt taiati imprejur in trup de mana omului: Aduceti-va aminte ca in vremea aceea erati fara Hristos, fara drept de cetatenie in Israel, straini de legamintele fagaduintei, fara nadejde si fara Dumnezeu in lume. El a venit astfel sa aduca vestea buna a pacii voua, celor ce erati departe, si pace celor ce erau aproape. Efeseni2: 1,2,11,12,17. Iata ca omenirea era moarta, ei erau fara Dumnezeu, fara de Hristos, fara nadejde, straini de legamintele fagaduintei si straini de Evanghelie, ei cunosteau numai drumul neascultarii, numai stapanirea pacatului si robia mortii. Cand Isus a trimis ucenici Lui, El ia trimis sa vesteasca omenirii Vestea Buna adica Evanghelia, El I-a trimis sa spuna omenirii ceia ce ei nu stiau, sa le arate ceia ce ei nu au vazut si sa le vorbeasca ceia ce ei nu au auzit, ceia ce in tot timpul vremi lui Adam a fost ascuns, ceia ce era Taina voii lui Dumnezeu cum declara scriitorul care zice: Apoi le-a zis: "Duceti-va in toata lumea si propovaduiti Evanghelia la orice faptura. Marcu16: 15. Apoi le-a zis: "Iata ce va spuneam cand inca eram cu voi, ca trebuie sa se implineasca tot ce este scris despre Mine in Legea lui Moise, in Proroci si in Psalmi." Atunci le-a DESCHIS MINTEA, ca sa inteleaga Scripturile.  Si le-a zis: "Asa este scris si asa trebuia sa patimeasca Hristos si sa invie a treia zi dintre cei morti. Si sa se propovaduiasca tuturor neamurilor, in Numele Lui, pocainta si iertarea pacatelor, incepand din Ierusalim. Voi sunteti martori ai acestor lucruri. Luca24: 44-48.

 Ucenici Lui Isus trebuiau sa propovaduiasca Evanghelia, Vestea Buna, BOGATIA FAGADUINTELOR LUI DUMNEZEU, ei fiind stabiliti in pozitia lor de martori, trebuiau sa spuna omenirii, la orice faptura ceia ce oameni nu stiau, ceia ce ei nu vazusera, ceia ce ei nu auzisera si nu experimentasera nici odata in tot timpul neascultarii lui Adam. Ucenici trebuiau sa propovaduiasca in NUMELE LUI ISUS pocainta (schimbarea minti, adica schimbarea felului in care cunosteau, gandeau si intelegeau ei lucrurile in timpul neascultari lui Adam) si iertarea pacatelor. Iata deci motivul pentru care apostoli lui Isus Hristos propovaduiau in orice imprejurare si la orice faptura incepand si terminand cu acelasi mesaj: IN EL AVEM! Declaratia aceasta IN EL AVEM nu a fost fabricata de mintea fireasca a ucenicilor lui Isus, ei au fost stabiliti in aceasta cunostinta, in acest adevar printr-o descoperire progresiva facuta in ei prin Duhul Sfant care le-a adus o lumina clara referitor la ce era desenat si scris despre El atat in planul lui Dumnezeu cat si in toata Scriptura. In planul Sau de lucru, in Planul Veacurilor Dumnezeu hotarase si desenase totul cu privire la Taina voii Lui adica cu privire la Fiul Sau Isus Hristos inainte de nasterea timpului. Istoria omenirii si istoria intregului univers fizic, istoria celor vazute si a celor nevazute a fost hotarata, scrisa si sigilata cu peceta intelepciuni si a puterii Sale inainte de orice inceput. Inca in eternitatea Sa Dumnezeu cu bucurie a hotarat, a proiectat un plan prin care sa-si aduca la indeplinire in cursul veacurilor marea Sa dorinta, visul si voia gandurilor, a minti si a intelepciunii Duhului Sau. Atunci in Sinea Lui a hotarat, a