Home
WRITINGS
SCRIERII
POEMS
POEZII
LINKS
CONTACT
SITE MAP

Samanta lui Avraam


PILDA ACEASTA NASTEREA LUI ISUS Casatoria Cereti, Cautati, Bateti Moartea & Invierea Legea Circularitati Incapacitatea umana Despre Alegere


- David Ilea -

Cartea neamului lui Isus Hristos, fiul lui David, fiul lui Avraam. Avraam a nascut pe Isaac, Isaac a nascut pe Iacov, Iacov a nascut pe Iuda si fratii lui….Iacov a nascut pe Iosif, barbatul Mariei, din care S-a nascut Isus, care s Se cheama Hristos. Deci de la Avraam pana la David, sunt paisprezece neamuri de toate, de la David pana la stramutarea in Babilon sunt paisprezece neamuri, si de la stramutarea in Babilon pana la Hristos sunt paisprezece neamuri Matei1: 1,2,16,17. Voi insa sunteti o SEMINTIE ALEASA, o preotie imparateasca, un neam sfant, un popor pe care Dumnezeu Si L-a castigat ca sa fie al Lui, ca sa vestiti puterile minunate ale Celui ce v-a chemat din intuneric la lumina Sa minunata 1Petru 2: 9.Toate neamurile pamantului vor fi binecuvantate in samanta ta Geneza 22: 18, 18: 18. Voi sunteti fiii prorocilor si ai legamantului, pe care l-a facut Dumnezeu cu parinti nostri, cand a zis lui Avraam: Toate neamurile pamantului vor fi binecuvantate in samanta ta. Dumnezeu dupa ce a ridicat pe Robul Sau Isus, L-a trimis MAI INTAI voua, ca sa va binecuvinteze, intorcand pe fiecare din voi de la faradelegile sale. Fapte 3: 25,26. Scriptura de asemenea fiindca prevedea, ca Dumnezeu va socoti neprihanite pe Neamuri, prin credinta, a vestit mai dinainte lui Avraam aceasta VESTE BUNA: Toate neamurile vor fi binecuvantate in tine. Pentru ca binecuvantarea vestita lui Avraam sa vina peste Neamuri, in Hristos Isus, asa ca prin credinta, noi sa primim Duhul fagaduit. Acum fagaduintele au fost facute lui Avraam si semintiei lui, nu zice si semintelor (ca si cum ar fi vorba de mai multe), ci ca si cum ar fi vorba numai de una, si semintiei tale adica Hristos Galateni 3:8,14,16. Dumnezeu cand a dat lui Avraam fagaduinta, fiindca nu putea sa Se jure pe unul mai mare decat El, S-a jurat pe Sine insusi… De aceea si Dumnezeu, fiindca voia sa dovedeasca cu multa tarie mostenitorilor fagaduintei nestramutarea hotararii Lui, a venit cu un juramant, pentru ca, prin doua lucruri care nu se pot schimba si in care este cu neputinta ca Dumnezeu sa minta, sa gasim o puternica imbarbatare noi, a caror scapare a fost sa apucam nadejdea care ne era pusa inainte Evrei 6: 13-20

Nasterea lui Isus din samanta lui Avraam ne garanteaza fara nici o indoiala binecuvantarea tuturor neamurilor pamantului. Iata cum se va face aceasta binecuvantare: Intorcand pe fiecare din ei de la faradelegile lor si daruindule viata. Asa dar, in Isus Hristos samana lui Avraam, vor fi binecuvantate TOATE familiile pamantului. Chiar daca marea parte a denominatiilor Crestine se inarmeaza cu armele firii pamantesti impotrivindu-se acestui mare adevar declarat de insusi Dumnezeu dealungul tuturor vremurilor: unde in Hristos vor fi mantuite toate familiile pamantului. Acest adevar nu poate fi acoperit, anulat de filosofiile pagane unde fabricantii au fabricat minciuna chinului si a torturei iadului etern, unde potrivit gindiri pagane marea parte a familiilor pamantului nu vor avea parte de binecuvantarea promisa de Suveranul Dumnezeu ci vor fi torturati etern pentru satisfactia dreptati lui Dumnezeu. Iata totu- si unele din multele declaratii ale lui Dumnezeu despre binecuvantarea tuturor familiilor pamantului in Samanta lui Avraam adica in Isus Hristos: El zice: Este prea putin lucru sa fii Robul Meu, ca sa ridici semintiile lui Iacov, si sa aduci inapoi ramasitile lui Israel. De aceea te pun sa fii Lumina neamurilor si sa duci mantuirea pana la marginile pamantului. Intoarceti va la Mine si veti fi mantuiti toti cei ce sunteti la marginile pamantului! Caci, Eu sunt Domnul si nu altul. Pe Mine insumi Ma jur, adevarul iese din gura Mea si Cuvantul Meu nu va fi luat inapoi: orice genunchi se va pleca inaintea Mea, si orice limba va jura pe Mine. Eu Domnul, Te-am chemat ca sa dai mantuire si Te voi lua de mana, Te voi pazi si Te voi pune ca legamant al poporului, ca sa fii Lumina neamurilor. Sa deschizi ochi orbilor, sa scoti din temnita pe cei legati si din prinsoare pe cei ce locuiesc in intuneric. Iata ca cele dintai lucruri s-au implinit, si va vestesc altele noi, vi le spun mai inainte ca sa se intample. Cantati Domnului o cantare noua, cantati laudele Lui pana la marginile pamantului, voi care mergeti pe mare si cei ce locuiti in ea, ostroavele si locuitorii lor! Totusi intunericul nu va imparati vesnic pe pamantul in care acum este necaz. Dupa cum in vremurile trecute a acoperit cu ocara tara lui Zabulon si tara lui Neftali, in vremurile viitoare va acoperi cu slava tinutul de langa mare, tara de dincolo de Iordan, Galileia Neamurilor. Poporul care umbla in intuneric, vede o mare lumina, peste cei ce locuiau in tara umbrei mortii rasare o lumina. Caci un Copil ni S-a nascut, un Fiu ni S-a dat, si domnia va fi pe umerii Lui. Apoi o Odrasla va iesi din tulpina lui Isai, si un Vlastar va da din radacinile lui, care va judeca pe cei saraci cu dreptate, si va hotara cu nepartinire asupra nenorocitilor tarii va lovi pamantul cu toiagul Cuvantului Lui, si cu suflarea buzelor Lui va omora pe cel rau. Caci pamantul va fi plin de cunostinta Domnului, ca fundul marii de apele care-l acopera. In ziua aceea Vlastarul lui Isai va fi ca un steag pentru popoare, neamurile se vor intoarce la El, si slava va fi locuinta Lui. Neprihanirea Mea este aproape, mantuirea Mea se va arata, si bratele Mele vor judeca popoarele, ostroavele vor nadajdui in Mine si se vor increde in bratul Meu. Neamurile vor umbla in lumina ta, si imparatii in stralucirea razelor tale. Cand se vor strange toate popoarele si toate imparatiile ca sa slujeasca Domnului. Familiile popoarelor, dati Domnului, dati Domnului slava si cinste! Dati Domnului slava cuvenita Numelui Lui! Aduceti daruri de mancare si intrati in curtile Lui! Inchinati-va inaintea Domnului imbracati cu podoabe sfinte, tremurati inaintea Lui toti locuitori pamantului! Spuneti printre neamuri domnul imparateste! De aceea lumea este tare si nu se clatina. Domnul judeca popoarele cu dreptate. Sa se bucure cerurile si sa se veseleasca pamantul, sa mugeasca marea cu tot ce cuprinde ea! Sa tresalte campia cu tot ce e pe ea, toti copaci padurii sa strige de bucurie inaintea Domnului! Caci El vine, vine sa judece pamantul. El va judeca lumea cu dreptate, si popoarele dupa credinciosia Lui. Isaia 49:6, 45:22,23, 42:6-10, 9:1-6,11:1-10, 51:5, 60:3, Ps 122:22, 96:7-13.