stabilit inceputul si sfarsitul tuturor lucrurilor si toata lungimea timpului cuprinsa intre inceput si sfarsit. Toata istoria aceasta a fost asezata pentru siguranta pastrarii ei in forma ORIGINALA si pentru siguranta implinirii ei, IN FIUL SAU ISUS HRISTOS. Tot planul, toata schita, tot proiectul si desenul tainic al gandurilor si al voii lui Dumnezeu a fost asezat in toata plinatatea lui IN HRISTOS ISUS inca inainte de orice inceput, inainte de nasterea veacurilor, atunci in eternitatea lui Dumnezeu. Iata doar cateva lucruri foarte importante care ca si celelalte lucruri au fost asezate in locul lor, in vremea lor si in scopul lor in planul lui Dumnezeu, atunci inainte de nasterea veacurilor: Pavel, rob al lui Dumnezeu si apostol al lui Isus Hristos, potrivit cu credinta alesilor lui Dumnezeu si cunostinta adevarului care este potrivit cu evlavia, in nadejdea vietii vesnice, FAGADUITE MAI INAINTE DE VESNICII (veacuri) DE DUMNEZEU, CARE NU POATE SA MINTA, ci Si-a descoperit Cuvantul LA VREMEA LUI, prin propovaduirea care mi-a fost incredintata, dupa porunca lui Dumnezeu, Mantuitorul nostru. Tit1: 1-3.Viata vesnica a fost fagaduita omului de Dumnezeu care nu poate sa minta, inca inainte de veacuri, dar Cuvantul vietii vesnice a fost descoperit, a fost aratat omului numai la vremea lui stabilita in planul veacurilor. CE ERA DE LA INCEPUT, ce am auzit, ce am vazut cu ochii nostri, ce am privit si ce am pipait cu mainile noastre, cu privire la Cuvantul vietii PENTRUCA VIATA A FOST ARATATA, si noi am vazut-o si marturisim despre ea si va vestim viata vesnica, VIATA CARE ERA LA TATAL si care ne-a fost aratata deci ce am vazut si am auzit, aceea va vestim si voua, ca si voi sa aveti partasie cu noi. Si partasia noastra este cu Tatal si cu Fiul Sau, Isus Hristos. 1Ioan1: 1-3. Petru, apostol al lui Isus Hristos, catre alesii care traiesc ca straini, imprastiati prin Pont, Galatia, Capadocia, Asia si Bitinia, DUPA STIINTA MAI DINAINTE A LUI DUMNEZEU TATAL, prin sfintirea lucrata de Duhul spre ascultarea si stropirea cu sangele lui Isus Hristos: Harul si pacea sa va fie inmultite! Ci cu sangele scump al lui Hristos, Mielul fara cusur si fara prihana. EL A FOST CUNOSCUT MAI INAINTE DE INTEMEIEREA LUMII SI A FOST ARATAT LA SFARSITUL VREMURILOR PENTRU VOI.1Petru1:1-2, 19,20. El ne-a mantuit si ne-a dat o chemare sfanta, nu pentru faptele noastre, ci DUPA HOTARAREA LUI SI DUPA HARUL CARE NE-A FOST DAT IN HRISTOS ISUS, INAINTE DE VESNICII (VEACURI), dar care A FOST DESCOPERIT ACUM prin aratarea Mantuitorului nostru Hristos Isus, care a nimicit moartea si a adus la lumina viata si neputrezirea, prin Evanghelie. Propovaduitorul si apostolul ei am fost pus eu si invatator al Neamurilor.2Timotei1: 9-11. Binecuvantat sa fie Dumnezeu, Tatal Domnului nostru Isus Hristos, care ne-a binecuvantat cu tot felul de binecuvantari duhovnicesti, in locurile ceresti, in Hristos. IN EL, DUMNEZEU NE-A ALES INAINTE DE INTEMEIEREA LUMII, ca sa fim sfinti si fara prihana inaintea Lui, dupa ce, in dragostea Lui, ne-a randuit MAI DINAINTE sa fim infiati prin Isus Hristos, dupa buna placere a voii Sale, spre lauda slavei harului Sau pe care ni l-a dat in Preaiubitul Lui.Efeseni1: 3-6.