Nasterea lui Isus din samanta omului a fost VESTEA BUNA a lui Dumnezeu vestita in trei diferite timpuri, la trei diferite personae cu trei diferite scopuri. Inca de la caderea omului in pacatul neascultari, Dumnezeu personal, prin Cuvantul guri Sale a vestit omului, cu mare bucurie aceasta EVANGHELIE, adica aceasta VESTE BUNA, unde Samanta femeii va zdrobi capul veninosului Sarpe, unde in Samanta lui Avraam vor fi binecuvantate toate familile pamantului si unde din Samanta lui David se va naste un Imparat care va trona pe scaunul Imparatiei Sale pana va stabili dreptatea si pacea pe tot pamantul adica in fiecare fiinta omeneasca.

Imperiu Crestin este in mare parte format din oameni care declara cu gura ca traiesc prin credinta, dar invatatura, sistemul organizatoric si trairea de zi cu zi dovedesc toate impreuna ca uni traiesc prin vedere, traiesc calauziti de cele cinci simturi ale firii pamantesti. Ce omenirea a vazut pana acum este neascultarea lui Adam si plata neascultari lui, adica moartea. Chiar si Legea venita prin Moise aduce mai multa lumina, dovedind lumea vinovata si vrednica de pedeapsa, si fara nici o sansa de izbavire de sub greul jug al mortii. Aceasta este in marea parte ce lumea omeneasca a vazut, a experimentat, a trait si a vorbit despre, au scris si au fost martori la ce sa intamplat fizic sub robia mortii.

Fagaduintele lui Dumnezeu despre domnia Harului, despre puterea Vietii neperitoare, despre Imparatia lui Hristos au fost si sunt inca pentru cei mai multi oameni ca niste piese de valoare antica puse intr-un muzeu nu prea des vizitat. Marama pacatului si robia morti a orbit privirile spirituale a tuturor generatilor de la Adam si pana la Hristos, dupa cum declara si prorocul Isaia cand spune prin Duhul: Si, pe muntele acesta, (Domnul ostirilor) inlatura marama care ACOPERA TOATE POPOARELE si invelitoarea care infasoara toate neamurile, nimiceste moartea pe vecie, Domnul Dumnezeu sterge lacrimile de pe toate fetele si indeparteaza de pe tot pamantul ocara poporului Sau, da Domnul a vorbit Isaia 25: 7,8. Cred ca si apostolul Pavel se refera in scrierea sa tot la aceasta marama a necredintei unde zice el: Si daca Evanghelia (Vestea Buna) noastra este acoperita, este acoperita pentru cei ce sunt pe calea pierzarii, a caror MINTE NECREDINCIOASA A ORBIT-O dumnezeul veacului acestuia, ca sa nu vada stralucind lumina Evangheliei (Vestea Buna) slavei lui Hristos, care este chipul lui Dumnezeu 2Corinteni 4: 3,4. Chiar si generatile de oameni care au trait si traiesc de dupa venirea sau nasterea lui Isus, chiar si marea parte a Imperiului Crestin de astazi propovaduiesc cu fruntile incruntate mai mult moartea decat Viata, mai mult pacatul decat Harul si mai mult pe satan decat pe Isus. Si aceasta se intampla gandesc eu din cauza ca ei traiesc prin vedere si nu prin credinta.

Este si produce o mare tulburare, mai ales pentru Mai Mari Imperiului Crestin invatatura curata si propovaduirea duhovniceasca despre fagaduintele lui Dumnezeu facute in si despre persoana lui Isus. A vorbi despre lucruri care sau vazut si se pot vedea cu ochi firesti inseamna a trai prin vedere. A vorbi despre lucruri care nu sau vazut si unele nu se vad inca cu ochi acestia firesti, inseamna a fi calauzit de Duhul si a trai prin credinta. Dupa cum nasterea lui Isus din samanta femeii este vestea buna a lui Dumnezeu vestita inca atunci in ziua neascultarii, unde Dumnezeu declara planul Sau, hotararea Sa referitoare la femeie si samanta ei. Unde neamul omenesc nascut din si prin femeie nu vor fi intepati totdeauna cu veninul otravitor al vicleanului sarpe. Unde la implinirea vremi stabilita de Dumnezeu in Planul Veacurilor, va veni, se va naste unul din samanta femeii si acesta Unul va zdrobi capul sarpelui izbavind de sub puterea lui tot neamul omenesc, adica toti cei nascuti din femeie. Tot asa, nasterea lui Isus din samanta lui Avraam este vestea buna a lui Dumnezeu vestita inca atunci, in timpul lui Avraam, adica in veacul patriarhilor. Inca atunci cand neascultarea omului continua sa mearga cu mare putere pe drumul pacatului spre Locuinta mortilor, Dumnezeu pare ca cu bucurie vesteste lui Avraam o parte foarte importanta a planului Sau referitor la salvarea omenirii.

Istoria omenirii scrisa si vestita de Dumnezeu se deosebeste mult de istoria omenirii scrisa de istorici pamantesti. Istorici pamantesti au scris si scrie si acum istoria omenirii NUMAI dupa ce evenimentele respective sau intamplat, sau desfasurat fizic sub privirile ochilor omenesti. Dumnezeu insa a scris si a vestit istoria omenirii inainte ca sa se intample, inainte de nasterea oamenilor, inainte de nasterea popoarelor pamantului, Dumnezeu a vestit soarta lor, nasterea lor, vietuirea lor si sfarsitul lor. Dumnezeu vesteste lui Avraam aceasta veste buna, unde in samanta lui vor fi binecuvantate toate familile pamantului, inca inainte de nasterea multor popoare si inainte de nasterea unui fiu din samanta lui. Avraam a crezut Evanghelia vestita de Dumnezeu, Avraam a crezut Cuvantul lui Dumnezeu atunci cand nu avea ce sa vada dupa cum gasim scris: Te-am randuit sa fii tatal multor neamuri. El, adica, este tatal nostru inaintea lui Dumnezeu, in care a crezut, care invie mortii si cheama lucrurile care nu sunt, ca si cum ar fi. Nadajduind impotriva oricarei nadejdi, el a crezut, si astfel a ajuns tatal multor neamuri, dupa cum I se spusese: Asa va fi samanta ta. Si fiindca n-a fost slab in credinta, el nu s-a UITAT (nu a trait prin vedere) la trupul sau, care era imbatranit- avea aproape o suta de ani-nici la faptul ca Sara nu mai putea sa aiba copii. El nu s-a INDOIT de fagaduinta lui Dumnezeu, prin necredinta, ci, intarit prin credinta lui, a dat slava lui Dumnezeu, DEPLIN INCREDINTAT ca El ce fagaduieste, poate sa si implineasca. De aceea credinta aceasta I-a fost socotita ca neprihanire Romani 4: 17-22. Avraam avea mai multe motive ca multi dintre noi prin care sa se indoiasca in fata fagaduintei lui Dumnezeu. Dupa ce Samanta lui Avraam a fost aratata in ieslea Betleemului, la raul Iordan si pe crucea Golgotei, dupa ce multi au gustat binecuvantarea Lui si au fost botezati cu Sfantul Duh, da dupa toate acestea, multi se indoiesc si raman cimentati in necredinta cand este vorba sa creada fagaduinta lui Dumnezeu, VESTEA BUNA, EVANGHELIA vestita lui Avraam, acolo unde Dumnezeu vestise hotararea Lui ca in Samanta lui Avraam, adica in Hristos Isus vor fi binecuvantate TOATE FAMILIILE PAMANTULUI. Daca Samanta femeii trebuia sa zdrobeasca capul veninosului sarpe, eliberand astfel intreaga omenire de sub stapanirea si domnia vechiului sarpe, Samanta lui Avraam pentru aceeiasi omenire eliberata de sub puterea lui Satan trebuia prin porunca lui Dumnezeu sa aduca o BINECUVANTARE care continea printre altele iertarea pacatelor, dupa cum declara si apostolul care zice: Voi sunteti fii prorocilor si ai legamantului pe care l-a facut Dumnezeu cu parintii nostri, cand a zis lui Avraam: TOATE neamurile pamantului vor fi binecuvantate in SAMANTA ta. Dumnezeu, dupa ce a ridicat pe Robul Sau Isus, L-a trimis mai intai voua, CA SA VA BINECUVINTEZE, INTORCAND PE FIECARE DIN VOI DE LA FARADELEGILE SALE Fapte3: 25,26.

Toate neamurile pamantului urmau sa fie binecuvantate in Samanta lui Avraam, binecuvantare care continea printre altele: intoarcerea fiecarui om de la faradelegile sale.