 In Adam cel pamantesc, in neascultarea lui nu a fost si nu este nici o fagaduinta, tot ce a venit prin el a fost o plata, o judecata si o pedeapsa pentru neascultarea lui. Din cauza ca Dumnezeu hotarase inca de la inceput ca neascultarea omului pamantesc nu va fi vesnica, asa dar nici pedeapsa lui nu trebuia sa fie vesnica. In vederea salvari omului din robia pacatului si a mortii, in vederea opririi a nimicirii pacatului si a mortii a facut Dumnezeu fagaduinta. Moartea nu a fost fagaduinta data omului, moartea a venit ca o plata, ca un merit pentru pacatul neascultarii, dar fagaduinta lui Dumnezeu vine dupa caderea omului in neascultare, fagaduinta vine nu ca o plata, ca un merit, ca ceva pentru care omul a lucrat, fagaduinta vine din plinatatea dragostei lui Dumnezeu, din intelepciunea si hotararea Creatorului pentru creatiunea Lui si din adancul inimii Tatalui pentru Adam fiul Sau. Fagaduintele venite din esenta puterii dragostei lui Dumnezeu sun mult mai puternice, sunt incomparabile cu plata pacatului adica moartea venita prin Adam. Viata vesnica, harul si imparatia harului, Mielul si vrednicia jertfei Lui au fost desenate, asezate intr-un mod tainic in planul veacurilor IN HRISTOS ISUS inca inainte de nasterea timpului. Odata cu nasterea trupeasca a lui Isus toata bogatia fagaduintelor lui Dumnezeu a inceput sa fie progresiv descoperita si aratata omenirii prin oameni alesi, prin oameni care au fost randuiti si care au primit prin Duhul o descoperire si o cunostinta statornica in vederea administrari acestei mari ispravnicii a tainelor fagaduintelor lui Dumnezeu. Despre bogatile acestor fagaduinte, despre singura persoana in care au fost asezate, vorbeste Scriptura inca de la intemeierea lumii. In lungimea vremilor in timpul neascultari lui Adam, Duhul Sfant a vorbit prin oameni de multe ori in diferite vremi si in multe feluri, cu mult timp inainte de descoperirea lor si aratarea lor in persoana trupeasca a lui Isus Hristos, in nasterea Lui, in suferintele Lui, in rastignirea Lui, in moartea Lui, in ingroparea Lui, in invierea si in inaltarea Lui. Cu referinta la Scripturi Isus a marturisit ca tot ce a fost scris despre El in Lege, in proroci si in Psalmi a fost scris mult inainte de venirea Lui, mult inainte de vremea cand s-au implinit. Iar ce sa implinit referitor la Isus, sa implinit intocmai cu cele scrise in Scripturi si cu cele desenate in Planul Veacurilor potrivit cu marturia lui Isus: Apoi le-a zis: "Iata ce va spuneam cand inca eram cu voi, CA TREBUIE SA SE IMPLINEASCA TOT CE ESTE SCRIS DESPRE MINE in Legea lui Moise, in Proroci si in Psalmi." Atunci le-a deschis mintea, ca sa inteleaga Scripturile. Si le-a zis: "ASA ESTE SCRIS SI ASA TREBUIA SA PATIMEASCA HRISTOS si sa invie a treia zi dintre cei morti. SI SA SE PROPOVADUIASCA TUTUROR NEAMURILOR, IN NUMELE LUI, POCAINTA SI IERTAREA PACATELOR, incepand din Ierusalim. Voi sunteti martori ai acestor lucruri. Luca24: 44-48.