Dragi mei umblarea omului in neascultare nu a sfarsit nici nu sfarseste in IADUL ETERN (expresie care nu se gaseste in Sfanta Scriptura), umblarea omului in neascultare a sfarsit in ASCULTAREA LUI ISUS HRISTOS SAMANTA LUI AVRAAM. Numai in binecuvantarea lui Isus Hristos Samanta lui Avraam poate fiecare om sa fie intors de la pacatele si faradelegile sale. Numai in Samanta lui Avraam se gaseste binecuvantare, adica INTOARCERE DE LA PACAT, pentru TOATE neamurile pamantului. Drumul pacatului a inceput atunci in tainica gradina a Edenului, de atunci, dealungul tuturor vremilor drumul acesta a COBORAT tot mai jos si a devenit tot mai greu de parasit. Din tata in fiu, din generatie in generatie, nimeni, niciodata nu a reusit prin intelepciune si putere personala sa paraseasca drumul acesta INTORCANDUSE de la pacat si moarte din nou in tainica gradina a Edenului. Cand Dumnezeu vorbeste lui Avram, unde trebuia sa iasa afara din tara lui, din rudenia lui, adica din neamul lui si din casa tatalui sau, si sa plece intr-o tara pe care Domnul io-va arata, cred eu ca Avraam ar fi mijlocit pentru tara, neamul si familia lui, intreband pe Domnul despre soarta si viitorul lor, la care Domnul l-a mangaiat prin Evanghelia Sa, fagaduindui ca in Samanta lui nu numai tara lui, nu numai neamul si familia lui dar mult mai mult: Toate neamurile, toate familiile pamantului vor fi binecuvantate, adica vor fi intoarse de la pacat si moarte si vor primi in dar viata vesnica. Avraam a crezut fagaduinta, dar nu numai ca a crezut, el intarit prin credinta lui, a dat slava lui Dumnezeu, fiind deplin incredintat ca El ce fagaduieste, poate sa si implineasca. Astazi toti fii lui Avraam traiesc aceeasi bucurie pe care a trait-o Tatal lor Avraam, cand prin harul maret aud si ei Evanghelia lui Dumnezeu care declara cu putere si nemasurata bucurie mantuirea tuturor familiilor pamantului prin moartea si invierea lui Isus Hristos Samanta lui Avraam. Si ei precum Tatal lor Avraam, nu numai ca traiesc o mare bucurie cand inteleg glasul Evangheliei, dar mult mai mult, intariti prin credinta ei dau slava lui Dumnezeu, deplini incredintati ca El ce fagaduieste, poate sa si implineasca Aleluia!

Stimate cititor daca si in tara ta, daca si in neamul tau, daca si in familia ta, uni din cei dragi ai tai, au ramas in urma, la iesirea ta din mijlocul lor, daca starea lor, daca soarta lor te ingrijoreaza, daca in fata promisiunilor lui Dumnezeu facute tie, ai vrea si tu ca si Parintele Avraam sa intrebi pe Domnul despre stare si soarta celor ramasi in urma ta, acolo departe in lumea pacatului si a mortii, daca sincer si implorand mila doresti un raspuns favorabil din partea lui Dumnezeu, iata ca Domnul cu aceeasi bucurie iti vesteste si tie stimate cititor aceeasi VESTE BUNA, aceeasi EVANGHELIE: In Samanta lui Avraam, in Isus Hristos Fiul lui Dumnezeu toata tara ta, tot neamul tau, toata familia ta va fi binecuvantata. Iar acum daca vreai sa fii socotit neprihanit impreuna cu Avraam, te rog prin puterea dragostei lui Dumnezeu fata de tot neamul omenesc, bucurate si intarit prin credinta da slava lui Dumnezeu, deplin incredintat ca El ce fagaduieste, poate sa si implineasca. Apostolul Pavel prin Duhul Adevarului se ataseaza de partea celor ce cred si dau slava lui Dumnezeu pentru fagaduintele Lui cand zice: In adevar, fagaduinta facuta lui Avraam sau semintiei lui, ca va MOSTENI LUMEA, n-a fost facuta pe temeiul Legii, ci pe temeiul acelei neprihaniri, care se capata prin credinta Romani 4:13.

Apostolul foloseste cu buna stiinta expresia aceasta: Ca va mosteni lumea, aratand foarte clar prin aceasta ca Dumnezeu a fagaduit lui Avraam sau mai bine zis Semintiei lui ca va mosteni lumea, unde lumea omeneasca va deveni MOSTENIREA LUI ISUS HRISTOS. Apostolul continua mai departe aducand in lumina faptul ca lumea omeneasca va deveni mostenirea Semintiei lui Avraam, adica a lui Isus Hristos, nu prin temeiul Legi, adica nu prin faptele Legi, ci prin temeiul acelei neprihaniri, care se capata prin credinta. Lumea omeneasca devine mostenirea lui Hristos nu acolo unde lumea implineste Legea, lumea sau neamul omenesc devine mostenirea lui Hristos acolo unde lumea crede in ascultarea si in jertfa lui Isus Hristos.

Iata in cateva cuvinte si foarte marginit, cum sa implinit in Isus fagaduinta lui Dumnezeu facuta lui Avraam si Semintiei lui despre binecuvantarea tuturor familiilor pamantului. Evanghelistul Matei nu la voia intamplari incepe scrierea lui cu cartea neamului lui Isus Hristos, fiul lui David, fiul lui Avraam. Minunea mare nu este unde Hristos este Fiul lui Dumnezeu, minunea foarte mare este acolo unde Hristosul, Unsul si Cuvantul lui Dumnezeu devine Isus Fiul Omului. Minunea foarte mare si Semnul dragostei lui Dumnezeu este acolo unde Hristos se desbraca pe Sine insusi si ia un chip de rob, facandu-Se asemenea oamenilor. La infatisare a fost gasit CA UN OM. Felul in care Dumnezeu a hotarat sa-Si implineasca fagaduintele Sale, mai cu seama acestea trei fagaduinte (Samanta femeii, Samanta lui Avraam si Samanta lui David) este cu adevarat mult departe de gandirea omeneasca. Nu ura si focul maniei lui Dumnezeu impotriva pacatului omenesc a gasit MIELUL DE JERTFA, nu din cauza urei si a maniei impotriva pacatului, a facut Dumnezeu acestea trei Fagaduinte, inca in timpul cand pacatul era mereu in crestere. Dumnezeu nu a tolerat pacatul, Dumnezeu a judecat si a pedepsit omul pentru pacatul neascultari, atunci cand Dumnezeu a rostit sentinta: Caci in ziua in care vei manca din el, VEI MURI NEGRESIT. Asa dar plata pacatului este Moartea. Apostolul Pavel declara prin Duhul Sfant ca darul lui Dumnezeu daruit omenirii nu este dat sub forma de plata, adica Darul lui Dumnezeu: Viata vesnica in Isus Hristos, nu este daruit si trimis omenirii ca o plata pentru pacate sau ca o plata pentru faptele neprihanirii. Daca darul lui Dumnezeu trimis omenirii nu este venit ca o plata pentru faptele rele sau ca o plata pentru faptele bune, atunci cu ce scop? Care a fost motivul pentru care Dumnezeu a trimis Darul Sau cel mai important, cel mai valoras, unei omenirii adancita in pacat si-n moarte?