 Dragi mei cititori, dragi prieteni este in adevar ca o apa curata si racoritoare pentru clatorul insetat ce calatoreste prin desert, si este ca o hrana bogata pentru cel flamand si sleit de puteri cand omul traieste in aceasta cunostinta aducatoare de sanatate si pace, unde tot ce se intampla in intregul univers este potrivit cu cele scrise deja, potrivit si intocmai cu desenul gandurilor si a voii lui Dumnezeu misterios asezata in planul veacurilor, si in Scripruri. Isus in puterea vietii nemuritoare, dupa invierea din morti, dupa cea mai mare dovada data de Dumnezeu omenirii, chiar in trupul sau de slava, El totusi prezinta ucenicilor Lui nestramutarea, neschimbarea si valabilitatea Scripturilor cand zice El: , CA TREBUIE SA SE IMPLINEASCA TOT CE ESTE SCRIS DESPRE MINE in Legea lui Moise, in Proroci si in Psalmi." "ASA ESTE SCRIS SI ASA TREBUIA SA PATIMEASCA HRISTOS si sa invie a treia zi dintre cei morti. SI SA SE PROPOVADUIASCA TUTUROR NEAMURILOR, IN NUMELE LUI, POCAINTA SI IERTAREA PACATELOR, incepand din Ierusalim. Iata ca istoria lui Isus era scrisa in intregime inca inainte de nasterea lui trupeasca, istoria Lui TREBUIA sa se implineasca intocmai dupa cum era scrisa. Asa era scris despre El mai intai in planul veacurilor si apoi in Scripturi, si asa TREBUIA sa se implineasca. Deasemenea era scris despre El ca IN NUMELE LUI TREBUIE sa se propovaduiasca TUTUROR NEAMURILOR, pocainta si iertarea pacatelor. In lungimea timpului pe scena lumii au aparut diferiti oameni care mai tarziu au fost urmati, respectati si invatatura lor, mesajul lor, profetiile lor au castigat mult popor. In jurul lor sa-u format religii puternice, unele care sunt active si formeaza mari puteri religioase inca si in zilele acestui an al Domnului 2013. Scopul principal al acestor religii este ca prin diferite metode, pe diferite cai, prin statuturi de organizare de dogme si de invatatura, prin meditatie, prin descoperirea eului, prin lupta impotriva lucrurilor rele, pe calea paci sau prin forta sa conduca omul din nou in vechiul Paradis. Sufletul indepartat, in noaptea ratacirii lui din timp in timp a dorit sa se reantoarca din nou in Paradisul lui Dumnezeu, toata osteneala, tot efortul, toate drumurile proiectate de mintea sufletului uman in final iata ca au sfarsit si sfarsesc in nemiloasa moarte. Chiar daca omul pacatos cumva printr-o mare minune ar gasi drumul care duce la Pomul Vietii totusi nu va putea calatori pe drumul acesta intrand in Paradisul Pomului Vietii, pentruca la rasarit de gradina Edenului Dumnezeu asezase in drumul acesta niste heruvimi care invarteau o sabie invapaiata si opreau intrarea in gradina si mai ales la pomul vietii. Nici un om, nici un profet, nici un om luminat, nici unul din intemeietori religiilor pamantului, nici unul din cei venerati nu au trecut de heruvimii asezati in drum si nu au trecut nici de sabia invapaiata care se rotea neancetat. Nici inteleptul Confucius, nici luminatul Gautama Buddha si nici neanfricatul Mahomed, nici unul din ei nu a ajuns la Pomul Vietii sa manance din rodul lui nemuritor primind astfel viata nemuritoare mai intai pentru ei si apoi pentru poporul lor, pentru urmasi si adepti lor. Dumnezeu creatorul cerurilor si al pamantului, Dumnezeu creatorul omului, dupa ce a izgonit omul afara din gradina, El a blocat intrarea si acesul la Pomul Vietii si tot El a hotarat felul in care omul se va reantoarce din nou in Paradis si va manca din rodul pomului vietii.