Iata foarte pe scurt, motivul pentru care Dumnezeu a trimis omenirii Darul Sau pe o cale inca plina de mister numita CALEA CRUCII: Dragostea lui Dumnezeu fata de noi s-a aratat prin faptul ca Dumnezeu a trimis in lume pe singurul Sau Fiu, ca noi SA TRAIM prin El. Si dragostea sta nu in faptul ca noi am iubit pe Dumnezeu, ci in faptul ca El ne-a iubit pe noi si a trimis pe Fiul Sau ca jertfa de ispasire pentru pacatele noastre. Dar Dumnezeu, care este bogat in indurare, PENTRU DRAGOSTEA CEA MARE cu care ne-a iubit, macar ca eram morti in greselile noastre, ne-a adus la viata impreuna cu Hristos. Dar Dumnezeu Isi arata dragostea fata de noi prin faptul ca, pe cand eram noi inca pacatosi, Hristos a murit pentru noi. Fiindca atat de mult a iubit Dumnezeu lumea, ca a dat pe singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede in El sa nu piara, ci sa aiba viata vesnica Aleluia!

Inca inainte de intemeierea lumii, inca inainte de nasterea timpului, Dumnezeu inundat in oceanul dragostei Sale a hotarat totul cu privire la om. Da, Dumnezeu I-a hotarat atunci inceputul, sfarsitul si totul intre. Facerea omului, caderea lui in pacat, judecata si pedeapsa lui, umblarea lui in drumul neascultarii, salvarea lui si reantoarcerea lui din nou acasa toate acestea au fost desenate cu multa intelepciune si asezate in planul tainic al lui Dumnezeu numit in Scriptura Planul Veacurilor. Fagaduintele lui Dumnezeu cu privire la nasterea lui Isus din samanta femeii, vestite in trei diferite vremi cu trei diferite scopuri nu au fost o hotarare de moment, ci cu siguranta au fost o recitire a planului lui Dumnezeu.