 Dumnezeu a desenat in planul Sau de lucru reantoarcerea omului si partasia lui cu viata nemuritoare ca rod al pomului vietii. Dumnezeu hotarase atunci in eternitatea Sa si a vestit aceasta Veste Buna  pe paginile Scripturii, unde era hotarat deja primul Om care va merge pe drumul care duce la pomul vietii, primul Om care se va apropia de heruvimii asezati in drum si de sabia cea invapaiata, primul si singurul Om care va plati pretul cel scump: insasi viata Lui, apoi prin voia Tatalui ceresc va manca din rodul nemuritor al pomului vietii, inviind in nemurire mai intai El si apoi aducand in aceasta stare a vietii nemuritoare TOT NEAMUL OMENESC. Da Omul acesta a fost Isus Hristos Fiul lui Dumnezeu, El a fost si este singurul Salvator al omenirii, El este singurul trimis de Dumnezeu Tatal in care se implineste toata voia, toata dorinta, toate gandurile adanc ascunse in Dumnezeu. Ca sa dovedeasca nestramutarea, neschimbarea decretului Sau, Dumnezeu a jurat pe El insusi ca toti oameni, toti oameni cu renume, toti intelepti, toti profeti, chiar toti intemeietori religiilor si cei venerati de oameni orice genunchi se va pleca inaintea Lui si orice limba va marturisi spre slava lui Dumnezeu Tatal ca Isus Hristos este DOMNUl dupa cum gasim scris: Pe Mine insumi Ma jur, adevarul iese din gura Mea, si cuvantul Meu nu va fi luat inapoi: orice genunchi se va pleca inaintea Mea si orice limba va jura pe Mine. (Isa.45:23)  Fiindca este scris: "Pe viata Mea Ma jur, zice Domnul, ca orice genunchi se va pleca inaintea Mea si orice limba va da slava lui Dumnezeu." (Rom.14:11).  Si orice limba sa marturiseasca, spre slava lui Dumnezeu Tatal, ca Isus Hristos este Domnul. (Filip.2:11). Dumnezeu Tatal a inputernicit, a ridicat pe Isus la pozitia cea mai mare, la facut DOMN, MANTUITOR SI HRISTOS potrivit cu marturia ucenicilor si a Duhului Sfant unde zice Scriptura:  Sa stie bine, dar, toata casa lui Israel, ca Dumnezeu a facut DOMN si HRISTOS pe acest Isus pe care L-ati rastignit voi."Fapte2: 36. In nimeni altul nu este mantuire: caci nu este sub cer niciun alt Nume dat oamenilor in care trebuie sa fim mantuiti."Fapte4: 12. Petru si apostolii ceilalti, drept raspuns, i-au zis: "Trebuie sa ascultam mai mult de Dumnezeu decat de oameni! Dumnezeul parintilor nostri a inviat pe Isus pe care voi L-ati omorat, atarnandu-L pe lemn. Pe acest Isus, Dumnezeu L-a inaltat cu puterea Lui si L-a facut DOMN si MANTUITOR, ca sa dea lui Israel pocainta si iertarea pacatelor. Noi suntem martori ai acestor lucruri, ca si Duhul Sfant pe care L-a dat Dumnezeu celor ce asculta de El."Fapte5: 29-32.

 Numai in Numele lui este pocainta si iertarea pacatelor, Numele lui este Isus Hristos Domnul. Pocainta adevarata este aceea care se face in NUMELE LUI, dupa cum iertarea pacatelor este numai in NUMELE LUI Aleluia! Cata greutate de slava, cata lumina contin cuvintele scrise de apostol: IN EL AVEM. Cuvintele acestea sunt puterea neanvinsa a voii lui Dumnezeu, sunt in adevar Taina voii Sale, pe care a binevoit sa ne-o descopere si pe care continua sa o descopere prin Duhul chiar mult mai mult in veacurile viitoare, cum zice Scriptura: El ne-a înviat împreună şi ne-a pus să şedem împreună în locurile cereşti, IN HRISTOS ISUS, CA SA ARATE IN VEACURILE VIITOARE nemărginita bogăţie a harului Său, în bunătatea Lui faţă de noi în Hristos Isus. Efeseni2: 6,7. “In El avem” ne spune mai intai despre LOCUL sau PERSOANA unde noi toti oameni AVEM. Cu siguranta ceia ce avem IN EL nu avem niciunde in alt loc sau in alta persoana, faptul ca Isus, Hristosul lui Dumnezeu este singurul loc si singura persoana IN care Dumnezeu a asezat totalitatea comorilor a fagaduintelor si a darurilor harului Sau pentru om a fost hatararea voii si a intelepciunii lui Dumnezeu asezata in planul veacurilor si prin puterea Duhului Sfant scrisa in Scripturi.