Daca satan, pacatul si moartea au stapanit cu deplina putere peste toate familiile pamantului, peste fiecare generatie, peste fiecare om, de la Adam incoace, si daca nici un om, nici macar unul singur om nu a fost destul de vrednic sa se elibereze macar pe el insusi, trecand granitele mortii in vesnica viata. Daca pacatul a cunoscut o deosebita extindere si inmultire dealungul atator veacuri, daca fiecare nou nascut mai devreme sau mai tarziu devenea o victima a lui Satan si sfarsea calatoria pamanteasca chinuit in lanturile robiei pacatului si-a mortii. Daca Satan nu a intampinat prea mare rezistenta din partea omului pamantesc, nu tot asa a fost in aceea zi cand in ieslea Betleemului, familiei umane I-se mai naste un fiu. Daca fiecare nou nascut in familia lui Adam a fost nu prea greu de cucerit, nu tot asa se intampla cu acesta nou nascut, cu Isus din Nazaret. Este pentru prima data in istoria omenirii cand Satan racneste ca un leu salbatic, cand impreuna cu Satan se tulbura tot Imperiul Intunericului dupa cum scrie evanghelistul: Cand a auzit imparatul Irod acest lucru, s-a TULBURAT MULT, si tot Ierusalimul s-a TULBURAT impreuna cu el. A adunat pe TOTI preotii cei mai de seama si pe carturarii norodului si a cautat sa afle de la ei unde trebuia sa Se nasca Hristosul. Da, toti acestia reprezentau fizic toata puterea, toata autoritatea intunericului, cum declara si evanghelistul Luca: Isus a zis apoi PREOTILOR celor mai de seama, CAPETENIILOR strajerilor Templului si BATRANILOR, care venisera impotriva Lui: Ati iesit dupa Mine ca dupa un talhar, cu sabii si cu ciomege? In toate zilele eram cu voi in Templu, si n-ati pus mana pe Mine. Dar acesta este ceasul vostru si PUTEREA INTUNERICULUI Luca 22: 52,53. Faptul ca Hristosul, Unsul si Cuvantul lui Dumnezeu S-a desbracat de puterea slavei vietii neperitoare si S-a unit cu omul pamantesc, S-a facut trup intrand in randul generatiilor umane, este semnul dragostei lui Dumnezeu pentru creatura mainilor Sale. Intrarea si nasterea lui Isus in randul semintiei omului a fost si este o dovada netagaduita a implinirii fagaduintelor lui Dumnezeu. Din momentul nasterii lui Isus in familia lui Adam, prin hotararea lui Dumnezeu, Isus reprezinta acum inaintea lui Dumnezeu toata omenirea, toti oameni nascuti in familia lui Adam, toata samanta femeii, toate generatiile, toate familiile pamantului. Dupa cum in Adam cel neascultator au fost judecati si osanditi la moarte toti oamenii, tot asa in Omul Isus Cel ascultator au fost judecati si considerati neprihaniti urmand sa primeasca maretul dar Dumnezeiesc Viata vesnica, toti oamenii, toate familiile pamantului. Scopul final al nasteri lui Isus in familia omului, potrivit fagaduintelor lui Dumnezeu, era sa nimiceasca, sa zdrobeasca capul vechiului sarpe, sa binecuvinteze toate familiile pamantului, intorcand pe fiecare om de la pacatele si faradelegile lor si apoi sa zideasca o imparatie si prin tronul acestei imparatii sa imparateasca cu puterea si slava vietii vesnice pana unde dreptatea lui Dumnezeu va domni din plin in fiecare fiinta omeneasca si va acoperi tot pamantul. Dupa porunca lui Dumnezeu vechiul sarpe era total indreptatit sa intape cu veninul pacatului fiecare nou nascut prin femeie, sau din samanta femeii: Vrajmasie voi pune intre tine si femeie, intre samanta ta si samanta ei. Aceasta iti va zdrobi capul, SI TU II VEI ZDROBI CALCAIUL Geneza 3:15. De atunci, din ZIUA NEASCULTARII, vechiul sarpe era present la fiecare nou nascut in familia femeii, la nasterea fiecarui urmas al femeii, intepand cu veninul vicleniei lui calcaiul fiecarui urmas, cauzand prin aceasta umblarea fiecarui om in drumul neascultarii. Dar cand din aceeasi samanta a femeii la vremea hotarata de Dumnezeu sa mai nascut un urmas, un nou nascut, si cand inselatorul sarpe dupa obiceiul lui sa prezentat in fata NOULUI NASCUT, si mare I-a fost mirarea cand pentru prima data de atunci din ziua cand vrajmasia a fost activata, cu toata experienta lui acumulata dealungul vremilor, nu reuseste sa injecteze in calcaiul noului nascut veninul otravitor al neascultarii. Asa dar Satan sa tulburat foarte tare si impreuna cu el toata samanta lui. Din ceasul nasterii si pana in ultima zi pe crucea Golgotei Isus a fost intr-o lupta neantrerupta, Isus nu sa lasat nici macar o clipa biruit de viclenia lui Satan. Nu se poate trece cu nepasare peste toata suferinta si lupta Sa impotriva pacatului, incepand cu ceasul nasteri si intruchipari Sale in lumea noastra. Din ieslea nasterii si pana in ceasul mortii, Isus a fost chinuit, ispitit si torturat cu toate pacatele omenirii, nu a ramas un singur pacat, fie el dintre cele mai putin importante, cu care sa nu fi fost ispitit si chinuit Isus din Nazaret. Satan sa folosit de toate pacatele omenirii, fiecare pacat, fiecare vina, fiecare gand corupt si lipsit de viata a fost transformat in diferite soapte: unele stridente si galagioase, altele ametitoare si pline cu otrava inselatoare, cele mai moderne, cele mai sofisticate duhuri, capetenii si stapanirii, mai mari puterii intunericului, batranii veacurilor, toata Gloata, o Ceata mare, toti au lovit necontenit in sufletul si-n mintea lui Isus Fiul Omului, Fiul Fagaduintelor. Stimate cititor, pacatele mele, pacatele tale, toate de care ne mai amintim si toate pe care poate le-am uitat, toate impreuna au fost folosite de Satan si toate au lovit puternic in fiinta fara vina a Mielului Dumnezeiesc. Toate au lovit puternic in Isus pentruca Isus a suferit, Isus a opus rezistenta, Isus s-a impotrivit pana la sange in lupta Sa impotriva pacatului. Daca un singur pacat fie el cel mai neansemnat se putea naste in fiinta lui Isus, ah! Dragi mei, Isus nu mai avea vrednicia sa fie biruitorul sarpelui, nu mai avea vrednicia sa fie binecuvantatorul tuturor familiilor pamantului si nu mai avea vrednicia sa stea pe tronul Imparatiei instaurand dreptatea si pacea pe pamant. Isus prin suferinta, Sa prin impotrivirea Sa a neutralizat puterea fiecrui pacat in parte, in asa fel ca in ultima Sa lupta pe crucea Golgotei Satan a ramas uimit vazand ca Isus sfarseste drumul in deplina ascultare, in deplina biruinta, si toate soaptele ispititoare nu au prins radacini in fiinta blandului Miel de jertfa. Pacatul la randul lui astepta privind peste slava domniei lui Satan si se inspaimanta cand din trupul fara vina al Fiului Omului tasneste peste toata faptura umana SANGELE IERTARII, SANGELE RASCUMPARARII care se ridica ca un gigantic nor de slava spre cerul lui Dumnezeu ca o jertfa de un bun miros primita si cu bucurie aceptata de Preafericitul Dumnezeu si Tata al tuturora. Iar moartea care nu-si mai gasea astampar priveste cu furie cum toata stapanirea si slava firii se pleaca vestezita la tulpina crucii lui Isus, ce mai poate face ore moartea fara de pacat? Ce mai poate face ore pacatul fara de provocator, fara un ispititor? Ce mai poate face oare toata puterea intunericului in fata celui ce reprezinta intreaga omenirea in fata Celui ce sfarseste alergarea in deplina biruinta, cu fata luminata de raza bucuriei care-I fusese pusa inainte? Nu putina insemnatate au cuvintele Scripturilor care declara cu putere biruinta lui Isus asupra lui Satan, asupra pacatului si asupra mortii. Biruinta lui Isus este de o valoare inestimabila, este pretuita la un pret mult mai mare decat pretul cel mai valoros al aurului sau al argintului, sau al oricarui lucru trecator. Biruinta lui Isus este valoarea tuturor suferintelor Lui din ceasul nasterii pana in clipa mortii. Biruinta lui Isus este unica in felul ei, ea este castigata in TAINA CRUCII. Biruinta lui Isus prin Taina Crucii este Intelepciunea si Puterea Dragostei lui Dumnezeu Aleluia!

Iata doar cateva marturii despre biruinta lui Isus: El n-a facut pacat si in gura Lui nu s-a gasit viclesug. Cand era batjocorit, nu raspundea cu batjocuri, si cand era chinuit, nu ameninta, ci Se supunea dreptului Judecator. El este jertfa de ispasire pentru pacatele noastre, si nu numai pentru ale noastre, ci pentru ale intregi lumi. Sa ne uitam tinta la Capetenia si Desavarsirea credintei noastre, adica la Isus, care pentru bucuria care-I era pusa inainte, A SUFERIT CRUCEA, a dispretuit rusinea si sade la dreapta scaunului de domnie al lui Dumnezeu. Uitati-va, dar, cu luare aminte la Cel ce A SUFERIT din partea pacatosilor O IMPOTRIVIRE asa de mare fata de Sine, pentru ca nu cumva sa va pierdeti inima si sa cadeti de oboseala in sufletele voastre. Voi nu v-ati IMPOTRIVIT INCA PANA LA SANGE, in lupta impotriva pacatului. Astfel, dar, deoarece copiii sunt partasi sangelui si carnii, tot asa si El insusi a fost deopotriva partas la ele, pentru ca, prin moarte, sa NIMICEASCA pe celce are puterea mortii, adica pe diavolul, si SA IZBAVEASCA PE TOTI aceia care, prin frica mortii, erau supusi robiei toata viata lor. Harul care ne-a fost dat in Hristos Isus, inainte de vesnicii (veacuri), dar care a fost descoperit acum prin aratarea Mantuitorului nostru Hristos Isus, care A NIMICIT MOARTEA si a adus la lumina viata si neputrezirea, prin Evanghelie (vestea buna). Pe voi, care erati morti in greselile voastre si in firea voastra pamanteasca netaiata imprejur, Dumnezeu v-a adus la viata impreuna cu El, dupa ce NE-A IERTAT TOATE GRESELILE. A sters zapisul cu poruncile lui, care statea impotriva noastra si ne era potrivnic, si l-a NIMICIT, pironindu-l pe cruce. A DEZBRACAT domniile si stapaniriile si le-a facut de ocara inaintea lumii, dupa ce a IESIT BIRUITOR ASUPRA LOR PRIN CRUCE.

Scriptura ne spune ca moartea a venit prin om, tot prin Om a venit si invierea mortilor, deci singurul teren de lucru este OMUL. Moartea a venit prin om a lucrat si a stapanit in si peste om, daca omul ar fi fost pus deoparte, luat din fata mortii, moartea nu mai avea unde sa lucreze prin cine sa vina si peste cine sa stapaneasca. Moartea nu vine sa stapaneasca peste om daca in om nu sa nascut pacatul, moartea vine in urma pacatului. Pacatul la randul lui nu se poate naste in om daca omul nu a fost momit, daca nu a aceptat ispita ispititorului. Pacatul nu se poate naste in om fara ca omul sa acepte ispita ispititorului, deci pacatul vine in urma aceptari ispitei, deci in urma ispititorului. Asa se explica in cuvinte putine si simple biruinta lui Isus. Cand pe crucea Golgotei in ultima clipa, atunci la sfarsit de drum, Isus a strigat cu voce tare, strigatul final, strigatul biruintei S-A ISPRAVIT, S-A TERMINAT, atunci si acolo Ispititorul a fost biruit. El a fost biruit pentru ca Isus nu a deschis usa, Isus S-a impotrivit si nu a aceptat nici o soapta, nici macar un singur bob de samanta din tot hambarul lui Satan. Veninul otravitor al vechiului sarpe nu a putut penetra necontenita impotrivire si nevinovatia lui Isus, calcaiul si piciorul lui Isus a ramas tot timpul in drumul ascultarii de porunca lui Dumnezeu. Daca Isus nu era un urmas al omului, un nou nascut in familia omeneasca, daca Isus nu reprezenta o noua generatie in linia semintei omului, atunci nu era nici un pericol, nu producea nici o tulburare in imparatia lui Satan. Daca Isus era un EXTRA TERESTRU, daca Isus nu era din neamul omenesc, daca Isus nu se nastea din samanta femeii vinovata de pacatul neascultarii, atunci Satan si toata imparatia lui nu se tulbura prea mult, era mai putin important daca Isus acepta sau nu propaganda lui cea veche. Dar acum Isus este cel mai mare pericol de la intemeierea lumii si de la creatia omului. Nu a fost numai faptul ca Isus a terminat umblarea Lui in deplina ascultare, nu a fost numai faptul ca Satan nu a reusit sa patrunda inlauntru, dupa cum declarase odata Isus: Iata ca vine stapanitorul lumii acesteia. EL N-ARE NIMIC IN MINE, dar vine, pentru ca sa cunoasca lumea ca Eu iubesc pe Tatal si ca FAC ASA CUM MI-A PORUNCIT TATAL Ioan 14: 30,31.

Pericolul mare si biruinta deplina asupra lui Satan a fost faptul ca in trupul lui Isus au fost asezati, au fost considerati de Dumnezeu TOTI OAMENI. Toate familiile pamantului, cele din trecut, present si viitor, toata rasa umana, nici macar un singur om, nici macar o singura femeie, nici un copilas, nici un om in varsta, nimeni nu a ramas in afara trupului lui Isus. Asa dar cand Isus incununat in nevinovatie Si-a sfarsit misiunea, atunci si acolo pe dealul Capatani in fata cruci lui Isus, satan inspaimantat de biruinta lui Isus, s-a intors cu fata spre TRECUT, spre generatiile vinovate, spre toata multimea de oameni pacatosi, spre toata familia neascultari lui Adam si scoate un strigat, un strigat ce lumea lui nu-l mai auzise, un strigat de mare frica, un strigat de spaima si durere, toata lumea de oameni, lumea stapanirii lui, oamenii tuturor veacurilor, omul pacatos, OMUL VECHI nu se mai gasea pe drumul vechi al neascultari. Acum era aici, acum era asezat misterios in trupul lui Isus, fusese rastignit impreuna cu Isus, iar acum cand Isus Si-a dat duhul, impreuna cu El, in acela-si timp cu El, OMUL VECHI NU MAI TRAIESTE, OMUL VECHI A MURIT ALELUIA!