 Expresia aceasta IN EL are mare insemnatate, ea vorbeste cititorului mai mult decat despre un loc sau o persoana unde se afla toata comoara mostenirii noastre pusa acolo pentru noi de Dumnezeu, expresia aceasta defineste o INTRARE inauntru, o intrare IN EL pentru acesul deplin la cele asezate in El. Omul care aude, intelege si crede vestea buna, omul care prin puterea credintei schimba directia calatoriei vietii lui (adica se pocaieste) si se indreapta spre Locul si Persoana unde crede el ca se gaseste mostenirea Tatalui, omul care odata ajuns la Isus Hristos INTRA inauntru IN EL adica IN Hristos, primeste si are aces deplin la toata mostenirea asezata IN EL de Dumnezeu Tatal. Este foarte important si trebuie sa mentionez faptul ca potrivit proiectului lui Dumnezeu intrarea inauntru in Hristos se poate face numai prin UNA SINGURA USA. Deasemenea Scriptura declara foarte clar ca omul indepartat, strain, ratacit, omul neampacat, omul mort si inca in pacatele lui, care vine si ajunge la Isus dar care nu intra inauntru IN Hristos, ramane in continuare in aceasi stare de pacat si moarte. Dupa cum in vechime in Israel erau construite cetati inconjurate de jur imprejur cu ziduri inalte numite CETATI DE SCAPARE, ucigasul nevinovat care omorase pe cineva fara voie se indrepta spre cea mai apropiata cetate de scapare si fugea spre cetate de multe ori urmarit de rasbunatori celui mort. Odata ajuns in apropierea cetati, ba chiar in fata portilor cetati, ucigasul tot nu era inca in siguranta vietii. Ucigasul trebuia sa INTRE prin poarta de intrare inauntru cetati numai atunci si numai acolo era in siguranta, numai dupa intrarea lui inauntru IN CETATE legea cetati de scapare devenea activa, si ucigasul se folosea practic de valoarea si puterea ei. Cu toate ca cetatile de scapare au fost randuite si construite special pentru ucigasul nevinovat, totusi legea si scaparea sau salvarea ucigasului intra in plina putere si avea effect asupra ucigasului numai dupa INTRAREA omului ucigas pe poarta inauntru IN CETATE. Domnul a vorbit lui Iosua si a zis: "Vorbeste copiilor lui Israel si spune-le: "Hotarati-va, cum v-am poruncit prin Moise, cetati de scapare, unde sa poata fugi ucigasul care va omori pe cineva fara voie, fara sa aiba de gand sa-l omoare; ele sa va fie un loc de scapare impotriva razbunatorului sangelui. Ucigasul sa fuga intr-una din aceste cetati, sa se opreasca LA INTRAREA PORTII CETATII si sa spuna intamplarea lui batranilor cetatii aceleia; ei sa-l primeasca la ei IN CETATE si sa-i dea o locuinta, ca sa locuiasca impreuna cu ei. Iosua20: 1-4.