Biruinta deplina a lui Isus asupra lui satan, asupra pacatului si asupra morti este finalizata in clipa morti trupului omenesc al lui Isus. Din partea omenirii pacatoase moartea lui Isus inseamna moartea omului vechi, unde trupul pacatului a fost desbracat de puterea lui, unde oameni nu mai sunt robi ai pacatului. Iar din partea lui Isus cel fara vina, moartea Sa inseamna Jertfirea trupului sau depus pe altarul dragostei si a suferintelor inaintea lui Dumnezeu Tatal, si este o jertfa de ispasire, o jertfa perfecta, o jertfa fara vina, fara pacat, fara cusur, fara pata, este o jertfa de un bun miros inaintea lui Dumnezeu, o jertfa de buna voie, o jertfa a dragostei, o jertfa a bucuriei. Aici la cruce, aici in moartea lui Isus au fost implinite cele doua fagaduinti ale lui Dumnezeu. Aici Samanta femeii a zdrobit capul sarpelui, tot aici in Samanta lui Avraam sunt binecuvantate toate familiile pamantului, aici se termina drumul neascultarii si drumul pacatului, aici in umbra crucii lui Isus. Aici fiecare om este INTORS de la pacat si nelegiuire, este indreptat si calauzit spre minunata Gradina a Edenului, Gradina lui Dumnezeu, Gradina Binecuvantarilor, Gradina Vietii Vesnice Aleluia! 

Lumea Crestina, in marea parte traieste prin vedere si nu prin credinta. Ei nu se pot numi inca copiii lui Avraam. Ei cred fagaduintele lui Dumnezeu numai dupa ce acestea sunt implinite. Ei nu se incred in Cuvantul fagaduintelor lui Dumnezeu, ei acepta ei primesc numai ceia ce pot ei sa vada cu ochi firesti. Daca trebuie sa faca o descriere a morti si a vietii, cei multi vor descrie sute de pagini despre moarte, pentru simplu fapt ca moartea si puterea morti a fost deja vazuta de ochi pamantesti, a fost experimentata si simtita fizic dealungul atator veacurii. Dar daca trebuie sa descrie Viata Neperitoare care inca nu a fost vazuta de multi oameni cu ochi pamantesti, care inca nu a fost experimentata de nici un om inafara de Omul Isus, cei multi vor scrie poate cel mult o singura pagina, din cauza ca a vorbi despre Viata si lumea viitoare nu se poate descrie, nu se poate vorbi numai prin credinta. Cand Vestea Buna, Evanghelia lui Dumnezeu este vestita in Adevar, cei multi acepta numai partea aceia din Vestea Buna care se poate vedea, care se poate experimenta acum si aici la nivel firesc si pamantesc. Nasterea lui Isus este una dintre cele mai mari fagaduinte ale lui Dumnezeu facute omenirii. Isus S-a nascut in lumea omeneasca sa implineasca intocmai fagaduintele lui Dumnezeu facute omenirii. El a venit sa implineasca fagaduinta lui Dumnezeu despre Samanta femeii, unde Samanta femeii TREBUIA sa zdrobeasca capul sarpelui. El a venit sa implineasca fagaduinta lui Dumnezeu facuta lui Avraam, unde in Samanta lui Avraam TREBUIA sa fie binecuvantate toate familiile pamantului. El a venit sa implineasca fagaduinta lui Dumnezeu facut lui David, unde din Samanta lui David TREBUIA sa se nasca un imparat care sa imparateasca pe tronul imparatiei Sale pana va nimici toti vrajmasi Sai instaurand dreptatea si pacea pe pamant.

In moartea lui Isus avem deplina garantie unde capul vechiului sarpe A FOST ZDROBIT, si tot in moartea lui Isus avem deplina garantie ca toate familiile pamantului AU FOST BINECUVANTATE, adica INTOARSE de la pacatele si nelegiuirile lor prin sangele, harul si jertfa lui Isus. Apoi prin invierea lui Isus din morti avem deplina garantie ca moartea A FOST INGHITITA DE VIATA, avem deplina garantie ca pacatele omenirii au fost iertate, ridicate si inlaturate si ca toti oameni AU FOST SOCOTITI NEPRIHANITI si au dreptul la VIATA NEPERITOARE. In moartea lui Isus avem deci deplina garantie ca cele doua fagaduinte (Samanta femeii si Samanta lui Avraam) au fost deplin indeplinite. A ramas totusi inca o fagaduinta, adica a treia fagaduinta referitoare la Samanta lui David care urma sa fie implinita tot in Isus Hristos dar care este implinita in Isus dupa moartea si invierea Sa. Cu toate ca Satan, pacatul si moartea au fost biruite prin jertfa, moartea si invierea lui Isus, cu toate ca toata lumea omeneasca a fost impacata cu Dumnezeu prin moartea lui Isus. Cu toate ca salvarea intregi omenirii sa facut in jertfa si moartea Sa. Cu toate ca fiecare om are totul si din plin, in Isus Hristos, totusi potrivit planului si hotarari lui Dumnezeu, nimeni nu are nimic, pana cand fiecare personal vine, prin credinta sa primeasca personal din mana lui Isus Hristos Domnul Vietii. Cred eu ca Dumnezeu are pentru fiecare fiinta omeneasca o mare si tainica surpriza, deaceea chiar daca totul ce omul are nevoie pentru mantuirea lui se gaseste deja complect terminat, indeajuns si din belsug in Isus Hristos, totusi nici un om nu are nimic, pana cand prin credinta se prezinta personal, trup si suflet in fata si in prezenta Mielului lui Dumnezeu si numai atunci si acolo fiecare primeste totul referitor la viata si nemurire. Pentru aceasta lucrare atat de glorioasa pentru impartasirea Tainei Cruci si Jertfei lui Isus cu fiecare om in parte Dumnezeu a daruit lui Isus UN TRON SI O IMPARATIE. In tronul acestei Imparatii, Mielul cel junghiat va Imparatii pana cand ultima fiinta omeneasca va veni prin credinta in fata tronului Mielului lui Dumnezeu, unde va descoperi PE TATAL Aleluia! Despre aceasta glorioasa Imparatie si despre Nasterea lui Isus din Samanta lui David, prin voia si harul lui Dumnezeu vom continua in urmatoarea scriere intitulata Nasterea lui Isus din Samanta lui David. 

 

Other Writings in This Series:

Insemnatatea Nasterii
Nasterea = Vestea Buna?
Samanta Femeii
Samanta lui Avraam
Samanta lui David

 

wau