 Mostenirea tarii Canaanului a fost fagaduinta lui Dumnezeu facuta poporului Sau Israel, totusi aceasta fagaduinta a devenit activa si Israel s-a bucurat practic de toata bogatia ei numai dupa INTRAREA lui prin poarta de intrare, prin apele Iordanului inauntru IN TARA FAGADUITA. In cortul lui Moise dupa randuiala lui Dumnezeu Marele Preot trebuia sa faca slujba pentru pacatele lui si a intregului popor o data pe an INTRAND in Locul Preasfant prin perdeaua a doua, prin perdeaua cea cu heruvimi. Numai intrand inauntru IN LOCUL PREASFANT, prin poarta de intrare, prin perdeaua de la intrare, numai dupa intrarea lui inauntru in prezenta lui Dumnezeu toata randuiala iertarii a ispasirii pacatelor era activa si in putere de iertare a pacatelor preotului si ale intregului popor al lui Israel. Dupa cum in drumul care ducea la Pomul Vietii au fost asezati niste heruvimi care invarteau necontenit o sabie invapaiata, si oricine ar fi vrut sa ajunga inauntru gradini Edenului mancand din Pomul Vietii, trebuia mai intai sa treaca, sa INTRE prin poarta sau usa de intrare care aici era heruvimi si sabia invapaiata si numai dupa aceea rodul pomului vietii era acesibil celui ce a intrat inauntru. Tot asa este cu expresia folosita de apostol: “IN EL AVEM”. Dumnezeu este acela care a hotarat locul si persoana IN care El a asezat cu bucurie toata comoara darurilor Lui si toata bogatia harului Sau pentru omenire si tot Dumnezeu a hotarat si a desenat un plan prin care omenirea toata va putea mosteni darul indurari si puterea vietii vesnice. Din acest tezaur sfant aratat mai sus vorbeste Scriptura unde prezinta in deplina lumina insemnatatea drumului si a porti de intrare, perdeaua de la intrare, sau usa de intrare inauntru unde gasim scris: Astfel, dar, fraţilor, fiindcă PRIN SANGELE LUI ISUS AVEM o intrare slobodă în Locul Preasfânt, PE CALEA CEA NOUA SI VIE PE CARE NE-A DESCHIS-O EL, PRIN PERDEAUA DINAUNTRU, ADICA TRUPUL SAU, şi, fiindcă avem un Mare Preot pus peste casa lui Dumnezeu, să ne apropiem cu o inimă curată, cu credinţă deplină, cu inimile stropite şi curăţate de un cuget rău şi cu trupul spălat cu o apă curată. Să ţinem fără şovăire la mărturisirea nădejdii noastre, căci credincios este Cel ce a făcut făgăduinţa. Evrei10: 19-23.

Iata ca poarta sau usa de intrare, perdeau cea cu heruvimi, heruvimii cu sabia lor invapaiata, poarta cetati de scapare cat si apele Iordanului reprezinta fara indoiala sfanta taina a CRUCII LUI ISUS: sangele, viata fara vina, viata ascultarii si trupul sfant al lui Isus. Da, usa de intrare inauntru In Hristos este puterea si intelepciunea lui Dumnezeu descoperita si aratata IN CRUCEA lui Isus. Nimenea nu poate intra IN Hristos, nimenea nu poate activa, nu poate mosteni practic comoara fagaduintelor lui Dumnezeu daca nu trece mai intai, daca nu intra mai intai pe singura poarta, singura usa de intrare, care este de fapt realitatea CRUCII lui Isus. Crucea lui Isus este istoria si destinul omenirii, crucea lui Isus este sfarsitul si inceputul nostru, este sfarsitul tuturor lucrurilor vechi si inceputul tuturor lucrurilor noi. Crucea lui Isus este adancimea si apoi inaltimea intelepciuni, este mai presus de toate PUTEREA DRAGOSTEI LUI DUMNEZEU, ea este cununa victoriei, a biruintei lui Isus. Crucea lui Isus este volumul mare, este tot ce Isus din dragostea Tatalui a facut pentru noi pentru rasa umana. Crucea lui Isus este procesul NASTERII DIN NOU. Caci, daca este cineva IN HRISTOS, este o faptura noua. Cele vechi s-au dus: iata ca toate lucrurile s-au facut noi. (2Cor.5:17). Inoirea fapturi se face prin puterea crucii, cand omul intra pe poarta sau pe usa crucii inauntru IN Hristos, cele vechi raman la cruce, omul vechi, eul, the self, tot ce apartine de Adam cel pamantesc, toate gandurile lui, toate placerile lui, toate ambitiile lui, toate aici la cruce sunt rastignite impreuna cu Isus, sunt omorate si ingropate impreuna cu Isus. Iar dincolo de cruce IN Hristos toate lucrurile, toate fapturile sunt sau devin NOI, INOITE. In ce ma priveste, departe de mine gandul sa ma laud cu altceva decat cu CRUCEA Domnului nostru Isus Hristos, prin care lumea este RASTIGNITA fata de mine, si eu fata de lume!  Caci, IN HRISTOS ISUS, nici taierea imprejur, nici netaierea imprejur nu sunt nimic, ci a fi o faptura noua. (Gal.6: 14,15).

Other Writings in This Series: